Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Extermina
Extermina, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a ucide, a omorî, a stârpi, a prăpădi (în masă).  
Exterminabil
Exterminabil, adjectiv
Sinonime: destructibil, eradicabil, extingibil, extirpabil.  
Exterminant
Exterminant, adjectiv
Sinonime: destructiv, distructiv, distrugător, nimicitor, omorâtor, ucigător.  
Exterminare
Exterminare, substantiv
Sinonime: căsăpire, stârpire, masacrare; exterminațiune, exterminație, genocid.  
Exterminat
Exterminat, adjectiv
Sinonime: distrus, nimicit, stârpit.  
Exterminație
Exterminație, substantiv
Sinonime: aneantizare, carnaj, decimare, destrucție, eradicație, exterminare, extincție, extirpare, genocid, hecatombă, lichidare, masacru, nimicire, pogrom, purificare etnică, ucidere în masă, (variantă) exterminațiune.  
Exterminațiune
Exterminațiune, substantiv
Sinonime: exterminare, exterminație, (învechit) esterminațiune.  
Exterminator
Exterminator, adjectiv
Sinonime: nimicitor, distrugător, demolator, devastator, dirimant, nuizibil.  

Carnaj
Carnaj, substantiv neutru
Sinonime: exterminație, genocid, hecatombă, masacru, măcel, pogrom, ucidere în masă, (variantă) carnagiu.  
Extirpa
Extirpa, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a stârpi, a extermina, a deplanta, a dezrădăcina, a dezgropa; a înlătura, a scoate, a exciza, a extrage.  
Genocid
Genocid, substantiv neutru
Sinonime: masacru, crimă, ucidere, exterminare, carnaj, carneficiu, pogrom.  
Masacra
Masacra, verb
Sinonime: a extermina, a ucide, a măcelări, a ciopârţi, a nimici, a stârpi, a distruge, a zdrobi.  
Nimici
Nimici, verb
Sinonime: a distruge, a nărui, a zdrobi, a învinge, a ucide, a desfiinţa, a extermina, a stârpi, a omorî, a spulbera.  
Răpune
Răpune, verb
Sinonime: a anihila, a asasina, a bate, a birui, a copleşi, a covârși, a cuprinde, a distruge, a doborî, a extermina, a face piardă, a împovăra, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lipsi de viață, a mântui, a muri, a năpădi, a nimici, a omorî, a pierde, a potopi, a prăpădi, a răzbi, a sfărâma, a sfârși, a suprima, a ucide, a zdrobi, a zvânta, a-și pierde viața.  
Stins (stinsă)
Stins (stinsă), adjectiv
Sinonime: şters, slăbit, palid; potolit, calmat, liniştit; prăpădit, distrus, nimicit, exterminat.  
Stârpi
Stârpi, verb
Sinonime: a distruge, a nimici, a extermina.  
Suprima
Suprima, verb
Sinonime: a înlătura, a elimina, a anula, a desfiinţa; a omorî, a extermina, a lichida.  
Abataj (abataje)
Abataj (abataje), substantiv neutru
Sinonime: abatere, doborâre, exterminare, imolație, sacrificare, tăiere; (minerit) havaj, havare, (prin Transilvania) ort; (marinărie) carenaj.  
Căsăpire
Căsăpire, substantiv
Sinonime: ciopârţire, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, sfârtecare, sfâşiere, stârpire.  
Chesăgi
Chesăgi, verb
Sinonime: a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stârpi.  
Conceni
Conceni, verb
Sinonime: a anihila, a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stârpi, a suprima.  
Dezrădăcina
Dezrădăcina, verb
Sinonime: a scoate din pământ cu rădăcină cu tot; (figurat) a face nu mai existe, a distruge complet, a stârpi, a extirpa, a extermina, (livresc) a eradica.  
Nuizibil
Nuizibil, adjectiv
Sinonime: dăunător, exterminator, nefast, nociv, prejudiciabil, rău, vătămător, (variantă) nuisibil.  
Distrugător
Distrugător, adjectiv
Sinonime: devastator, dezastruos, distructiv, exterminator, nimicitor, nuizibil, pustiitor, ruinător, (rar) prăpăditor, (învechit şi popular) pierzător, (învechit) dărăpănător, pustiicios, risipitor, ruinos, omorâtor, ucigător.

Distrugător, substantiv
Sinonime: (marină) contratorpilor; vandal, barbar.  
