Cauza, verb
Sinonime: a produce, a provoca, a pricinui, a determina, a da naştere.

Cauză, substantiv feminin
Sinonime: motiv, pricină, ocazie; origine, obârşie, punct de plecare, fundament; (juridic) proces; afacere, interes; convingere.  Cauzal, adjectiv
Sinonime: cauzativ, factitiv; etiologic, prodromic.  Cauzalitate, substantiv feminin
Sinonime: condiţionare, interdependenţă, determinare, motivare.  Cauzare, substantiv
Sinonime: provocare.  Căuzaş, substantiv
Sinonime: complotist, conspirator, revoluţionar.  Cauzativ, adjectiv
Sinonime: factitiv.  

---

Cășuna, verb
Sinonime: a i se năzări, a-i răsări, (familiar) a-i veni în gând; a purta pică, a prinde necaz (pe cineva), a urî; a bate la cap, a plictisi, a insista, a sta pe capul (cuiva), a nu lăsa în pace; a pricinui, a cauza.  Clenci, substantiv
Sinonime: cârlig; (figurat) motiv, pricină, cauză; (figurat) tâlc, înţeles, semnificaţie, sens, dedesubt; clanţă, gătej, ivăr, încuietoare; măsea; surcea, surcică, uscătură, vreasc.  Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime: vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.  Datorit (datorită), adjectiv
Sinonime: cuvenit; provenit, cauzat, pricinuit.  Determina, verb
Sinonime: a cauza, a pricinui; a preciza, a deduce, a stârni, a provoca, a impulsiona, a condiţiona, a decide, a calcula; a defini, (învechit) a mărgini, a răspica; a fixa, a hotărî, a stabili, a statornici, (învechit) a defige, a însemna, a statori; a complini.  Dreptate, substantiv feminin
Sinonime: echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.  Explicaţie, substantiv feminin
Sinonime: lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).  Face, verb
Sinonime: a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.  Factor, substantiv masculin
Sinonime: agent, cauză, condiţie, forţă motrice, mobil, parametru; coeficient, determinant, divizor, multiplicator, cuoțient; poștaș.  Germen, substantiv masculin
Sinonime: bacil, bacterie, embrion, enzimă, ferment, gamet, genotip, idiotip, levură, microb, ou, plasmă germinativă, sămânţă, spermă, spor; cauză, debut, element, geneză, izvor, origine, principiu, sursă.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Mobil, substantiv neutru
Sinonime: cauză, pricină, motiv, substrat.  Motiv, substantiv neutru
Sinonime: cauză, raţiune, pricină; pretext, argument; temă.  Naşte, verb
Sinonime: a da viaţă, a da naştere, a da fiinţă, a se reproduce, (figurat) a produce, a crea, a cauza; (reflexiv) a lua fiinţă, a căpăta viaţă, a veni pe lume, (figurat) a apărea, a se ivi, a se înfiinţa.  Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  Pactiza, verb
Sinonime: a cădea la învoială, a face cauză comună, a se înţelege, a se asocia, a se alia.  Prejudicia, verb
Sinonime: a afecta, a cauza, a dăuna, a strica, a ştirbi, a vătăma.  Pricină, substantiv feminin
Sinonime: cauză, motiv, pretext; vină; neînţelegere, controversă, ceartă; (învechit) proces.  Pricinui, verb
Sinonime: a cauza, a produce, a prilejui, a da naştere, a genera, a ocaziona; (regional) a se certa, a se încăiera, a se înfrunta.  Prilej, substantiv neutru
Sinonime: ocazie, împrejurare, circumstanţă, moment, situaţie; motiv, pricină, cauză.  Prilejui, verb
Sinonime: a cauza, a pricinui, a da prilej la (ceva), a ocaziona; a favoriza, a pregăti, a pune la cale.  Principiu, substantiv neutru
Sinonime: bază, cauză, concepţie, convingere, credinţă, criteriu, doctrină, dogmă, fundament, ipoteză, lege, normă, noțiune, origine, părere, postulat, precept, premisă, punct de vedere, rânduială, regulă, sistem, sursă, teorie, tocmeală, (învechit) pravilă, (plural) rudimente; (variante) (învechit) princip, prințip, principie.  Procura, verb
Sinonime: a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere.

