Dreptate, substantiv feminin
Sinonime: echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.  

---

Echitate, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, justeţe, justiţie, nepărtinire, corectitudine, obiectivitate.  Justeţe, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, corectitudine, echitate, nepărtinire, imparţialitate, probitate, obiectivitate.  Justiţie, substantiv feminin
Sinonime: echitate, dreptate.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Nepărtinire, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, echitate, imparţialitate, justeţe, lipsă de părtinire, obiectivitate, (ieșit din uz) obiectivism, (rar) neparțialitate.  Răzbuna, verb
Sinonime: a se lumina, a se însenina, a se limpezi; a se răfui, a-şi face dreptate, a se revanşa, a plăti, a pedepsi.  Reabilita, verb
Sinonime: a repune în drepturi, a face dreptate.  Rectitudine, substantiv
Sinonime: exactitudine, fermitate, inflexibilitate, rigoare; (figurat) spirit de dreptate, onestitate.  Justeță, substantiv
Sinonime: justețe, adevăr, dreptate, precizie, exactitate.  Ha, interjecție
Sinonime: (exprimă surpriza) ce? cum? poftim?; (exprimă mirare sau neîncredere) nu-i așa? n-am dreptate?; (variante) aha, hai, hi, hî, ho, oho.  Îndreptare, substantiv
Sinonime: ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.  Îndreptăţire, substantiv
Sinonime: autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.  Îndreptat, adjectiv
Sinonime: ameliorat, cinstit, ciulit, corect, corectat, dezdoit, drept, fortificat, îmbunătățit, înfiripat, însănătoșit, întărit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, netezit, nivelat, răsplătit, reconfortat, rectificat, refăcut, restabilit, ridicat, scuzat, tămăduit, tonificat, vindecat, (învechit) dezvinovățit, (învechit) îndereptat, (învechit) mântuit, (învechit) reorganizat, (învechit) sănătoșat, (Moldova) pribolit.

Îndreptat, substantiv
Sinonime: îndreptare, pretext, scuzare, (învechit) dezvinovățire, (învechit) dreptate, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) răsplată, (învechit) sentință.