Otoman, adjectiv
Sinonime: osman, turc, turcesc.  Otomănesc, adjectiv
Sinonime: turc, turcesc.  Otomanicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime: otoman, turc, turcesc.  

---

Osmanlâu, adjectiv (învechit)
Sinonime: otoman, turcesc, (variantă) osmalâu, (variantă) osmanliu.

Osmanlâu, substantiv (învechit)
Sinonime: turc, (variantă) osmalâu, (variantă) osmanliu.  Capuchehaie, substantiv
Sinonime: (istorie) (învechit) (reprezentant al domnilor români la Poarta Otomană) chehaia.  Defterdar, substantiv
Sinonime: tefterdar; (învechit) cămătar, (imperiul Otoman) ministru de finanțe.  Vilaiet, substantiv
Sinonime: (Imperiul Otoman) diviziune administrativ-teritorială, provincie.  Valiu, substantiv
Sinonime: (Imperiul Otoman) guvernator.  Turc, substantiv
Sinonime: (glumeț) turcalete, (învechit și popular) necredincios, (învechit și regional) ciutac; (învechit) osman, osmangiu, osmanlâu, otoman, păgân, șalvaragiu.  Turc (turcă), adjectiv
Sinonime: turcesc; (învechit) osman, osmanic, osmanlâu, osmănesc, otoman, otomanicesc, otomănesc, păgân, păgânesc.  Semilună, substantiv
Sinonime: linie arcuită, lunulă, semicerc; (figurat) Imperiul Otoman, mahomedanism, Poartă.  Divan-efendi, substantiv (turcism învechit)
Sinonime: (Imperiul Otoman) funcționar, secretar, (variantă) divan-efendisi.  Divan-ceauș, substantiv (turcism învechit)
Sinonime: (Imperiul Otoman) ceauș, curier, funcționar.  Divan-chiatip, substantiv (turcism învechit)
Sinonime: (Imperiul Otoman) diac, funcționar, scriitor, secretar.  Divan-tacâm, substantiv (învechit)
Sinonime: (Imperiul Otoman) harnașament, (învechit și regional) tacâm.  Reiz-efendi, substantiv (învechit)
Sinonime: (Imperiul Otoman) cancelar, prim-cancelar, ministru de externe.  Turcesc, adjectiv
Sinonime: otoman, păgân, păgânesc, turc, (învechit) osman, (învechit) osmanic, (învechit) osmanlâu, (învechit) osmănesc, (învechit) otomanicesc, (învechit) otomănesc, (prin extensiune) mahomedan; (figurat) arbitrar, despotic, după bunul plac; (variantă) (învechit) torcesc.