Exil, substantiv neutru
Sinonime: surghiun, surghiunire, exilare, pribegie, (astăzi rar) proscriere, proscripţie, (învechit) străinătate, surghiunie, surgunlâc, urgie, zatocenie.  Exila, verb
Sinonime: a se surghiuni, a se îndepărta (din ţară), a emigra, a se înstrăina, a pribegi; a se izola, a se retrage.  Exilare, substantiv
Sinonime: surghiunire, exil, pribegie.  Exilat (exilată), adjectiv
Sinonime: expatriat, surghiunit, plecat, îndepărtat, pribeag, înstrăinat, emigrant; retras, izolat, singuratic, alungat, gonit, izgonit, proscris, (livresc) relegat, (învechit) surghiun.  Exilație, substantiv
Sinonime: exilare.  

---

Deporta, verb
Sinonime: a surghiuni, a exila.  Emigra, verb
Sinonime: a se expatria, a se exila, a pleca, a pribegi, (învechit şi livresc) a se desţăra, (învechit) a se înstrăina.  Emigrant (emigrantă), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: expatriat, exilat, pribeag.  Expatria, verb
Sinonime: a exila, a emigra, a proscrie, a alunga, a izgoni, a surghiuni, a relega, a se refugia.  Expatriat (expatriată), adjectiv
Sinonime: exilat, emigrat, emigrant, rezident.  Expulza, verb
Sinonime: a izgoni, a surghiuni, a exila, a expatria, a relega; a destitui, a licenția; a da afară, a sili să iasă; (medicină) a scuipa, a defeca, a excreta, a expectora, a urina, a voma.  Izgoni, verb
Sinonime: a alunga, a da afară, a goni, a îndepărta, a surghiuni, a expulza, a exila.  Îngropa, verb
Sinonime: a înmormânta, a înhuma, a băga în pământ, (regional) a astruca; (figurat) a se retrage, a se însingura, a fugi de lume, a se izola, a se exila.  Însingurat (însingurată), adjectiv
Sinonime: singur, izolat, retras, părăsit, stingher, exilat.  Înstrăina, verb
Sinonime: a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.  Mazili, verb (învechit)
Sinonime: a îndepărta, a alunga, a izgoni, a goni, a exila.  Ostraciza, verb
Sinonime: a proscrie, a înlătura, a exila, a alunga.  Pribeag (pribeagă), adjectiv
Sinonime: rătăcitor, hoinar, vagabond; refugiat, fugar, exilat, emigrant; singur, izolat, răzleţ.  Pribegie, substantiv feminin
Sinonime: rătăcire, vagabondare, hoinăreală; exil, înstrăinare, emigraţie.  Proscripţie, substantiv feminin
Sinonime: izgonire, surghiun, exil, expulzare, ostracizare; interzicere, restricţie, interdicţie, oprire.  Proscris (proscrisă), adjectiv
Sinonime: izgonit, exilat, expulzat, surghiunit, ostracizat; interzis, oprit, nepermis, ilegal, neîngăduit.  Relega, verb
Sinonime: a expulza, a surghiuni, a izgoni, a exila.  Surghiun, substantiv neutru
Sinonime: exil, izgonire, îndepărtare, pribegie, înstrăinare; izolare, singurătate.  Surghiuni, verb
Sinonime: a alunga, a depărta, a deporta, a exila, a goni, a izgoni, a îndepărta, a ostraciza, a proscrie, a sili să trăiască printre străini, a trimite în surghiun, (învechit) a urgisi, (livresc) a relega.  Transfug, substantiv masculin
Sinonime: emigrant, expatriat, exilat, fugit.  Urgisi, verb
Sinonime: a năpăstui, a oropsi, a asupri, a persecuta, a apăsa; a exila, a surghiuni.  Deportat, substantiv
Sinonime: exilat, surghiunit.  Emigrant, adjectiv
Sinonime: emigrat, exilat, expatriat, migrant, pribeag, surghiunit.  Expatriere, substantiv
Sinonime: deportare, emigrare, emigrație, exilare, exod, expulsiune, expulsie, fugă, transplantație.  Gonit, adjectiv
Sinonime: izgonit, (și cu rol de substantiv) exilat.  Surgunlâc, substantiv
Sinonime: deportare, exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.  Expulsie, substantiv
Sinonime: defecație, delivrență, destituție, ejectare, ejecție, eliminare, emisie, epurație, eructație, evacuație, evicțiune, excluziune, excomunicare, excreție, exil, expatriere, expectorație, expulsiune, îndepărtare, licențiere, micțiune, ostracism, proscripție, puniție, radiere, rejet, relegație, revocare, vomisment.  Relegațiune, substantiv
Sinonime: alungare, carantină, declasare, deportare, exil, exilare, expulsiune, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, proscripție, relegare, relegație, surghiunire.  Relegat, adjectiv (învechit)
Sinonime: alungat, exilat, expulzat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit.  Relegație, substantiv (învechit)
Sinonime: alungare, carantină, deportare, excluziune, excomunicare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracism, ostracizare, proscriere, proscripție, relegare, surghiunire, (variantă) relegațiune.  Relegare, substantiv (învechit)
Sinonime: alungare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, relegație, surghiunire.  Surghiunie, substantiv (învechit)
Sinonime: deportare, exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.  Surghiunire, substantiv (învechit)
Sinonime: alungare, deportare, exil, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, pribegie, proscriere, proscripție, relegare, relegație, surghiun, (învechit) străinătate, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc, (învechit) urgie, (învechit) zatocenie.  Străinătate, substantiv
Sinonime: exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (învechit) streinătate, (învechit) strinitate.  Condamnațiune, substantiv (învechit)
Sinonime: anatematizare, anatemă, anatemizare, blam, cenzură, condamnare, damnare, damnațiune, deportare, deportație, excomunicare, excomunicație, exil, expatriere, maledicție, oprobriu, osândă, pedeapsă, proscripție, proscripțiune, punițiune, reprobație, reprobațiune, sancțiune, (învechit) puniție, (variantă) condamnație.  Deportațiune, substantiv (învechit)
Sinonime: deplasare, deportare, deportație, dezrădăcinare, exil, exilare, expatriere, (învechit) relegare, (învechit) relegație.  Înstrăinare, substantiv
Sinonime: alienare, emigrare, emigrație, exil, expatriere, furt, indiferență, îndepărtare, pribegie, răceală, răcire (a relațiilor), (variantă) înstreinare.  Înstrăinat, adjectiv
Sinonime: alienat, depărtat, exilat, expatriat, izolat, îndepărtat, neospitalier, neprietenos, neprimitor, plecat de acasă, străin, (figurat) dezrădăcinat, (variantă) înstreinat.

Înstrăinat, substantiv
Sinonime: înstrăinare, (variantă) înstreinat.  Depeiza, verb
Sinonime: a (se) dezorienta, a (se) dezrădăcina, a (se) exila, a (se) îndepărta de origine, a (se) însingura, a (se) înstrăina.  Depeizare, substantiv
Sinonime: depeizat, dezorientare, dezrădăcinare, exilare, îndepărtare (de origine), înstrăinare.  Budușluitură, substantiv (regional)
Sinonime: exil, pribegie, rătăcire.  Ețindar, substantiv (învechit)
Sinonime: (monedă din trecut) exildar.