Epilog, substantiv neutru
Sinonime:
concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.
Epiloga, verb
Sinonime:
a conclude, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, a termina.
Epilogal, adjectiv
Sinonime:
final.
Epilogare, substantiv
Sinonime:
concludere, epilogat, încheiere, terminare.
Epilogat, substantiv
Sinonime:
epilogare, încheiere.
Epilogism, substantiv
Sinonime:
calcul, cercetare, examen, reflecție.
Epilogistic, adjectiv
Sinonime:
apt de gândire, prudent.
Epilogon, substantiv (învechit)
Sinonime:
epilog.
Epilogos, substantiv (învechit)
Sinonime:
epilog.
Critica, verb
Sinonime:
a satiriza, a biciui, a înfiera, a analiza, a discuta, a examina, a argumenta, a epiloga, a blama, a cenzura, a contrazice, a dezaproba, a detracta, a (se) plânge, a (se) dojeni, a (se) mustra, (popular) a cârti, (figurat) a scutura. Critică, substantiv feminin
Sinonime:
observaţie, mustrare, beşteleală, (la plural) bobârnace, ocară; satirizare, biciuire, înfierare, vestejire.
Final, substantiv neutru
Sinonime:
sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.
Fine, substantiv neutru
Sinonime:
capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.
Încheiere, substantiv feminin
Sinonime:
cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.
Dezbate, verb
Sinonime:
a discuta, a trata, (învechit) a tratarisi, a controversa, a epiloga, a ergota, a palavragi, a pălăvrăgi, a parlamenta; a chibzui; a examina.
Deznodământ, substantiv
Sinonime:
dezlegare, soluție, epilog, final, încheiere, sfârşit, (livresc) fine, soartă.
Diserta, verb
Sinonime:
a argumenta, a dezvolta, a epiloga, a expune, a perora, a trata, a ține o disertație, a vorbi despre, (variantă) a dizerta.
