Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Capă
Capă, substantiv feminin
Sinonime: pelerină scurtă.  
Capabil (capabilă)
Capabil (capabilă), adjectiv
Sinonime: apt, în stare, dotat, înzestrat, valoros, destoinic, priceput, îndemânatic, talentat.  
Capabilitate
Capabilitate, substantiv
Sinonime: abilitate, capacitate, posibilitate.  
Capac
Capac, substantiv neutru
Sinonime: acoperitoare, înveliș, crustă, carapace.  
Căpăcel
Căpăcel, substantiv
Sinonime: capac (mic), dopuleț, dopuș, dopușor, opercul.  
Căpăci
Căpăci, verb
Sinonime: a bate, a lovi, a pune la punct.  
Capacita
Capacita, verb
Sinonime: a câștiga adeziunea, a câștiga încrederea, a-și alătura pe cineva.  
Capacitanță
Capacitanță, substantiv
Sinonime: (fizică) capacitate electrică.  
Capacitare
Capacitare, substantiv
Sinonime: convingere, persuadare; învestire.  
Capacitate
Capacitate, substantiv feminin
Sinonime: forţă, tărie, posibilitate, putere; valoare, calitate; cuprindere, mărime, volum, întindere; aptitudine, pricepere, îndemânare, talent.  
Capacitativ
Capacitativ, adjectiv
Sinonime: (tehnică) capacitiv.  
Capacitor
Capacitor, substantiv
Sinonime: (tehnică) condensator.  
Căpară
Căpară, substantiv
Sinonime: acont, arvună, avans.

Căpăra, verb
Sinonime: a zgâria.  
Caparason
Caparason, substantiv
Sinonime: husă de ornament, armură de ornament; valtrap.  
Căpărî
Căpărî, verb (regional)
Sinonime: a aconta, a arvuni; a negocia, a plăti în avans.  
Căpăstru
Căpăstru, substantiv
Sinonime: (Transilvania) căpăţan; (tehnică) (regional) întinzător, strunea.  
Capăt (capete)
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime: punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.  
Căpăta
Căpăta, verb
Sinonime: a primi, a obţine; a dobândi, a câştiga.  
Căpătâi
Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.  
Căpăţan
Căpăţan, substantiv
Sinonime: căpăstru, căpeţea.  
Căpăţână
Căpăţână, substantiv feminin
Sinonime: cap, tigvă, hârcă.

Căpăţâna, substantiv articulat
Sinonime: (astronomie) Perseu.  
Căpăţânoasă
Căpăţânoasă, substantiv
Sinonime: (botanică) rostogol, scai, scaiete, tătarnică.  
Căpățânos (căpățânoasă)
Căpățânos (căpățânoasă), adjectiv
Sinonime: (depreciativ) încăpăţânat; greu de cap, prost, (jargon) capsoman.  
Căpătare
Căpătare, substantiv
Sinonime: primire, dobândire.  
Căpătui
Căpătui, verb
Sinonime: a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.  
Căpătuială
Căpătuială, substantiv feminin
Sinonime: (depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.  
Căpătuire
Căpătuire, substantiv
Sinonime: îmbogăţire; căsătorie.  
Căpătuit
Căpătuit, adjectiv
Sinonime: bogat, căsătorit, chivernisit, cununat, îmbogățit, înavuțit, înstărit, parvenit, pricopsit, (popular și depreciativ) ajuns, (popular) așezat, (popular) cu stare.

Căpătuit, substantiv (învechit)
Sinonime: căpătuială, căpătuire, parvenit, (popular) ajuns.  
Capaucă
Capaucă, substantiv (regional)
Sinonime: cățea de vânătoare, femelă (de copoi), (variantă) căpaucă.  

