Guri, verb (regional)
Sinonime:
a începe țesătura (la războiul de țesut), a se sui, a se urca.
Gurici, verb
Sinonime:
(regional) a da gură (guriță), a pupa, a săruta, a țuca.
Gurilățel, adjectiv (Bucovina)
Sinonime:
botos, cu gura mare.
Gurilățică, adjectiv feminin (regional)
Sinonime:
botoasă.
Gurist, substantiv
Sinonime:
cântăreţ, (figurat) informator.
Guriţă, substantiv feminin
Sinonime:
gură, sărut, sărutare; (tehnică) piscoaie, vrană.
Guritor, substantiv
Sinonime:
(variantă) gurar.
Botos (botoasă), adjectiv
Sinonime:
buzat, buzos, dizgrațios, râtos, urât, (regional) gurilățel, (regional) îmbotit; (figurat) arogant, bosumflat, impertinent, insolent, ireverențios, îmbufnat, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, supărat, trufaș, țanțoș, ursuz.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Palat, substantiv neutru Sinonime:
castel; cerul gurii.
Comisură, substantiv
Sinonime:
(anatomie) punct de unire a două părți anatomice; (comisura buzelor) colţul gurii.
Piscoaie, substantiv
Sinonime:
(tehnică) fluier, oboi, pospai, tub sonor, ulucaş, vrană, (prin Transilvania şi Banat) scoreţ, (regional) guriţă.
Gurar, substantiv
Sinonime:
muncitor (la intrarea unei mine); aftă, spuzeală (la colțul gurii).
Halitoză, substantiv
Sinonime:
halenă fetidă, miros neplăcut al gurii, respirație urât mirositoare.
