Contesta, verb
Sinonime: a tăgădui, a protesta, a contrazice, a nega, a dezminţi, a renega.  Contestabil, adjectiv
Sinonime: controversabil, discutabil, îndoielnic, nesigur, speculativ, improbabil, problematic.  Contestare, substantiv
Sinonime: dezminţire, negare, negaţie, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) tagă, tăgăduinţă.  Contestat, adjectiv
Sinonime: contrazis, controversat, dezbătut, discutat, negat, sub semnul întrebării.  Contestatar, adjectiv
Sinonime: nonconformist, rebel, perturbator, protestatar.

Contestatar, substantiv
Sinonime: nonconformist, protestatar.  Contestatarism, substantiv
Sinonime: (politică) contestatorism.  Contestaţie (contestaţii), substantiv feminin
Sinonime: dispută, contradicţie, controversă, critică, dezbatere, ceartă, negare, dezacord, provocare, discuţie, luptă, opoziţie, revoltă, subversiune; (juridic) plângere, întâmpinare.  Contestator, adjectiv (și substantiv)
Sinonime: contestatar.  Contestatorism, substantiv
Sinonime: (politică) contestatarism.  

---

Contradicţie (contradicţii), substantiv feminin
Sinonime: opoziţie, nepotrivire, antagonism, dezacord, contrazicere; absurditate, contestație, divergență, imposibilitate, incompatibilitate, inconsecvență, obiecție, paradox; incongruenţă.  Controversă, substantiv feminin
Sinonime: altercație, contestație, diferend, discuție, dispută, provocare, polemică, contradicţie, litigiu, (popular) sfadă.  Dezminţi, verb
Sinonime: a nega, a contesta, a tăgădui, a retracta, a retrage, a anula, a infirma, a fi în dezacord, a contrazice; a nu răspunde așteptărilor.  Discutabil (discutabilă), adjectiv
Sinonime: îndoielnic, nesigur, aproximativ, improbabil, dubios; contestabil, controversat, controversabil, criticabil; (figurat) şubred.  Disputa, verb
Sinonime: a rivaliza, a se lupta pentru; a se desfăşura, a se juca; a contesta, a se certa, a purta o dispută, a discuta, a conversa, a vorbi în contradictoriu.

Dispută, substantiv feminin
Sinonime: dezbatere, controversă, ceartă, disensiune, neînţelegere, discuție aprinsă, diferend; meci, competiție, întrecere.  Întâmpinare, substantiv feminin
Sinonime: primire; contestaţie, obiecţie, reclamaţie.  Nega, verb
Sinonime: a tăgădui, a abjura, a renega, a contesta.  Obiecta, verb
Sinonime: a găsi pricină, a ridica obiecţii, a contesta, a reproşa.  Obiecţie, substantiv feminin
Sinonime: observaţie, contraargument, contestaţie, critică.  Tăgădui, verb
Sinonime: a contesta, a nega, a dezminţi, a abjura.  Dezacord (dezacorduri), substantiv neutru
Sinonime: lipsă de acord; nepotrivire, neînţelegere, disensiune; diferend; conflict, contestație, contradicție, diferență, discordie, discuție, divergență, disonanţă, divorț, incompatibilitate, zâzanie, zizanie.  Agitator, substantiv și adjectiv
Sinonime: contestatar, contestator, instigator, provocator, revoluționar.  Nonconformist, adjectiv
Sinonime: contestatar, heterodox, individualist.  Controversat, adjectiv
Sinonime: contestat, dezbătut, discutat; discutabil, litigios.  Demonstrant, substantiv
Sinonime: contestatar, manifestant, protestatar.  Denega, verb
Sinonime: a contesta, a contrazice, a (se) dezice, a dezavua, a infirma, a nega, a obiecta, a refuza, a respinge, a tăgădui.  Dezminţire, substantiv
Sinonime: contestare, contrazicere, deszicere, dezavuare, dezicere, infirmare, negare, recuzare, refutare, retractare, tăgăduire.  Disputat, adjectiv
Sinonime: aprig, dârz, îndârjit, înverşunat, (figurat) aprins; contestat, în dispută.  Neconformist, adjectiv și substantiv
Sinonime: nonconformist, contestatar, heterodox, individualist.  Terorist, adjectiv
Sinonime: anarhist, contestatar, dezobedient, facțios, frondor, frondist, indisciplinat, indocil, insubordonat, insurgent, rebel, revoluționar, sedițios, (învechit) teroristic.