Destrucție
Destrucție, substantiv
Sinonime: aneantizare, autodistrugere, carnagiu, cataclism, coroziune, degradație, demantelare, demoliție, destrucțiune, dezagregație, dezintegrare, devastare, disoluție, dispariție, eliminare, extincțiune, exterminație, incinerație, masacru, pulverizație, ravagiu, ruinare, supresiune.  
Holodomor
Holodomor, substantiv
Sinonime: (Ucraina sovietică) exterminare prin înfometare, genocid, Marea Foamete, moarte prin înfometare.  
Destrucțiune
Destrucțiune, substantiv
Sinonime: aboliție, aneantizare, anihilare, autodistrugere, carnaj, cataclism, demantelare, demoliție, destrucție, devastare, devastație, devastațiune, dezagregație, dezintegrație, disoluție, dispariție, distrugere, eliminare, eliminațiune, exterminație, extincțiune, genocid, lacerare, lichidare, lichidațiune, masacru, nimicire, pogrom, pulverizare, ravaj, supresiune, suprimare.  
Eliminațiune
Eliminațiune, substantiv
Sinonime: (învechit) aneantizare, anulare, carnagiu, carnaj, curățare, descalificare, destrucție, destrucțiune, distrugere, eliminare, eliminație, evacuare, evacuație, evacuațiune, evicție, evicțiune, evingere, excludere, excluziune, excomunicare, excomunicație, excomunicațiune, excreție, excrețiune, exmatriculare, expulsie, expulsiune, exterminare, exterminație, exterminațiune, genocid, îndepărtare, înlăturare, lichidare, lichidație, lichidațiune, nimicire, radiațiune, radiere, rescisiune, rescizie, resciziune, revocare, revocație, revocațiune, reziliare, reziliere, supresiune, suprimare, ștergere.  
Masacrat
Masacrat, adjectiv
Sinonime: căsăpit, decimat, deformat, denaturat, distrus, exterminat, măcelărit, nimicit, stârpit, stricat, ucis.  
Nimicire
Nimicire, substantiv
Sinonime: devastare, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, pârjolire, potopire, prăpădire, pustiire, sfărâmare, stârpire, stricare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) risipire, (învechit) risipă, (învechit) spargere, (popular și familiar) căsăpire, (popular) zdrumicare, (rar) măcelărit.  
Nimicit
Nimicit, adjectiv
Sinonime: distrus, exterminat, lichidat, potopit, prăpădit, sfărâmat, stârpit, zdrobit, (învechit și popular) risipit, (învechit și regional) spart, (învechit) stropșit, (popular) zdrumicat.  
Aneantizare
Aneantizare, substantiv
Sinonime: anihilare, demantelare, demoliție, destrucție, dezintegrare, dispariție, distrugere, exterminare, exterminație, extincție, extirpare, extirpație, nimicire, pulverizare, pulverizație, ravagiu, ravaj, (învechit) anihilațiune.  
Holocaust
Holocaust, substantiv
Sinonime: exterminare, genocid, hecatombă, hostie, imolație, jertfă, masacru, ofrandă, sacrificiu, ucidere, (învechit) ardere-de-tot, (învechit) întreg-de-ars, (învechit; la plural) arse, (variantă) olocaust.  
Chisăgi
Chisăgi, verb
Sinonime: a extermina, a tăia capul, (variantă) a chesăgi.  
Masacrare
Masacrare, substantiv
Sinonime: distrugere, exterminare, masacru, măcelărire, nimicire, stârpire, (popular și familiar) căsăpire, (rar) măcelărit.  
Destructor
Destructor, adjectiv
Sinonime: demolator, devastator, devorant, distructiv, distrugător, exterminator, funest, mortal, nefast, nuizibil, subversiv, (figurat) dizolvant, (învechit) destructoriu.  
Lichidare
Lichidare, substantiv
Sinonime: achitare, asasinare, desființare, falimentare, încheiere, înlăturare, lichidat, nimicire, omorâre, onorare, plată, plătire, soluționare, stârpire, suprimare, terminare, ucidere, (argou) exterminare, (învechit) lichidație, (învechit) licuidare, (învechit) răspundere, (sens suspect) lichefiere.  
Nimicuicire
Nimicuicire, substantiv (învechit)
Sinonime: distrugere, exterminare, nimicire.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...