Inc, substantiv (regional)
Sinonime:
chicot, hohot, poftă de joc, poftă de râs, râs, (rar) dorință sexuală, (variantă) hinchi.
Încă, adverb Sinonime:
în plus, pe deasupra; din nou, iarăşi; mai departe, în continuare.
Incaci, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
neastâmpărat, zâmbitor, zburdalnic.
Încadra, verb Sinonime:
a înrăma; a înconjura, a împresura; a se potrivi, a se adapta.
Încadrabil, adjectiv
Sinonime:
acomodabil, adaptabil, armonizabil, integrabil.
Încadrare, substantiv
Sinonime:
angajare, anturare, așezare, cuprindere, împresurare, înconjurare, înrămare, listel, potrivire, punere.
Încadratură, substantiv
Sinonime:
cadru, ramă.
Încai, adverb Sinonime:
măcar, încaltea, barem, cel puţin.
Încaier, substantiv (învechit)
Sinonime:
bătaie, încăierare, luptă, (regional) încăibărare, (regional) încăierat.
Încăierare, substantiv feminin
Sinonime:
bătaie, harță, hărțuială, hărțuire, încăierătură, încleștare, înfruntare, luptă, (familiar) tăvăleală, (familiar) trânteală, (figurat) ciocnire, (învechit și regional) război, (rar) încaier, (regional) încăierat.
Încâini, verb
Sinonime:
a deveni câinos, a se încăpățâna, a se încâinoșa, a se înrăi, (învechit și popular) a se încâina.
Încâinit, adjectiv
Sinonime:
câinos, încăpățânat, încâinoșat, înrăit, rău, (învechit și popular) încâinat, (regional) încânit.
Încălare, substantiv
Sinonime:
îngrășare.
Încălca, verb Sinonime:
a invada, a cotropi; a păși peste (ceva); (figurat) a nesocoti, a nu respecta; a greşi.
Încâlceală, substantiv
Sinonime:
amestecătură, bălmăjeală, complicație, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, mișmaș, mixtură, talmeș-balmeș, (învechit) zăminteală, (învechit) zămintitură.
Încâlcit (încâlcită), adjectiv Sinonime:
încurcat, amestecat, întortocheat, confuz, neclar, neciteţ.
Încâlcitură, substantiv
Sinonime:
amestecătură, bălmăjeală, încâlceală, încâlcire, încurcătură, întortochetură, mișmaș, talmeș-balmeș, (figurat) confuzie, (figurat) lipsă de claritate, (învechit) zăminteală, (învechit) zămintitură, (livresc) mixtură.
Incalculabil (incalculabilă), adjectiv
Sinonime:
colosal, considerabil, enorm, fără număr, ilimitat, imens, inapreciabil, incomensurabil, indefinit, indeterminabil, inestimabil, infinit, inombrabil, insolubil, inumerabil, necalculabil, nedeterminabil, nelimitat, nenumărat, nesămăluit, uriaş, (regional) nemaisocotit.
Încăleca, verb Sinonime:
a se suprapune, a veni peste; (familiar) a supune, a subjuga, a domina.
Încălecare, substantiv
Sinonime:
așezare călare, încălecat, (figurat) dominație, (figurat) stăpânire, (învechit și popular) călărit, (învechit) încălărare, (învechit) încălecătură, (popular și familiar) suprapunere, (popular și familiar) supunere.
Incalificabil, adjectiv
Sinonime:
abject, abominabil, care întrece orice măsură, care nu poate fi calificat (atât e de rău), crapulos, de necalificat, degradant, ignobil, nedemn, nejustificabil, nemaiauzit, odios, rău, revoltător.
Încălţa, verb Sinonime:
a-şi trage ghetele, a-şi trage bocancii, a-şi pune încălţămintea; (familiar) a înşela, a păcăli, a duce, a îmbrobodi.
Încălțământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
încălțăminte, (învechit) călțământ.
