Epilog, substantiv neutru
Sinonime: concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.  Epiloga, verb
Sinonime: a conclude, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.  Epilogal, adjectiv
Sinonime: final.  Epilogare, substantiv
Sinonime: concludere, epilogat, încheiere, terminare.  Epilogat, substantiv
Sinonime: epilogare, încheiere.  Epilogism, substantiv
Sinonime: calcul, cercetare, examen, reflecție.  Epilogistic, adjectiv
Sinonime: apt de gândire, prudent.  Epilogon, substantiv (învechit)
Sinonime: epilog.  Epilogos, substantiv (învechit)
Sinonime: epilog.  

---

Critica, verb
Sinonime: a satiriza, a biciui, a înfiera, a analiza, a discuta, a examina, a argumenta, a epiloga, a blama, a cenzura, a contrazice, a dezaproba, a detracta, a (se) plânge, a (se) dojeni, a (se) mustra, (popular) a cârti, (figurat) a scutura.

Critică, substantiv feminin
Sinonime: observaţie, mustrare, beşteleală, (la plural) bobârnace, ocară; satirizare, biciuire, înfierare, vestejire.  Final, substantiv neutru
Sinonime: sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.  Fine, substantiv neutru
Sinonime: capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.  Încheiere, substantiv feminin
Sinonime: cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.  Dezbate, verb
Sinonime: a discuta, a trata, (învechit) a tratarisi, a controversa, a epiloga, a ergota, a palavragi, a pălăvrăgi, a parlamenta; a chibzui; a examina.  Deznodământ, substantiv
Sinonime: dezlegare, soluție, epilog, final, încheiere, sfârşit, (livresc) fine, soartă.  Diserta, verb
Sinonime: a argumenta, a dezvolta, a epiloga, a expune, a perora, a trata, a ține o disertație, a vorbi despre, (variantă) a dizerta.