Caracter, substantiv neutru
Sinonime: fire, natură, fel de a fi, comportare, comportament, eu; semn grafic.  Caracterial, adjectiv
Sinonime: atrabilar, coleric, inadaptat, instabil, irascibil, iritabil, nervos, susceptibil.  Caracteristic (caracteristică), adjectiv
Sinonime: specific, distinctiv, propriu, definitoriu, caracterizant.  Caracteristică, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură, notă distinctivă, specificitate, proprietate, particularitate.  Caracteriza, verb
Sinonime: a determina, a defini, a încadra; a descrie, a analiza, a înfăţişa.  Caracterizare, substantiv
Sinonime: definire; individualizare.  Caracterizat, adjectiv
Sinonime: definit, determinat, precizat.

Caracterizat, substantiv
Sinonime: caracterizare.  Caracterizator, adjectiv
Sinonime: caracterizant, specific.  Caracterologie, substantiv
Sinonime: clasificație, etologie, psihologie, studiul caracterelor.  

---

Alcătuitor (alcătuitoare), adjectiv
Sinonime: constitutiv, structural, component, caracteristic, constituent.  Califica, verb
Sinonime: (reflexiv) a trece o probă, a progresa, a urca în grad, a se specializa, a se forma; a aprecia, a considera, a socoti, a eticheta, a categorisi, a caracteriza, a numi, a taxa.  Calificativ, substantiv neutru
Sinonime: apreciere, notă, etichetă; epitet, apelativ, atribut, caracteristică, calitate, poreclă, supranume, poreclă.  Calitate, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, atribut, însuşire, valoare specifică, fel de a fi, caracteristică, trăsătură, particularitate, natură, merit, virtute; poziţie, situaţie, titlu, condiţie, rang, funcție.  Cataloga, verb
Sinonime: a înregistra, a catagrafia; (figurat) a socoti, a considera, a clasa, a caracteriza.  Categorisi, verb
Sinonime: a clasa, a clasifica, a împărţi; a califica, a caracteriza, a aprecia.  Conformaţie, substantiv feminin
Sinonime: alcătuire, format, structură; profil moral, caracter, configuraţie, relief, constituţie, factură, fizic, natură, (învechit) temperament.  Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  Defini, verb
Sinonime: a determina, a contura, a fixa, a preciza, a lămuri; a caracteriza, a califica, a categorisi.  Definitoriu (definitorie), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, specific.  Descrie, verb
Sinonime: a înfăţişa, a caracteriza, a prezenta, a contura, a expune, a reda, a zugrăvi, (învechit) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (figurat) a picta, a trasa.  Descriere, substantiv feminin
Sinonime: caracterizare, compunere, prezentare, evocare, expunere, înfăţişare, redare, zugrăvire, (rar) descripţie, zugrăveală, (învechit) scriere, scrisoare.  Determinat (determinată), adjectiv
Sinonime: precizat, stabilit, hotărât, limitat, delimitat, caracterizat, ales, decis, definit, fixat, identificat, marcat; curajos, energic, ferm.  Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime: deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.  Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime: caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.  Dominant (dominantă), adjectiv
Sinonime: preponderent, relevant; specific, caracteristic; stăpânitor, predominant.  Duh, substantiv neutru
Sinonime: arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.  Etic (etică), adjectiv
Sinonime: moral, cinstit, de caracter.  Factură, substantiv feminin
Sinonime: structură, constituţie, construcţie, alcătuire, caracter, fel, gen, natură, conformaţie, manieră, stil, tehnică; chitanță, notă de plată, borderou, decont.  Fel, substantiv masculin
Sinonime: mod, manieră, chip, procedeu, cale; varietate, soi, gen, sort, sortiment, categorie; fire, natură, caracter, temperament; origine, neam, familie, spiţă; obicei, datină, tradiţie, (la plural) moravuri; stil, regim, sens, specie, tip, teapă, specimen, (regional) modru, factură.  Fire, substantiv feminin
Sinonime: lume, natură, viaţă, mediu; caracter, structură, temperament, cuget, cumpăt, cumpătare, fel, (livresc) umoare, (învechit şi regional) natural, (învechit) duh, (figurat) inimă; apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Banat) ogod; ciclu, menstruaţie, period.  Flegmatic (flegmatică), adjectiv
Sinonime: calm, cu caracter nepăsător, cu sânge rece, detașat, impasibil, imperturbabil, indiferent, limfatic, liniștit, nepăsător, olimpian, placid.  Indice, substantiv neutru