Încălțăminte, substantiv
Sinonime:
bascheți, bocanc, cizmă, cizmuliță, coturn, crepidă, escarpen, espadrilă, galenți, galoș, gheată, ghetuță, meși, mocasin, opincă, opincuță, pantof, pantofior, papuc, papucaș, papucel, pâslar, saboți, sandală, săndăluță, șoșon, târlici, teniși, (învechit și popular) călțun, (învechit și regional) bușmachiu, (învechit și regional) încălțări, (învechit) cipic, (învechit) condur, (învechit) conduraș, (învechit) imineu, (învechit) încălțământ, (învechit) încălțătură, (învechit) încălței, (învechit) scarpin, (învechit) zgarbură, (popular) irmizea, (regional) botfor, (regional) botină, (regional) ciubotă, (regional) ciuboțică, (regional) încălție, (regional) scroambă.
Încălțător, substantiv
Sinonime:
limbă (de ghete), lingură, (variantă) încălțătoare.
Încaltea, adverb (regional)
Sinonime:
barem, cel puțin, încai, măcar, (variantă) încailea, (variantă) încalte.
Încălzi, verb Sinonime:
(figurat) a se aprinde, a se înflăcăra, a se entuziasma.
Încălzire, substantiv
Sinonime:
încălzit, senzație de cald, (figurat) înflăcărare, (învechit) încălzitură.
Încălzit, adjectiv
Sinonime:
entuziasmat, înflăcărat, însuflețit. Încălzit, substantiv
Sinonime:
încălzire.
Încâna, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) înfuria, a (se) supăra, a se îndărătnici.
Incandescent, adjectiv
Sinonime:
înroșit, luminos, roșu; (figurat) aprins de pasiune, ardent, înflăcărat, plin de foc, plin de însuflețire.
Incandescență, substantiv
Sinonime:
luminozitate; (figurat) ardoare, excitare violentă.
Încânta, verb Sinonime:
a captiva, a fermeca, a vrăji, a entuziasma; a amăgi, a înşela, a duce cu vorba.
Încântat, adjectiv
Sinonime:
bucuros, captivat, cucerit, entuziasmat, extaziat, fascinat, fericit, fermecat, radios, răpit, satisfăcut, sedus, subjugat, vrăjit, (rar) încântător. Incantat, adjectiv
Sinonime:
magic, vrăjit.
Incantație (incantații), substantiv feminin
Sinonime:
magie, vrajă, vrăjitorie.
Incantațiune, substantiv
Sinonime:
incantație.
Încântător (încântătoare), adjectiv Sinonime:
fermecător, minunat, admirabil, magnific, extraordinar, superb, grandios, măreţ, strălucit, splendid.
Incantatoriu, adjectiv
Sinonime:
de incantație, evocativ, evocator.
Încântătură, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
formulă magică.
Încântec, substantiv (învechit)
Sinonime:
delectare, desfătare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă, (variantă) încântic.
Incapabil (incapabilă), adjectiv
Sinonime:
ignar, ignorant, inabil, inapt, incompetent, ineficace, ineficient, neabil, neapt, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neputincios, neștiutor, nevrednic, nul, prăpădit, prost, redus, slăbănog, (familiar) ageamiu, (învechit și regional) sec, (învechit și regional) ticălos, (învechit) mișel, (învechit) neputernic, (învechit) neputinte, (învechit) secat, (popular) becisnic, (popular) nemernic, (popular) nevoiaș, (popular) nevolnic, (prin Muntenia și Oltenia) sfoiegit, (rar) impotent.
Incapacitate, substantiv feminin Sinonime:
incompetenţă, nepregătire, neputinţă, nepricepere.
Încăpăţâna, verb Sinonime:
a se îndărătnici, a persista, a stărui, a persevera.
Încăpățânare, substantiv
Sinonime:
ambiție, cerbicie, cramponare, dârzenie, idee fixă, insistență, împotriveală, împotrivire, îndărătnicie, îndârjire, înverșunare, opoziție, opunere, perseverență, persistență, recalcitranță, rezistență, stăruință, tenacitate, (figurat) cerbice, (figurat) inflexibilitate, (livresc) obstinație, (popular) nătângie, (prin Transilvania) mădăție, (rar) nărăvie, (regional) încăpăținare.
