Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Prii
Prii, verb
Sinonime: a (-i) cădea bine, a (-i) merge bine, a (-i) fi prielnic, a (-i) fi favorabil.  
Priiminţă
Priiminţă, substantiv (învechit)
Sinonime: primire.  
Priincios
Priincios, adjectiv (popular)
Sinonime: adecvat, avantajos, binevenit, binevoitor, bun, compătimitor, favorabil, fericit, folositor, indicat, îngăduitor înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice.  
Priinţă
Priinţă, substantiv (popular)
Sinonime: ajutor, amabilitate, bunăvoință, câștig, cinste, credință, devotament, fidelitate, folos, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, necesitate, prietenie, profit, serviabilitate, serviciu, simpatie, statornicie, trebuință, utilitate, (învechit) prielnicie.  

Apărător
Apărător, substantiv masculin
Sinonime: ocrotitor, protector, salvator, sprijin, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, protejator, (învechit) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (figurat) reazem; avocat; fundaş.  
Devotament
Devotament, substantiv neutru
Sinonime: abnegație, atașament, cinste, credință, dăruire, fidelitate, lealitate, renunţare, statornicie, (învechit și regional) priință, (învechit) devotare, (învechit) devotațiune, (învechit) devoțiune, (învechit) sadacat; (variante) (franțuzism învechit) devoiement, (franțuzism învechit) devuement.  
Favorabil (favorabilă)
Favorabil (favorabilă), adjectiv
Sinonime: prielnic, priincios, avantajos; binevoitor, sprijinitor, propice, (livresc) fast, priitor, (învechit) îndemânatic, bine venit, binefăcător, (figurat) surâzător, nimerit, potrivit, frumos.  
Favoriza
Favoriza, verb
Sinonime: a părtini, a avantaja, a fi prielnic, a face concesii, a face hatârul; a sprijini, a ocroti, a susţine; a ajuta, a încuraja, a privilegia, a promova, a proteja, a uşura, a sluji, (învechit) a prii.  
Fidelitate
Fidelitate, substantiv feminin
Sinonime: credinţă, statornicie, devotament, constanţă; exactitate, precizie, conformitate, cinste, (livresc) lealitate, loialitate, (învechit şi regional) priinţă.  
Folosi
Folosi, verb
Sinonime: a (se) întrebuinţa, a (se) servi, a (se) sluji, a (se) utiliza, a ajuta, a aplica, a avea folos, a beneficia, a câştiga, a circula, a consuma, a face uz, a fi de folos, a fi util, a pierde, a practica, a prii, a profita, a recurge, a trage folos, a uza, (învechit și popular) a prinde, (regional) a vestegălui.  
Îngăduinţă
Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime: amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.  
Îngăduitor (îngăduitoare)
Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime: binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.  
Mărinimie
Mărinimie, substantiv feminin
Sinonime: bărbăție, bravură, bunătate, bunăvoinţă, culanță, curaj, cutezanță, dărnicie, dârzenie, forță morală, generozitate, încumetare, îndrăzneală, îngăduință, înțelegere, liberalitate, milă, munificență, neînfricare, noblețe, semeție, temeritate, (familiar) galantonie, (figurat) larghețe, (învechit și popular) milostenie, (învechit) filotimie, (învechit) magnanimitate, (învechit) marinimie, (învechit) marinimozitate, (învechit) mărime, (învechit) priință, (turcism învechit) musaadea.  
Mărinimos (mărinimoasă)
Mărinimos (mărinimoasă), adjectiv
Sinonime: ales, binevoitor, bun, compătimitor, culant, darnic, galant, galanton, generos, îngăduitor, înțelegător, măreț, milos, milostiv, munificent, nobil, plin de măreție, plin de mărinimie, (figurat) larg, (învechit) dăruitor, (învechit) filotim, (învechit) magnanim, (învechit) marinim, (învechit) marinimos, (învechit) milosârd, (învechit) priincios, (învechit) priitor.  
Necesitate
Necesitate, substantiv feminin
Sinonime: cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.  
Propice
Propice, adjectiv
Sinonime: adecvat, avantajos, binefăcător, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, (figurat) surâzător, (învechit) îndemânatic, (învechit) părtinitor, (livresc) benefic, (livresc) pertinent, (popular) priincios, (popular) priitor.  
Tihni
Tihni, verb
Sinonime: a prii, a satisface, a mulţumi, a bucura.  
Binevenit
Binevenit, adjectiv
Sinonime: adecvat, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livresc) pertinent, (popular) priincios; folositor, salutar, util, (figurat) binecuvântat.  
Compătimitor
Compătimitor, adjectiv
Sinonime: binevoitor, îngăduitor, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, (învechit) milosârd, priincios, priitor.  
Utilitate
Utilitate, substantiv
Sinonime: folos, funcțiune, necesitate, trebuinţă, (popular) priinţă, (învechit) polză.  
Serviabilitate
Serviabilitate, substantiv
Sinonime: amabilitate, bunăvoinţă, civilitate, complăcere, complezenţă, disponibilitate, gentilețe, obliganță, priinţă.  
Trebuinţă
Trebuinţă, substantiv
Sinonime: cerință, exigență, folos, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, solicitare, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință.  
Primire
Primire, substantiv
Sinonime: admitere, aflare, angajare, căpătare, cooptare, dobândire, găzduire, încasare, întâmpinare, obținere, recepționare, ridicare, (învechit) priimință.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...