Desfavor, substantiv
Sinonime:
defavoare.
Desfavora, verb (învechit)
Sinonime:
a defavora.
Desfavorabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defavorabil.
Desfavorare, substantiv (învechit)
Sinonime:
defavorare.
Desfavorat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defavorat.
Desfavori, verb (învechit)
Sinonime:
a defavora.
Desfavorire, substantiv (învechit)
Sinonime:
defavorare.
Desfavorit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defavorat.
Desfavoriza, verb (învechit)
Sinonime:
a defavoriza.
Desfavorizare, substantiv (învechit)
Sinonime:
defavorizare.
Desfavorizat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defavorizat, dezavantajat, discreditat, (învechit) defavorat. Desfavorizat, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
defavorizare, defavorizat, dezavantajare, discreditare.
Defavoare, substantiv feminin
Sinonime:
dezavantaj, discredit, dizgrație, neajuns, neșansă, pagubă; (variante) defavor, desfavoare, desfavor, disfavoare.
Defavoriza, verb
Sinonime:
a dezavantaja, a dezmoșteni, a discredita, a frustra, a pune în dezavantaj, (figurat) a handicapa, (învechit) a defavora, (variantă) (învechit) a desfavoriza.
Defavorizare, substantiv
Sinonime:
defavorizat, dezavantajare, discreditare, frustrare, handicapare, (învechit) defavorare, (învechit) defavorat, (variantă) (învechit) desfavorizare.
Defavorat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
defavorizat, dezavantajat, discreditat, (învechit) defavorit, (învechit) desfavorat, (învechit) desfavorit. Defavorat, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
defavorare, (învechit) defavorit, (învechit) desfavorat, (învechit) desfavorit.