Încăpățânat, adjectiv
Sinonime:
ambițios, dârz, încâinit, îndărătnic, îndârjit, nătâng, nătângit, obstinat, perseverent, recalcitrant, refractar, rezistiv, stăruitor, tenace, vârtos la cap, voluntar, (familiar și depreciativ) capsoman, (familiar și depreciativ) căpățânos, (familiar și depreciativ) căpos, (figurat) ațos, (figurat) întort, (învechit) capeș, (învechit) cerbicos, (învechit) renitent, (Oltenia) dugos, (popular) sanchiu, (regional) chilos, (regional) chișav, (regional) dâcos, (regional) inacciu, (regional) înțestat, (regional) nărăvalnic, (variantă) (regional) încăpăținat.
Încăpățina, verb (regional)
Sinonime:
a (se) încăpățâna.
Încăpăținare, substantiv
Sinonime:
încăpățânare.
Încăpător (încăpătoare), adjectiv Sinonime:
larg, spaţios, mare, cuprinzător.
Încăpea, verb Sinonime:
a cuprinde, a conţine; a intra, a pătrunde, a răzbi, a trece.
Încăpere, substantiv feminin Sinonime:
odaie, cameră.
Abandona, verb Sinonime:
a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime:
abominabil, detestabil, dezgustător, groaznic, grosolan, ignobil, incalificabil, infam, înfiorător, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, odios, oribil, repugnant, respingător, rușinos, sordid, ticălos, (Banat) bedaș, (figurat) infect, (figurat) murdar, (învechit și regional) ticăit, (învechit) fărădelege, (învechit) vil, (popular) becisnic, (regional) pălăvatic, (regional) proclet.
Abracadabrant (abracadabrantă), adjectiv Sinonime:
aiuritor, baroc, delirant, demențial, incredibil, ciudat, bizar, straniu, neobişnuit, extraordinar, uluitor, stupefiant.
Abrupt (abruptă), adjectiv Sinonime:
accidentat, brusc, brutal, direct, dur, inegal, râpos, povârnit, înclinat.
Absorbi, verb Sinonime:
a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.
Absurditate, substantiv feminin Sinonime:
prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.
Aburi, verb
Sinonime:
a se umezi, a se înceţoşa; a învălui cu vorbele, a minți, a păcăli.
Abuz, substantiv neutru Sinonime:
exces, exagerare, necumpătare, ilegalitate, injustiție, abatere, încălcare a legii.
Abuziv (abuzivă), adjectiv
Sinonime:
arbitrar, despotic, exagerat, excesiv, ilegal, ilegitim, imoderat, impropriu, incorect, inic, injust, nefondat, nejustificat, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (învechit) volnic. Abuziv, adverb
Sinonime:
arbitrar, samavolnicește.
Accepta, verb Sinonime:
a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.
Acerb (acerbă), adjectiv
Sinonime:
acrimonios, agresiv, aspru, caustic, dur, incisiv, îndârjit, înverşunat, mordant, necruţător, neîndurat, vexant, virulent.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Adevărat (adevărată), adjectiv Sinonime:
real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.
Admirabil (admirabilă), adjectiv Sinonime:
minunat, fermecător, încântător, splendid, strălucit, excepţional; deosebit, remarcabil, adorabil, sublim, mirific.
Admite, verb Sinonime:
a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.
Adus (adusă), adjectiv Sinonime:
aplecat, încovoiat, cocoșat.
Agale, adverb Sinonime:
domol, încet, cu binişorul, lento, ușurel.
Ageamiu (ageamie), adjectiv Sinonime:
începător, novice, debutant, neinițiat, profan; nepriceput, neştiutor.
Ajunge, verb Sinonime:
a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva). Ajunge, interjecție
Sinonime:
atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!
Albi, verb Sinonime:
a înălbi; a încărunţi, a îmbătrâni; a străluci, a (se) lumina, a se face alb.
Alege, verb Sinonime:
a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.