Apt (aptă)
Apt (aptă), adjectiv
Sinonime: potrivit, bun, util, capabil, în stare de (ceva), adecvat, corespunzător, dotat, competent.  
Aptitudine
Aptitudine, substantiv feminin
Sinonime: înclinare, talent, predispoziţie, însuşire, destoinicie, înclinaţie, capacitate, competență, facultate, calificare.  
Arcui
Arcui, verb
Sinonime: a încovoia, a îndoi, a bolti; a căpăta formă de arc; a se curba.  
Astupuş
Astupuş, substantiv neutru
Sinonime: dop, capac, astupătoare, bușon; tampon.  
Avere
Avere, substantiv feminin
Sinonime: abundență, avuţie, bogăţie, resurse, proprietate, fonduri, bani, capital, patrimoniu, bunuri, lux, comoară, posesiune, căpătuială; situație, stare.  
Avut (avută)
Avut (avută), adjectiv
Sinonime: bogat, înstărit, cu avere, cu stare, cu bani, cu cheag, căpătuit, realizat.  
Bezmetic (bezmetică)
Bezmetic (bezmetică), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.  
Birui
Birui, verb
Sinonime: a învinge, a câștiga, a triumfa, a izbândi, a obţine victoria, a supune, a răpune, a înfrânge, a zdrobi, a nimici, a copleşi; a răzbi, a răzbate, a ieşi la liman, a izbuti, a scoate la capăt.  
Bâhli
Bâhli, verb (Moldova)
Sinonime: a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.  
Brambura
Brambura, adverb (familiar)
Sinonime: fără rost, fără căpătâi, fără noimă, alandala, aiurea.  
Brodi
Brodi, verb
Sinonime: a o nimeri, a o găsi; a izbuti, a o scoate la capăt, a ieşi din încurcătură; (reflexiv) a se întâmpla, a se găsi întâmplător, a se nimeri, a fi de faţă; a pune la cale (ceva), a aranja, a urzi, a potrivi.  
Bun (bună)
Bun (bună), adjectiv
Sinonime: cumsecade, binevoitor, generos, amabil, de inimă; de treabă; blând, prietenos, îngăduitor, blajin, calm, paşnic, potolit, liniştit, cuminte, ascultător, cuviincios; agreabil, plăcut, satisfăcător, convenabil, util, binevenit, de preţ, potrivit, corespunzător, apt; înzestrat, destoinic, iscusit, capabil, dibaci, abil, vrednic; valabil, nealterat, nescăzut, neuzat, în circulaţie.  
Buşon
Buşon, substantiv neutru
Sinonime: dop, capac, închidere, tampon; cep.  
Buză
Buză, substantiv feminin (figurat)
Sinonime: margine, limită, capăt, terminaţie; ascuţiş, tăiş, lamă; culme, geană, vârf, pisc, creastă.

Buza, verb
Sinonime: a olări, a teşi.  
Cap
Cap, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, craniu, căpăţână, (jargon) dovleac, glavă, tărtăcuţă, doxă, cutiuţă; căpătâi; (figurat) individ, ins, persoană, om; (figurat) minte, gândire, judecată, cugetare, cuget, raţionament, memorie; căpetenie, conducător, comandant, bulibaşă, şef, ştab, boss, patron, bonz; punct final, limită, extremitate, terminaţie, sfârşit, capăt, margine; început, frunte.  
Carapace
Carapace, substantiv feminin
Sinonime: crustă, carcasă, capac, acoperitoare, înveliş.  
Cădere
Cădere, substantiv feminin
Sinonime: picare, căzătură, prăbuşire, dărâmare, năruire, prăvălire, răsturnare; (geografie) (cădere de apă) cascadă; scăpare, lăsare, dispariţie; eşec, insucces, nereuşită, (livresc) fiasco, chix; (figurat) calitate, competenţă, capacitate, pricepere, drept.  
Căptuși
Căptuși, verb
Sinonime: a acoperi, a izola; a îndesa, a tixi; (familiar) a pune mâna, a prinde, a căpui, a înşfăca; (reflexiv) a se alege cu ceva, a se căpătui, a obţine, a dobândi; (figurat) a bate, a snopi, a stâlci.  
Căsătorie
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime: bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.  
Chiverniseală
Chiverniseală, substantiv feminin
Sinonime: gospodărire, administrare, organizare, chibzuinţă; economie, avere, căpătuire, îmbogăţire, pricopseală.  
Chivernisi
Chivernisi, verb
Sinonime: a administra, a gospodări, a organiza, a conduce; a economisi, a agonisi, a strânge avere, (reflexiv) a se căpătui, a se pricopsi, a se îmbogăţi, a-şi face o situaţie, a se ajunge, a se realiza.  
Cioc
Cioc, substantiv neutru
Sinonime: clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea.

