Demn (demnă), adjectiv
Sinonime: respectabil, onest, dintr-o bucată, cu prestigiu, vrednic, mândru.  Demnitar, substantiv
Sinonime: corifeu, dinast, înalt funcționar de stat, lider, somitate, șef, (istorie) nobilissim; (învechit) dregător, ureadnic.  Demnitate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, gravitate, sobrietate; rang, ierarhie, treaptă socială, poziţie, (învechit) cin, dregătorie, ifos, orânduială, şedere, vrednicie, titlu, onoare.  

---

Cin, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: rang, demnitate; tagmă, ordin călugăresc; (regional) luntre, barcă, lotcă, caic, şaică.  Distincţie, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.  Funcţionar, substantiv masculin
Sinonime: administrator, agent, angajat, bugetar, comis, demnitar, factor, interimar, magistrat, salariat, slujbaş, supleant, titular, (ieşit din uz) amploiat, (învechit și regional) beamter, (învechit) cinovnic, (învechit) mădular, (regional) brăslaș, (și depreciativ) birocrat, (și depreciativ) bugetivor.  Grav (gravă), adjectiv
Sinonime: acut, adânc, alarmant, cavernos, critic, de bas, demn, deosebit, doctoral, dramatic, fatal, greu, gros, important, însemnat, jos, malign, mortal, periculos, preocupant, primejdios, profund, rigid, sentențios, serios, sever, sobru, solemn, surd, tragic, (familiar) urât.  Josnic (josnică), adjectiv
Sinonime: decăzut, netrebnic, abject, nedemn, nemernic, mârşav, mizerabil, repugnant, scârbos, respingător, detestabil, ticălos, nemernic, infam, mişel, mojic, ordinar, lipsit de demnitate.  Mândru (mândră), adjectiv
Sinonime: arătos, bun, capabil, chipeș, competent, demn, destoinic, distins, dotat, drag, drăguţ, experimentat, fericit, frumos, fudul, grandios, grandoman, impozant, impresionant, impunător, infatuat, iubit, încercat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, înțelept, înzestrat, maiestuos, megaloman, minunat, mulţumit, onorat, orgolios, pregătit, prezumțios, priceput, satisfăcut, semeț, splendid, strălucitor, suficient, trufaş, țanțoș, valoros, vanitos, versat, vrednic, (figurat) bățos, (figurat) înțepat, (figurat) scrobit, (învechit și popular) măreț, (învechit și regional) pâșin, (învechit) fumuros, (învechit) preaînălțat, (învechit) zadarnic, (popular și familiar) țâfnos, (popular) dârz, (popular) falnic, (popular) fălos, (popular) închipuit, (prin Banat) măros, (prin Moldova) nărtos, (rar) superb.  Onoare, substantiv feminin
Sinonime: probitate, corectitudine, cinste, integritate; prestigiu, vază, reputaţie; mândrie, orgoliu, demnitate; consideraţie, respect, preţuire, stimă.  Poziţie, substantiv feminin
Sinonime: alură, amplasare, aşezare, atitudine, caz, circumstanță, condiție, conjunctură, demnitate, dispoziție, figură, graviditate, ipostază, împrejurare, loc, opinie, orientare, părere, port, post, postură, poză, profesiune, punct de vedere, rang, sarcină, situare, situație (socială), stare, treaptă, ținută, unghi, (figurat) context, (învechit) împrejur-stare, (învechit) încunjurare, (învechit) peristas, (învechit) pozițiune, (învechit) prilejire, (învechit) stat, (rar) stațiune.  Regal (regală), adjectiv
Sinonime: demn de un rege, monarhic, regalian, regesc; bogat, cu aspect grandios și impunător, fastuos, grandios, luxos, magnanim, magnific, maiestuos, măreț, mândru, somptuos, splendid.  Șefie, substantiv feminin
Sinonime: demnitate, rang, funcţie, conducere, direcţie, comandament.  Titlu, substantiv neutru
Sinonime: antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.  Vrednic (vrednică), adjectiv
Sinonime: harnic, capabil, îndemânatic, destoinic, activ, muncitor; (figurat) demn, cinstit, onest.  Vrednicie, substantiv feminin
Sinonime: hărnicie, capacitate, îndemânare, pricepere; vitejie, curaj, temeritate; cinste, demnitate, onestitate.  Capigiu (capigii), substantiv masculin
Sinonime: (învechit) demnitar turc însărcinat cu mazilirea domnului și inaugurarea noii domnii.  Detestabil (detestabilă), adjectiv
Sinonime: vrednic de ură, vrednic de dispreţ; de dispreţuit; demn de ură; lamentabil, deplorabil, abominabil, urât, neplăcut, trist, dezgustător, teribil, îngrozitor, oribil, demn de milă, sărac, josnic, de nesuportat; de nebăut.  Aristocratic, adjectiv
Sinonime: ales, aristocrat, august, bun, cavaleresc, demn, distins, elegant, elevat, generos, ilustru, impozant, înalt, magnanim, magnific, maiestuos, mare, nobil, nobiliar, patrician, rafinat, sublim, (familiar si depreciativ) simandicos, (grecism învechit) evghenicos, (grecism învechit) evghenis, (învechit și popular) mărit, (învechit și popular) slăvit, (învechit) blagorod, (învechit) blagorodnic.  Dregător, substantiv
Sinonime: demnitar, conducător, înalt funcționar.  Dregătorie, substantiv
Sinonime: demnitate, poziţie, rang, treaptă.  Investire, substantiv
Sinonime: plasament, plasare.