Alene, adverb Sinonime:
rar, domol, încet, încetişor, ușurel, binişor.
Alipi, verb Sinonime:
a (se) lipi, a (se) alătura, a (se) ataşa, a încorpora, a adera, a (se) suda, a (se) uni.
Altminteri, adverb Sinonime:
altfel, altcum, în alt mod, încolo, de altfel, altcumva.
Ambiant (ambiantă), adjectiv Sinonime:
înconjurător, împresurător, de jur împrejur, din apropiere, vecin.
Ambițios (ambițioasă), adjectiv Sinonime:
orgolios, mândru, încăpăţânat, căpos, îndrăzneț, pretențios, temerar.
Amorţi, verb Sinonime:
a înţepeni, a înlemni, a încremeni, a îngheţa (uşor), a paraliza, a înceta, a opri, a conteni, a adormi, a se anchiloza.
Anevoință, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, necaz, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă.
Anexa, verb
Sinonime:
a acapara, a adăuga, a alătura, a alipi, a asocia, a ataşa, a confedera, a face un act de anexiune, a încorpora, a îngloba, a juxtapune, a lipi, a monopoliza, a pune, a racorda, a reuni, a uni, (învechit) a întrupa.
Angaja, verb Sinonime:
a primi, a încadra, a tocmi; (reflexiv) a se obliga, a se antrena în (ceva), a se apuca.
Anonim (anonimă), adjectiv Sinonime:
nenumit, ascuns, necunoscut, neştiut, incognito.
Anunţ, substantiv neutru Sinonime:
înştiinţare, anunțare, încunoştiinţare; ştire, veste; afiș, buletin, comunicat, mesaj, prospect, reclamă.
Anunţa, verb Sinonime:
a vesti, a încunoştinţa, a înştiinţa, a da de stire, a afișa, a informa, a notifica, a proclama, a publica.
Aparent (aparentă), adjectiv Sinonime:
nereal, iluzoriu, imaginar, înşelător, fals; vădit, vizibil, transparent, limpede, incontestabil, ostensibil.
Apetisant (apetisantă), adjectiv Sinonime:
îmbietor, atrăgător, ispititor, excitant, bun, provocant, tentant, aţâţător, incitant.
Apleca, verb Sinonime:
a (se) pleca, a (se) îndoi, a încovoia, a (se) înclina, a (se) curba, a plia; (figurat) a (se) umili, a (se) supune, a deveni subordonat, a se ploconi, a fi obedient.
Aplecare, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, plecare, încovoiere, îndoire, curbare, flexiune; (figurat) predispoziție, înclinaţie, aplicare, aptitudine, tragere (pentru ceva).
Aplicare, substantiv feminin
Sinonime:
aplicat, fixare, folosire, întrebuințare, potrivire, punere în practică, realizare concretă, utilizare; (figurat) aplecare, aplicație, aptitudine, deprindere, înclinare, predispoziţie, talent.
Aplicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aplicare, aptitudine, efort, execuție, funcție, înclinație, însușire, pasiune, predispoziție, punere în practică, râvnă, sârguinţă, silinţă, talent, vocație; cerere-tip, formular; întrebuințare, utilizare, uzaj; (informatică) logicial, program; (variantă) aplicațiune.
Aporie, substantiv feminin (rar) Sinonime:
îndoială, nesiguranţă, încurcătură; contradicție ireductibilă.
Aproba, verb Sinonime:
a încuviinţa, a consimţi, a fi de acord, a-şi da consimţământul, a accepta, a admite; a achiesa; a autoriza, a confirma, a semna, a subscrie.
Aptitudine, substantiv feminin Sinonime:
înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.
Arcui, verb Sinonime:
a încovoia, a îndoi, a bolti; a căpăta formă de arc; a se curba.
Arde, verb Sinonime:
a se consuma prin foc, a (se) frige; a cădea pradă focului, a pârli, a înnegri; (figurat) a (se) păcăli, a (se) înşela, a fi tras pe sfoară; a calcina, a carboniza, a incinera.
