Descăleca, verb
Sinonime:
a descălica, a veni jos, a se lăsa jos, a coborî, a se da jos de pe cal, (învechit) a pedestri; a face un popas, a poposi; a întemeia o țară.
Descălecare, substantiv
Sinonime:
coborâre de pe cal; (istorie) (învechit) aşezământ, descălecat, descălecătoare.
Descălecat, substantiv
Sinonime:
descălecare, descălicat; întemeiere, colonizare.
Descălecătoare, substantiv
Sinonime:
descălecare, descălicătoare.
Descălecător, substantiv
Sinonime:
întemeietor, descălicător.
Descălecătură, substantiv
Sinonime:
descălecare, întemeiere.
Așezământ,
Sinonime:
acord, aranjament, astâmpăr, așezare, așezătură, calm, combinație, contract, convenție, dispoziție, fundație, hotărâre, instituție (publică), întocmire, înțelegere, învoială, învoire, legământ, liniște, loc, logodnă, odihnă, orânduială, orânduire, ordin, organizare, pace, pact, poruncă, poziție, rânduială, repaus, temperatură, tihnă, tranzacție, unitate, (desuet) stabiliment, (învechit) amplasament, (învechit) colonizare, (învechit) descălecare, (învechit) stare de odihnă, (învechit) tocmeală, (învechit) tranzacție politică, (regional) așezălaș.
Descălica, verb
Sinonime:
a descăleca.
Descălicare, substantiv
Sinonime:
descălecare.
Descălicat, substantiv
Sinonime:
descălecat.
Pedestri, verb (învechit)
Sinonime:
a cere să descalece, a descăleca, a merge pe jos, a sili să descalece, (variantă) a (se) pedestra.
Pedestrit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
coborât (de pe cal), descălecat.