Terorist, substantiv
Sinonime: anarhist, complotist, frondor, frondist, insurgent, rebel, revoluționar.  Frondor, substantiv și adjectiv
Sinonime: contestatar, frondist, răzvrătit, rebel.  Hippy, substantiv
Sinonime: beatnic, contestatar, nonconformist.  Malcontent, adjectiv și substantiv
Sinonime: contestatar, protestatar.  Recuzabil, adjectiv
Sinonime: contestabil, inacceptabil, refuzabil.  Protestant (protestantă), adjectiv
Sinonime: (biserică) contestatar, eretic, protestatar, reformat, (învechit) protestanticesc; anglican, baptist, calvinist, luteran, metodist, pietist, prezbiterian.  Protestant, substantiv
Sinonime: (biserică) contestatar, eretic, protestatar, reformat; anglican, baptist, calvinist, evanghelist, hughenot, luteran, metodist, pietist, prezbiterian, quaker.  Inverificabil, adjectiv
Sinonime: ambiguu, contestabil, discutabil, dubios, echivoc, improbabil, incontrolabil, ipotetic, îndoielnic, litigios, nesigur, neverificabil, obscur, problematic, suspect.  Neverificabil, adjectiv
Sinonime: ambiguu, contestabil, discutabil, echivoc, improbabil, inverificabil, obscur.  Tăgăduinţă, substantiv
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.  Improbabil, adjectiv
Sinonime: contestabil, discutabil, dubios, incert, incontrolabil, inverificabil, îndoielnic, necontrolabil, nesigur, neverificabil, problematic, puțin probabil, rocambolesc.  Disputabil, adjectiv
Sinonime: contestabil, discutabil, litigios.  Reproşabil, adjectiv
Sinonime: blamabil, contestabil, criticabil, imputabil, incriminabil, recuzabil, reprehensibil.  Contencios, adjectiv
Sinonime: contențios, contestabil, contestat, discutabil, litigios.  Controversabil, adjectiv
Sinonime: contestabil, discutabil.  Tagă, substantiv (învechit)
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.  Revendicativ, adjectiv
Sinonime: contestatar, opozant, protestatar, revendicator.  Frondeur, substantiv (și adjectiv)
Sinonime: contestatar, critic, frondist, frondor, persiflator, răzvrătit, rebel, sedițios.  Discusiune, substantiv
Sinonime: altercație, ceartă, contestație, contestațiune, controversă, conversație, deliberare, dezacord, dezbatere (contradictorie), diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, logomahie, polemică, (învechit) disputare.  Indemonstrabil, adjectiv
Sinonime: axiomatic, contestabil, dubios, echivoc, evident, intuitiv, inverificabil, nedemonstrabil, neverificabil.  Revoluţionar, substantiv
Sinonime: activist, agitator, anarhist, bolșevic, comunard, contestatar, extremist, iacobin, marxist, militant, nihilist, novator, partizan, reacționar, rebel, republican, revoltat, stângist, terorist, troțkist, (învechit) căuzaş.  Contraargumentare, substantiv
Sinonime: contestare, contestație, contrademonstrare, contrademonstrație, contrateză, refutare, refutație.  Contraargumenta, verb
Sinonime: a contesta, a refuta.  Refuta, verb
Sinonime: a combate, a contesta, a contrazice, a dezavua, a dezminți, a obiecta.  Refutabil, adjectiv
Sinonime: anulabil, atacabil, contestabil, dezavuabil, discutabil, negabil.  Negabil, adjectiv
Sinonime: contestabil, dezavuabil, discutabil, dubios, refutabil.  Combatere, substantiv
Sinonime: contestare, disputare, duelare, eliminare, luptare, luptă, respingere.  Negare, substantiv
Sinonime: contestare, negație, respingere, tăgăduire.  Tăgăduire, substantiv
Sinonime: contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.  Renegare, substantiv
Sinonime: abjurare, apostazie, contestare, dezavuare, dezmințire, erezie, herezie, lepădare, negare, negație, palinodie, renunțare, repudiere, respingere, retractare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, trădare, (învechit) rezignare, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.  Neatestat, adjectiv
Sinonime: contestabil, neconfirmat, nedovedit, precar, prezumat.