Arest, substantiv neutru Sinonime:
carceră, închisoare, celulă, (familiar) răcoare, bulău, mititica, pârnaie.
Aresta, verb Sinonime:
a închide, a deţine, a încarcera, a băga în arest, a întemniţa, a reţine.
Aromi, verb (popular)
Sinonime:
a ademeni, a adormi, a atrage, a ațipi, a dormita, a ispiti, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a moțăi, a păcăli, a picoti, a piroti, a purta, a rosti, a seduce, a tenta, a trișa, (figurat) a calma, (figurat) a liniști, (figurat) a ogoi, (figurat) a potoli, (învechit) a amăgi, (învechit) a aroma, (învechit) a tămâia, (popular) a zăpăci.
Ascuns (ascunsă), adjectiv Sinonime:
dosit, pitulat, tăinuit, secret; nedescoperit, necunoscut; enigmatic, misterios, închis, izolat; acoperit, camuflat, clandestin, mascat, ocult, travestit, voalat.
Asedia, verb Sinonime:
a împresura, a ţine prins, a cuprinde, a încercui, a înconjura, a învălui.
Asentiment, substantiv neutru Sinonime:
consimţământ, acord, aprobare, încuviinţare, acceptație (faptul de a accepta), autorizare, permisiune, sufragiu.
Asigura, verb
Sinonime:
a (se) convinge, a (se) încredința, a acoperi, a amara, a arima, a cala, a consolida, a contracta o asigurare, a fixa, a fortifica, a garanta, a proteja, a-și lua toate măsurile de precauție, (învechit) a (se) asiguripsi, (învechit) a (se) pliroforisi, (învechit) a (se) siguripsi, (învechit) a adeveri, (învechit) a încrede, (învechit) a sigura.
Asimila, verb Sinonime:
a absorbi, a include, a (se) integra (intr-o comunitate); a dobândi, a învăţa (idei, cunoștințe).
Astronomic (astronomică), adjectiv
Sinonime:
astrologic, sideral, (învechit) astronomicesc; (figurat) colosal, enorm, exagerat, extraordinar, fabulos, fantastic, faraminos, gigantic, imens, inabordabil, incomensurabil, nemăsurat, uriaș.
Astupa, verb Sinonime:
a acoperi, a înfunda, a închide, a bloca, a pune dop, a obtura; a zidi.
Atac, substantiv neutru Sinonime:
asalt, năvală, ofensivă, agresiune, abordaj, confruntare, incursiune; criză, şoc, acces, apoplexie, congestie, ictus.
Atrofia, verb Sinonime:
a micşora, a scădea, a degenera, a se reduce, a se degrada, a se închirci; a slăbi.
Audiţie, substantiv feminin Sinonime:
ascultare, recepție, recepționare; probă, încercare, examen, test.
Aventura, verb Sinonime:
a se hazarda, a se avânta, a risca, a se încumeta, a se expune.
Aventură, substantiv feminin
Sinonime:
escapadă, expediție, fapt riscant, întâmplare, odisee, peripeție, robinsonadă.
Babilonie, substantiv feminin Sinonime:
învălmăşeală, încurcătură, haos, amestec, încâlceală, dezordine, zăpăceală.
Bagaj, substantiv neutru Sinonime:
sarcină, greutate, povară, pachet, valiză, încărcătură; calabalâc, (la plural) catrafuse, boarfe, bulendre; cunoștințe, cultură, formație.
Bai, substantiv neutru (regional) Sinonime:
necaz, neajuns, supărare, încurcătură, bucluc, belea, rău, pagubă, pacoste, neplăcere, problemă. Băi, verb
Sinonime:
a face baie, a se îmbăia, a se scălda; (învechit și regional) a exploata o mină, a lucra în mină, a mineri.
Balama, substantiv feminin Sinonime:
ţâţână; (familiar la plural) încheieturi, articulaţii (ale corpului).