Cioc, interjecție
Sinonime: toc!  
Câştiga
Câştiga, verb
Sinonime: a agonisi, a dobândi, a obţine, a se alege cu ceva, a trage folos, a beneficia, a folosi, a profita, a căpăta, a repurta, a izbândi, a cuceri; a aranja, a căuta, a curăţa, a deretica, a dichisi, a ferchezui, a găti, a împodobi, a îngriji, a scutura, a spilcui, a strânge, a vedea.

Câştigă, substantiv
Sinonime: atenţie, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit.  
Clop
Clop, substantiv neutru (regional)
Sinonime: căciulă, pălărie, (învechit) cloapă, (învechit) colap, (regional) căpăcel (de lampă), (regional) clopar, (regional) colop.  
Coadă
Coadă, substantiv feminin
Sinonime: cosiţă, plete; peduncul; trenă; şir de oameni; mâner; capăt, extremitate, sfârșit; (coada-boului) lumânare, lumânărică; (coada-cocoşului) iris, stânjen, stânjenel; (coada-hârţului) coada-şoricelului; (coada-iepei) barba-ursului, coada-calului; (coada-leului) talpa-gâştei; (coada-lupului) lumânare, lumânărică, salvie austriacă; (coada-mielului) coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, salvie; (coada-mânzului) barba-ursului, coada-calului; (coada-mâţei) papanaş; (coada-popii) spânz; (coada-priculicilor) barba-popii; (coada-racului) turiţă-mare; (coada-şopârlei) barba-caprei; (coada-şoricelului) pătlagină; (coada-vacii) bătrâniş, coada-cocoşului, lumânare, lumânărică, praz, salvie; (coadă-de-găină) iarbă-mare, răcovină; (coadă-de-şarpe) belemnit; (coadă-făloasă) codobatură, prundar, prundaş; (coadă-roşie) codroş.  
Coate-goale
Coate-goale, substantiv masculin
Sinonime: neisprăvit, fără căpătâi, sărac.  
Comănac
Comănac, substantiv neutru
Sinonime: acoperământ, acoperiș, capac, căciulă, pălărie, potcap; creangă, ramură; (variante) comanac, cumănac, cămănac.  
Competent (competentă)
Competent (competentă), adjectiv
Sinonime: priceput, pregătit; îndreptăţit, în drept, în materie, bun, capabil, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (învechit şi popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios; avizat, chemat, autorizat.  
Contracta
Contracta, verb
Sinonime: (termen juridic) a încheia; (medicină) a căpăta, a face, a lua, (popular) a prinde; (fizică) (rar) a se contrage; (fiziologie) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci, a (se) crispa, a se chirci, a se reduce, a se convulsiona.  
Craniu
Craniu, substantiv neutru
Sinonime: ţeastă, hârcă, căpăţână, scăfârlie, tigvă, cutie craniană, (popular şi familiar) devlă, (învechit şi regional) scafă, (învechit) glavă, glăvăţână.  
Creştet
Creştet, substantiv neutru
Sinonime: vârf, culme, creastă, pisc; (anatomie) sinciput, vertex, (popular şi familiar) scăfârlie, (Banat şi vestul Olteniei) teme, căpătâi.  
Crustă
Crustă, substantiv feminin
Sinonime: carapace, carcasă, capac, acoperitoare, înveliş.  
Curma
Curma, verb
Sinonime: a opri, a întrerupe, a pune capăt, a încheia, a suprima, a înceta, (figurat) a reteza, a stăvili, (figurat) a rupe, a tăia.