Sinonime: ac, arătător, caracter, cifră, clasificator, criteriu, exponent, grad, index, indicator, indicație, informație, listă, literă, marcă, număr, parametru, particularitate, proprietate, putere, registru, semn, semnal, simbol, specificitate, trăsătură; deget arătător.  Individualitate, substantiv feminin
Sinonime: atribut, caracter, ins, însușire, originalitate, particularitate, persoană, personalitate, singularitate.  Inimă, substantiv feminin
Sinonime: abdomen, bărbăţie, bravură, burtă, caracter, centru, cocoş, conştiinţă, cord, cupă, curaj, cutezanţă, dârzenie, esenţă, fire, fond, interior, încumetare, îndrăzneală, materie, măduvă, miez, mijloc, natură, neînfricare, om, piept, rânză, semeţie, stomac, structură, suflet, temeritate, temperament, (învechit, la plural) maţe, (plural) pântece.  Însuşire, substantiv feminin
Sinonime: aplicare, apropriere, asimilare, atribut, calitate, caracter, caracteristică, dar, deprindere, dotare, facultate, fel de a fi, înclinaţie, învățare, înzestrare, notă, particularitate, proprietate, putere, semn specific, talent, trăsătură, valoare (specifică), virtute, (rar) bun, (regional) însușietate; (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru.  Maleabil (maleabilă), adjectiv
Sinonime: adaptabil, ductil, elastic, extensibil, flasc, flexibil, moale, modelabil, plastic; (figurat; despre caracter) acomodabil, acomodant, adaptabil, ascultător, conciliant, docil, elastic, influențabil, laxist, maniabil, mlădios, plecat, suplu, supus.  Natură, substantiv feminin
Sinonime: mediu, realitate, viaţă; fire, temperament, caracter; calitate, soi, fel, gen, varietate, sort, specie, categorie.  Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  Otreapă, substantiv feminin
Sinonime: zdreanţă, cârpă; secătură, om de nimic, om fără caracter.  Parametru, substantiv masculin
Sinonime: caracteristică, constantă, element, factor, mărime, variabilă.  Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: individual, specific, propriu, special, caracteristic, distinct; deosebit, tipic, original; neoficial, privat, personal.  Particularitate, substantiv feminin
Sinonime: trăsătură caracteristică, specificitate, originalitate, specific, tipicitate; fel, gen, speţă.  Personal (personală), adjectiv
Sinonime: individual, propriu, particular, privat, specific, caracteristic.  Personalitate, substantiv feminin
Sinonime: individualitate, eu, caracter, prestanţă.  Portret, substantiv neutru
Sinonime: imagine, pictură, desen; (figurat) descriere, prezentare, caracterizare, înfăţişare.  Prezenta, verb
Sinonime: a recomanda, a face cunoscut; a înfăţişa, a expune, a arăta; a caracteriza, a descrie, a preciza.  Proprietate, substantiv feminin
Sinonime: posesiune, deţinere, stăpânire; avere, bunuri, avut; caracteristică, însuşire, trăsătură, specific.  Propriu (proprie), adjectiv
Sinonime: personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.  Reprezentativ (reprezentativă), adjectiv
Sinonime: alegoric, caracteristic, clasic, emblematic, expresiv, grăitor, ilustrativ, intelectual, parlamentar, semnificativ, simbolic, specific, tipic, (livresc) exponenţial.  Său (sa), adjectiv şi pronume posesiv
Sinonime: propriu, al lui, al ei; (singular) soţul, soţia; (la plural) familia, rudele, prietenii; specific, caracteristic.  Singulariza, verb
Sinonime: a caracteriza, a deosebi, a deveni singular, a distinge, a individualiza, a izola, a personaliza, a scoate în evidență.  Specific (specifică), adjectiv
Sinonime: caracteristic, propriu, tipic, distinct, special, particular, unic.  Specificitate, substantiv feminin
Sinonime: specific, caracteristică, notă aparte.  Stofă, substantiv feminin
Sinonime: bucleu, draperie, postav, țesătură, (învechit și regional) cumaș, (la plural) textile, (regional) pănură; (figurat) aptitudine, calitate, caracter, dispoziție, fire, material, merit, natură, predispoziție, substanţă, talent; (variantă) ștofă.  Suflet, substantiv neutru
Sinonime: conştiinţă, minte, caracter, simţire; omenie, bunătate; curaj, îndrăzneală; viaţă, suflu, inimă; persoană, om, ins, locuitor; suflare, respiraţie.  Teapă, substantiv feminin
Sinonime: soi, varietate, fel, fire, caracter; stare, treaptă, rang.

Ţeapă, substantiv feminin
Sinonime: ghimpe, aşchie, ţandără; frigare, suliţă.  Temperament, substantiv neutru
Sinonime: caracter, fire, natură; energie, vitalitate, elan, avânt, ardoare, nerv.  Tipic (tipică), adjectiv
Sinonime: specific, caracteristic, propriu, distinct, particular.  Trăsătură, substantiv feminin
Sinonime: linie, contur, haşură; aspect specific, caracteristică, manieră, expresie.