Balamuc, substantiv neutru Sinonime:
ospiciu, casă de nebuni, spital de nebuni; (figurat) larmă, gălăgie, zgomot, tărăboi, ceartă; zăpăceală, dezordine; necaz, supărare, încurcătură, bucluc, belea, rău, pagubă, pacoste.
Balast, substantiv neutru Sinonime:
lest, încărcătură; (figurat) povară, greutate, sarcină; rezervor.
Bara, verb Sinonime:
a închide, a bloca, a astupa, a stăvili, a zăgăzui; (figurat) a împiedica, a opri, a întrerupe, a stopa; a anula, a desfiinţa, a şterge; a tăia; a obstrucţiona.
Bară, substantiv feminin Sinonime:
drug, stâlp, bârnă, grindă; semn, indiciu; levier, rangă; (regional) mocirlă, noroi.
Baraj, substantiv neutru Sinonime:
stăvilar, zăgaz; barieră, stop; (figurat) piedică, obstacol, oprelişte; oprire, blocaj, închidere, dig, baricadă; ecluză.
Barem, adverb
Sinonime:
cel puţin, încai, încaltea, măcar, (Transilvania) batăr; (variante) baremi, barim. Barem, conjuncție
Sinonime:
deși.
Baricada, verb Sinonime:
a închide, a bara, a bloca, a astupa. Baricadă, substantiv feminin Sinonime:
întăritură, zid, fortificaţie, baraj; (figurat) piedică, obstacol, oprelişte.
Barieră, substantiv feminin Sinonime:
stop, (Moldova) rohatcă; (figurat) obstacol, piedică, oprelişte; baraj, bornă, închidere, gard, grilaj, palisadă.
Bate, verb Sinonime:
a lovi, a da pumni (palme sau picioare), a boxa, a brutaliza, a maltrata, a vătăma, (regional) a jupăi; (reflexiv) a se război, a se lupta, a se răfui, a se încăiera, (învechit) a se oşti; a învinge, a birui, a izbândi, a înfrânge, a zdrobi, a nimici; (despre inimă) a zvâcni, a pulsa, a palpita; a străbate, a cutreiera, a umbla.
Batjocoritor (batjocoritoare), adjectiv Sinonime:
insultător, de ocară, înjositor, dezonorant, umilitor; înţepător, usturător, tăios, caustic, zeflemitor, ironic, sarcastic, satiric, incisiv.
Baza, verb (reflexiv) Sinonime:
a se sprijini, a se rezema, a se propti; (figurat) a se încrede, a avea încredere, a se lăsa în nădejdea (cuiva), a se bizui, a conta (pe cineva sau pe ceva). Bază, substantiv feminin Sinonime:
temelie, fundament, fundație; temei, esenţă, valoare; origine, izvor, rădăcină, sorginte; armătură; piedestal, soclu.
Bălmăji, verb Sinonime:
a amesteca, a încurca, a zăpăci, a ameţi; (figurat) a îmbrobodi, a înşela, a duce de nas (pe cineva), a îmbolmăji; a îngăima, a îndruga, a articula.
Bătaie, substantiv feminin
Sinonime:
altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.
Beatitudine, substantiv feminin Sinonime:
fericire, euforie, încântare, extaz, bucurie, pace, prosperitate, sfințenie.
Beci, substantiv neutru Sinonime:
pivniţă, subsol, (învechit) bașcă; închisoare, prinsoare, dubă; arest, temniță.
Becisnic (becisnică), adjectiv Sinonime:
bicisnic, debil, slăbănog, neputincios, pirpiriu; nepriceput, incapabil, prost; nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit.
Belaliu (belalie), adjectiv (regional) Sinonime:
anevoios, dificil, complicat, încâlcit, greu; mofturos, năzuros.
Belea, substantiv feminin Sinonime:
problemă, necaz, supărare, neplăcere, încurcătură, complicaţie, daraveră, dăndănaie, păţanie, pacoste, bucluc; sarcină, povară, greutate, şicană.
Bilanţ, substantiv neutru Sinonime:
socoteală, rezultat, încheiere, situație; balanță; concluzie; sold.
