Daună, substantiv feminin
Sinonime: pagubă, vătămare, detriment; stricăciune; despăgubire, contravaloare.

Dăuna, verb
Sinonime: a prejudicia, a păgubi, a strica, a vătăma.  Dăunăcios, adjectiv
Sinonime: dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.  Dăunaş, substantiv
Sinonime: păgubaş, păgubit.  Dăunător (dăunătoare), adjectiv
Sinonime: păgubitor, vătămător, stricător, distrugător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, (livresc) pernicios, (învechit şi popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (figurat) contraproductiv.  Dăunătos, adjectiv
Sinonime: dăunător.  

---

Contraindicat (contraindicată), adjectiv
Sinonime: neindicat, nepotrivit, neprielnic, vătămător, dăunător.  Detriment, substantiv neutru
Sinonime: pagubă, daună, neajuns.  Leza, verb
Sinonime: a vătăma, a răni, a dăuna; (figurat) a jigni, a ofensa, a nedreptăţi.  Nociv (nocivă), adjectiv
Sinonime: vătămător, dăunător, stricător, distrugător, nimicitor.  Pagubă, substantiv feminin
Sinonime: pierdere, lipsă, daună; stricăciune, distrugere.  Păgubitor (păgubitoare), adjectiv
Sinonime: stricător, dăunător, vătămător, pernicios.  Pernicios (pernicioasă), adjectiv
Sinonime: dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.  Prejudicia, verb
Sinonime: a afecta, a cauza, a dăuna, a strica, a ştirbi, a vătăma.  Prejudiciu, substantiv neutru
Sinonime: pagubă, daună, neajuns, vătămare, ştirbire.  Prost (proastă), adjectiv
Sinonime: nătărău, tont, netot; tâmpit, cretin; naiv, credul, fraier; neînvăţat, ignorant, incult, nepriceput, nepregătit, neîndemânatic, neevoluat, simplu, rudimentar; necorespunzător, nesatisfăcător, defectuos; neplăcut, nefavorabil, neprielnic, dăunător, rău.  Rău (rea), adjectiv
Sinonime: neascultător, răsfăţat, nesupus, răzgâiat; dăunător, neplăcut, perfid, viclean, crud; lamentabil, prost, mizerabil; abraş, nărăvaş, violent, sălbatic, nedomolit; neliniştitor, apăsător, chinuitor; uzat, rupt, stricat, degradat; neîndemânatic, incapabil, nepriceput, nesatisfăcător.  Sminteală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, aiureală, bătaie, ciomăgeală, culpabilitate, culpă, daună, defect, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nebunie, necaz, neconformare, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pagubă, păcat, piedică, pierdere, prejudiciu, scrânteală, stavilă, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, zăpăceală, (familiar) țăcăneală.  Stricăcios (stricăcioasă), adjectiv
Sinonime: dăunător, vătămător, degradant.  Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime: avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.  Stricător (stricătoare), adjectiv
Sinonime: corupător, dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pervers, pervertitor, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) prejudicios, (învechit) stricăcios, (livresc) pernicios, (regional) dăunăcios, (regional) dăunos.  Toxic (toxică), adjectiv
Sinonime: otrăvitor, dăunător, vătămător.  Vătăma, verb
Sinonime: a dăuna, a răni, a lovi; a păgubi, a deteriora, a strica.  Vătămător (vătămătoare), adjectiv
Sinonime: dăunător, stricător, periculos.  Vătămătură, substantiv feminin
Sinonime: colică, crampă, daună, hâitură, hernie, lovitură, pagubă, paralizie, pelagră, pierdere, prejudiciu, rană, schilodire, spasm, stricăciune, surpătură.  Smintă (sminte), substantiv feminin
Sinonime: (regional) abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, defect, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, (variantă; învechit) smântă.  Pagubnic, adjectiv
Sinonime: dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.  Contraproductiv, adjectiv
Sinonime: neproductiv, dăunător.  Corupător, substantiv
Sinonime: distrugător, pervertitor, seducător.

Corupător, adjectiv
Sinonime: dezgustător, dăunător, depravant, groaznic, rău, poluator, poluant, seducător.  Dăunos, adjectiv
Sinonime: dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.  Nuizibil, adjectiv
Sinonime: dăunător, exterminator, nefast, nociv, prejudiciabil, rău, vătămător.  Prejudicios, adjectiv
Sinonime: dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.  Pricăz, substantiv
Sinonime: animozitate, ceartă, conflict, daună, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispoziţie, dispută, divergenţă, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, ordin, pagubă, pierdere, poruncă, prejudiciu, stricăciune, vrajbă, zâzanie.  Pieizător, adjectiv
Sinonime: compromiţător, dăunător, degradant, devastator, dezastruos, dezonorant, distructiv, distrugător, infamant, înjositor, nedemn, negativ, nimicitor, nociv, omorâtor, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, pustiitor, rău, ruinător, ruşinos, stricător, ucigaș, ucigător, vătămător.  Păgubaş, substantiv
Sinonime: păgubit, (învechit) dăunaş.  Ștetă, substantiv
Sinonime: daună, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune.  Damna, verb
Sinonime: a blestema, a condamna (la chinurile infernului), a reproba, a supune unui blestem.

Damnă, substantiv
Sinonime: daună.  Lezare, substantiv
Sinonime: afront, daună, injurie, insultare, insultă, jignire, ocară, ofensare, ofensă, prejudiciu, rănire, rușine, ultragiere, umilință, vătămare.  Stricăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: alterabil, dăunător, efemer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, trecător, vătămător, vremelnic.  Stricătură, substantiv (învechit)
Sinonime: avarie, daună, defecțiune, deteriorare, pagubă, pierdere, prejudiciu, stricăciune, (regional) greș, (regional) pricaz, (regional) vrajă.  Stricare, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.  Vătămare, substantiv
Sinonime: afecțiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, îmbolnăvire, lovire, lovitură, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rană, rănire, stricare, stricăciune, (livresc) lezare.  Deunăzi, adverb (popular)
Sinonime: acum câteva zile, nu demult, zilele trecute, (regional) dăunăzi.