Curmă, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: ascuțiș, tăiș.

Curma, substantiv
Sinonime: (botanică) curmală, (învechit) finică.  
Cută
Cută, substantiv feminin
Sinonime: încreţitură, îndoitură, zbârcitură, boţitură, fald, creţ, godeu, pliseu, pliu, (regional) pătură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură; rid.

Cuta, verb
Sinonime: a plia, a plisa, a drapa; (geologie) a (se) încreţi; (despre piele) a căpăta cute, a se încreți, a se zbârci, a se rida.  
Destoinic (destoinică)
Destoinic (destoinică), adjectiv
Sinonime: vrednic, capabil, merituos, isteţ, îndemânatic, competent, de ispravă, abil.  
Destoinicie
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime: aptitudine, capacitate, vrednicie, pricepere, iscusinţă.  
Devlă
Devlă, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: cap, capăţână, ţeastă, craniu, cutie craniană, hârcă, scăfârlie, tigvă.  
Diplomatic (diplomatică)
Diplomatic (diplomatică), adjectiv
Sinonime: politic; (figurat) abil, calculat, capabil, descurcăreț, emerit.  
Dobândi
Dobândi, verb
Sinonime: a primi, a căpăta, a obţine, a agonisi, a procura, (prin Transilvania) a însăma, a câştiga, a asimila, a repurta; a bate, a birui, a cuceri, a înfrânge, a întrece, a învinge, a lua, a ocupa.  
Experimentat (experimentată)
Experimentat (experimentată), adjectiv
Sinonime: priceput, destoinic, capabil, valoros, înzestrat, competent, încercat, versat, păţit, deprins, rutinat.  
Extrem (extremă)
Extrem (extremă), adjectiv
Sinonime: de capăt, din cap, final, terminal, drastic.  
Extremitate
Extremitate, substantiv feminin
Sinonime: limită, margine, capăt, cap, vârf, extremă, colţ, (învechit) sconcenie, latură.  
Face
Face, verb
Sinonime: a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.  
Facultate
Facultate, substantiv feminin
Sinonime: capacitate, posibilitate, aptitudine, calitate, însuşire, talent; academie, campus, colegiu, institut de învățământ superior, universitate.  
Fătălău
Fătălău, substantiv masculin
Sinonime: hermafrodit, androgin; feteleu, fătoi, fătoc, fătocină, fătăloancă, fătătoi, fătătău; om fără căpătâi.  
Final
Final, substantiv neutru
Sinonime: sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.  
Fine
Fine, substantiv neutru
Sinonime: capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.  
Fisură
Fisură, substantiv feminin
Sinonime: breșă, crachelură, crăpătură, crevasă, fantă, lezardă, plesnitură, scizură, spărtură.

Fisura, verb
Sinonime: a căpăta fisuri, a (se) sparge, a plesni.  
Flanc
Flanc, substantiv neutru
Sinonime: latură, crupă, parte, aripă, capăt, coastă, margine, (învechit) corn, mânecă.  
Forţa
Forţa, verb
Sinonime: (popular) a osândi, a condamna, a constrânge, a face un efort, a încerca, a năzui, a nevoi, a obliga, a opinti, a presa, a se sforţa, a (se) sili, a (se) strădui, a supune, a-şi da osteneala, a-şi da silinţa.

Forţă, substantiv feminin
Sinonime: (Banat) sălăbărie, (învechit) nevoie; (la plural) armată, unităţi militare; (livresc) servitute, capacitate, constrângere, energie, intensitate, potrivnicie, presiune, putere, putinţă, silă, silință, silnicie, silnicire, somitate, strângere, strânsoare, tărie, vigoare, violenţă, volum; (forţă portantă) portanţă; (forţă de muncă) mână de lucru.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/
Store




Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
...