Învestire, substantiv
Sinonime: confirmare într-o demnitate, împuternicire, înscăunare.  Dignitate, substantiv
Sinonime: demnitate.  Primăție, substantiv
Sinonime: (învechit) funcție, demnitate, calitate de primat.  Lichelism, substantiv
Sinonime: comportare de lichea, lipsă de demnitate și de corectitudine, netrebnicie, puşlamalâc.  Indignitate, substantiv
Sinonime: abjecție, dezonoare, infamie, lipsă de demnitate, nemernicie, oprobriu, ticăloșie.  Vil, adjectiv
Sinonime: (franțuzism învechit) abject, de proastă calitate, demn de disprețuit, ignobil, infam, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ordinar, servil, ticălos.  Postelnic, substantiv
Sinonime: (istorie) înalt demnitar (însărcinat cu afacerile externe), mare boier, ministru de externe, (învechit) stratornic.  Regeal, substantiv
Sinonime: (învechit) demnitar turc, ministru; (variante) răgeal, rigeal.  Patibular, adjectiv
Sinonime: demn de spânzurătoare, vrednic de spânzurat.  Acredita, verb
Sinonime: a autoriza, a confirma, a credibiliza, a da scrisori de acreditare, a face demn de crezare, a face să fie recunoscut, a instala, a împuternici, a valida; a credita, a da credit, a deschide un credit.  Damnabil, adjectiv
Sinonime: blamabil, condamnabil, culpabil, demn de blestem, demn de condamnat, reprehensibil.  Ighemonicon, substantiv (învechit)
Sinonime: ceremonie fastuoasă, demnitate, fast, ifos, lux, măreție, mândrie (emfatică), pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire.  Şedere, substantiv
Sinonime: adăpost, adunare, așezare, casă, cămin, demnitate, domiciliu, inactivitate, inacțiune, inerție, întrunire, lenevie, lipsă de activitate, locuință, locuire, neactivitate, oprire, pasivitate, poziție, rang, reședință, reuniune, sălaș, sediu, stat, ședință, treaptă, (învechit) catismă.  Sculptogenic, adjectiv
Sinonime: demn de sculptat, sculptural.  Meritoriu, adjectiv
Sinonime: demn de laudă, demn de stimă, lăudabil, meritos, merituos, onorabil, stimabil, valoros, virtuos.  Spodobi, verb (învechit)
Sinonime: a (se) arăta demn de, a (se) învrednici.  Catadicsi, verb
Sinonime: a binevoi, a găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa, (variantă) a catadixi, (variantă) a catandisi.