Căinţă, substantiv feminin Sinonime:
părere de rău, regret, remuşcare.
Penitenţă, substantiv feminin Sinonime:
pedeapsă, canon, osândă; pocăinţă, căinţă, umilinţă.
Regret, substantiv neutru Sinonime:
remuşcare, părere de rău, căinţă.
Remuşcare, substantiv feminin
Sinonime:
căință, mustrare (de cuget), părere de rău, pocăință, regret, (franțuzism învechit) repentir, (învechit) înfrângere, (învechit) pocaianie, (popular) penitență, (popular) pocăială.
Spăsenie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
căință, eliberare, iertare, ispăşire, izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.
Impenitență, substantiv
Sinonime:
egocentrism, incorigibilitate, incurabilitate, lipsă de căință, lipsă de remușcări, nepocăință.
Pocăială, substantiv
Sinonime:
căință, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare.
Contrițiune, substantiv
Sinonime:
căință, compuncțiune, pocăință.
Pocaianie, substantiv
Sinonime:
(învechit) căință, chin, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pedeapsă, penitență, pocăință, regret, remușcare, suferință, (regional) moarte; (regional) limită (în comportare), măsură, pereche, seamăn; (variantă; învechit) pocanie.
Repentir, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare; bucle; (variantă) repantir.
Repantir, substantiv (învechit)
Sinonime:
căință, compuncțiune, contrițiune, mea culpa, mustrare, părere de rău, penitență, pocăință, regret, remușcare; (pictură) corectare, corecție, corijare, îndreptare, rectificare, retuș; bucle, cosițe; (variantă) repentir.