Procură, substantiv feminin
Sinonime: mandat, împuternicire, delegaţie.  Produce, verb
Sinonime: a (se) isca, a (se) realiza, a (se) stârni, a aduce, a apărea, a cauza, a compune, a confecționa, a crea, a cultiva, a da naştere, a da, a declanșa, a degaja, a deștepta, a determina, a dezlănțui, a dezvolta, a elabora, a emana, a emite, a executa, a fabrica, a face, a genera, a interveni, a începe, a lăsa, a naște, a prepara, a pricinui, a prilejui, a provoca, a radia, a ridica, a rodi, a scoate, a se ivi, a se înfăptui, a se întâmpla, a se petrece, a se porni, a solicita, a surveni, a suscita, a trezi, a turna, a veni, (figurat) a se naște, (învechit și popular) a odrăsli, (învechit și regional) a (se) prileji, (învechit și regional) a scorni, (învechit și regional) a se scociorî, (învechit) a pricini, (învechit) a se purta, (învechit) a trage, (popular) a cășuna.  Provoca, verb
Sinonime: a aţâţa, a întărâta, a instiga, a excita, a stimula, a atrage; a declanşa, a stârni, a determina, a cauza, a prilejui, a pricinui.  Provocare, substantiv feminin
Sinonime: asmuţire, aţâţare, cauzare, chemare, competiție, creare, declanșare, determinare, generare, incitare, incitație, instigare, instigație, invitare, întărâtare, pricinuire, prilejuire, probă, producere, raportare, referință, referire, sfidare, sfruntare, stârnire, tulburare, (figurat) montare, (popular) asmuțare, (popular) zădărâre, (rar) provocație.  Raţiune, substantiv feminin
Sinonime: minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.  Rădăcină, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) origine, izvor, cauză, bază, temei; radical.  Sămânţă, substantiv feminin
Sinonime: bob, grăunte, sâmbure; (figurat) germen, izvor, sursă, cauză, pretext, motiv; specie, gen, fel, soi; viţă, neam, seminţie; progenitură, urmaş, descendent; microbi, germeni.  Stârni, verb
Sinonime: a pune în mişcare, a urni, a isca; a îndemna, a aţâţa; a se porni, a se dezlănţui, a izbucni; a pricinui, a cauza, a provoca; (regional) a născoci, a scorni, a inventa.  Subiect, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) cauză, pricină, motiv.  Substrat, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) motiv, cauză, pricină.  Temei, substantiv neutru
Sinonime: fond, fundament, temelie, bază; motiv, pricină, cauză, prilej, pretext.  Actinomicoză, substantiv feminin
Sinonime: boală a plantelor cauzată de ciuperci.  Etiologie, substantiv feminin
Sinonime: (ştiinţa care studiază cauzele bolilor) cauzalitate, cauză, etiopatie.  Considerent, substantiv
Sinonime: părere, argument, cauză.  Delă, substantiv
Sinonime: (învechit) deală; treabă, afacere; acţiune, cauză, judecată, proces; teanc de hârtii, dosar.  Dependenţă, substantiv
Sinonime: apartenență, aservire, atârnare, cauzalitate, corelație, interdependență, subordonare, supunere, (livresc) servitute, tutelă, vasalitate.  Determinism, substantiv
Sinonime: cauzalitate, fatalism.  Dintru, prepoziție
Sinonime: din, dinspre, de la, petrecut în, cu, din cauza; (dintr-acolo) din partea aceea; (dintr-o dată) cu o singură mișcare, pe neașteptate, brusc, deodată.  Etiologic, adjectiv
Sinonime: cauzal.  Factitiv, adjectiv
Sinonime: (gramatică) cauzal, cauzativ.  Fatalism, substantiv
Sinonime: cauzalitate, determinism, predestinare, predestinaţie; abandon, pasivitate, renunțare, resignație, resemnare.  Feedback, substantiv
Sinonime: autoreglare, retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis, întoarcere, revenire.  Pentru, prepoziție
Sinonime: ca, către, contra, cu destinația, cu direcția, cu privire la, cu scopul de, datorită, de, din cauza, din pricina, drept, după, față de, împotriva, în apărarea, în favoarea, în folosul, în interesul, în legătură cu, în loc de, în locul, în măsură să, în raport cu, în schimbul, în scopul, în vederea, la, pe, per, potrivit cu, pro, referitor la, spre; (expresie) (pentru moment) deocamdată; (expresie) (pentru ca, pentru că) fiindcă, deoarece, din cauză că, de vreme ce, întrucât, căci; (expresie) (pentru ce, pentru aceasta, pentru aceea) deci, așadar, de aceea, drept care, din care cauză; (cu rol de conjuncție) precum.  Sgoadă, substantiv
Sinonime: cauzalitate, hazard, întâmplare, poveste; (variante) sgoandă, zgoangă, zgoagă.  Interdependenţă, substantiv
Sinonime: apartenență, cauzalitate, corelație, dependență reciprocă, intercondiționare, reciprocitate, (filozofie) legătură universală.  Prodromic, adjectiv
Sinonime: anunțător, care anunță ceva, cauzativ, precursor, premergător, simptomatic.  Interesat, adjectiv
Sinonime: aflat în cauză, mânat de obținerea unui avantaj personal; avid, individualist, materialist, meschin; cuprins de curiozitate, plin de curiozitate.  Provocaţie, substantiv
Sinonime: agresiune, atac, ațâțare, cauzare, declanșare, determinare, excitație, generare, incitare, incitație, instigare, instigație, întărâtare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, stârnire, tulburare.