Deşirat (deşirată), adjectiv
Sinonime: destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat; (figurat) lung, slab, osos.  Deșirător, adjectiv (învechit)
Sinonime: sfâșietor, (variantă) deșiretor.  Deșirătură, substantiv (popular și depreciativ)
Sinonime: gloabă, mârțoagă.  

---

Şui (şuie), adjectiv
Sinonime: subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.  Desfăcut, adjectiv
Sinonime: despăturit, dezdoit, desfăşurat, deschis, dezlegat, despletit, dezlipit, demontat, destrămat, deşirat, întins, răsfirat, depărtat, crăpat, plesnit, reziliat.  Deznodat, adjectiv
Sinonime: dezlegat, desfăcut; (figurat) înalt și slab, deșirat; (figurat) lipsit de concizie, fără șir, dezlânat; prolix.  Dezosat, adjectiv
Sinonime: fără os, flasc, deșirat, dezmembrat, scheletic.  Descusut, adjectiv
Sinonime: cu ața ruptă, desfăcut, destrămat, deșirat, (regional) lăcrat; iscodit, luat la întrebări.  Lacerat, adjectiv
Sinonime: deșirat, dilacerat, rupt, sfâșiat.  Copârștios, adjectiv (regional)
Sinonime: deșirat, (variantă) copărștios.  Pălălău, substantiv
Sinonime: băț, prăjină.

Pălălău, adjectiv
Sinonime: înalt și subțire, lungan, (figurat) deșirat.  Aiat, adjectiv
Sinonime: deșirat.  Desucit, adjectiv
Sinonime: dezrăsucit, (învechit) dessucit, (Muntenia) deșirat, (Muntenia) dezdoit.