Binişor, adverb Sinonime:
cu băgare de seamă, cu luare-aminte, atent, încetişor, uşurel; agale, alene, domol.
Bis, adjectiv Sinonime:
repetat, încă o dată. Bis, interjecție Sinonime:
Bravo!; Încă o dată!
Biserică, substantiv feminin Sinonime:
lăcaş de închinăciune, templu, bazilică, catedrală, lăcaş de cult, capelă, paraclis; sanctuar; credință, religie.
Bizui, verb Sinonime:
a se încrede, a se întemeia, a se baza, a se lăsa în seama (cuiva), a se sprijini (pe cineva), a avea încredere, a conta (pe cineva).
Bâigui, verb Sinonime:
a îngăima, a îngâna, a aiura, a vorbi într-aiurea, a delira; a vorbi incoerent, a vorbi încurcat; a spune prostii.
Bâiguit (bâiguită), adjectiv Sinonime:
neclar, neînţeles, încurcat; zăpăcit, uluit, buimăcit, aiurit, ameţit, buimac, năuc, prostit, tâmpit, stupid, dezorientat, derutat.
Bâlbâi, verb
Sinonime:
a bălmăji, a blodogori, a bogonisi, a bolborosi, a da în bâlbă, a se gângăvi, a se gângâi, a se încurca, a vorbi incoerent, a vorbi neînțeles, a-și pierde șirul vorbelor, (Banat) a pâtcăi, (impropriu) a se zbate (într-un lichid), (învechit) a se bolbâi, (regional) a clocoti, (regional) a se blibăi, (regional) a tântăvi, (regional) a trăncăni, (Transilvania și Oltenia) a șișcăvi, (variantă) a se bălbăi, (variantă) a se bălbui, (variantă) a se bâlbăi.
Bârfă, substantiv feminin
Sinonime:
bârfeală, bârfire, bârfit, bâzâit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, comeraj, defăimare, denigrare, discreditare, mahalagism, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbă, vorbire de rău, (argotic) prostituată, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (familiar) mâncătorie, (familiar) ștafetă, (învechit și regional) bârfitură, (învechit și regional) ponos, (învechit și regional) ponosluire, (învechit și regional) voroavă, (învechit) ascultătură, (învechit) balamuție, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) dosnicie, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră, (regional) cârcăială, (regional) lihăială, (regional) voșcot, (regional; la plural) pletcuri.
Blama, verb Sinonime:
a dezaproba, a reproba, a critica, a condamna, a înfiera, a vesteji; a admonesta, a incrimina, a sancționa, a stigmatiza.
Bloca, verb Sinonime:
a bara, a izola, a îndigui, a astupa, a închide, a împiedica, a opri, a imobiliza, a stopa, a obtura; a colmata.
Blocadă, substantiv feminin Sinonime:
împresurare, încercuire, asediu, izolare, închidere, asediere.
Bobina, verb Sinonime:
a înfăşura, a depăna, a încolăci. Bobină, substantiv feminin Sinonime:
mosor; cilindru, rulou, sul.
Bobinaj, substantiv neutru Sinonime:
bobinare, depănare, înfăşurare, încolăcire.
Boboc, substantiv masculin Sinonime:
mugur; pui; începător, ucenic, novice, debutant; recrut, răcan.
Boltă, substantiv feminin Sinonime:
firmament, cer; cupolă, boltitură, arc, arcadă, arcuire, gang; încovoiere, flexiune, curbură; (regional) prăvălie, dugheană, băcănie, bogasierie, magazin.
Bolti, verb Sinonime:
a (se) arcui, a (se) bomba, a (se) curba, a (se) încovoia.
Bombeu, substantiv neutru (rar) Sinonime:
spiț, vârf (de încălțăminte).
Boţi, verb Sinonime:
a face boţ, a mototoli, a cocoloşi, a ghemui; a zbârci, a încreţi, a şifona, a plisa, a cuta.
Boxă, substantiv feminin Sinonime:
compartiment, despărțitură; ladă, cutie; incintă acustică. Boxa, verb
Sinonime:
(sport) (rar) a pugila.
