Buimăci, verb (reflexiv) Sinonime:
a se ameţi, a se aiuri, a se zăpăci, a se pierde, a se năuci, a se ului, a se prosti, a se îndobitoci, a se tâmpi.
Buimăcire, substantiv
Sinonime:
năucire, zăpăcire; buimăceală.
Buimăcit, adjectiv
Sinonime:
buimac; zăpăcit.
Ameţi, verb
Sinonime:
a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.
Bâiguit (bâiguită), adjectiv Sinonime:
neclar, neînţeles, încurcat; zăpăcit, uluit, buimăcit, aiurit, ameţit, buimac, năuc, prostit, tâmpit, stupid, dezorientat, derutat.
Buimac (buimacă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, aiurit, ameţit, amorţit, uluit, năuc, buimăcit, buimatic, hăbăuc, prostit, apatic, îndobitocit, tâmpit, cretin, stupid.
Hăbăuc (hăbăucă), adjectiv
Sinonime:
aiurit, amețit, bleg, bramburit, buimac, buimăcit, candriu, clătit, inabil, împrăştiat, nătăfleț, nătărău, nătâng, nătântoc, năuc, năucit, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, redus, smintit, stupid, sucit, tâmpit, tont, tontălău, ţicnit, zănatic, zăpăcit, (regional) nebun.
Năuc (năucă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, buimac, ameţit, hăbăuc, aiurit, capiu, bezmetic, uimit, perplex, dezorientat, uluit, buimăcit; prost, nepriceput, netot, prostănac.
Năuci, verb Sinonime:
a uimi, a se dezorienta, a se zăpăci, a se buimăci, a se ului, a se tulbura, a se prosti, a se îndobitoci.
Prosti, verb Sinonime:
a se tâmpi, a se buimăci, a se idioţi; a păcăli, a înşela, a duce de nas, a trage pe sfoară.
Speria, verb Sinonime:
a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa, a (se) tulbura, a se buimăci, a (se) zăpăci, a-şi pierde firea, a tresălta, a-şi pierde cumpătul.
Uimi, verb Sinonime:
a provoca mirare, a stârni admiraţie, a surprinde, a impresiona, a tulbura, a zăpăci, a buimăci, a ului.
Ului, verb Sinonime:
a uimi, a buimăci, a năuci, a tulbura, a zăpăci.
Zăpăceală, substantiv feminin
Sinonime:
aiureală, babilonie, buimăceală, buimăcire, confuzie, debandadă, deconcertare, deranj, derută, descumpănire, dezordine, dezorganizare, dezorientare, haos, intimidare, încurcătură, năuceală, năucie, năucire, nedumerire, neorânduială, perplexitate, răvășeală, situație confuză, sminteală, tulburare, țicneală, uluială, uluire, zăpăcire, (familiar și figurat) balamuc, (familiar și figurat) țăcăneală, (familiar) brambureală, (familiar) fâstâceală, (familiar) fâstâcire, (familiar) gălăgie, (familiar) harababură, (familiar) hărmălaie, (familiar) larmă, (familiar) talmeș-balmeș, (familiar) tărăboi, (figurat) amețeală, (învechit și regional) zăbuneală, (învechit) uimeală, (învechit) vavilonie, (învechit) zăticnire, (Moldova) calamandros, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (Oltenia) rătuteală, (rar) neordine, (regional) sturluibare, (regional) teșmenire, (regional) uimăceală, (regional) zăluzenie, (regional) zăluzie, (regional) zărgheală, (regional) zăticneală, (Transilvania) îngăimăceală.
Zăpăci, verb Sinonime:
a (se) tulbura, a (se) năuci, a (se) buimăci, a (se) ameți, a (se) fâstâci, a (se) încurca; a răvăşi.
Zăpăcit (zăpăcită), adjectiv Sinonime:
buimăcit, năucit, tulburat, fâstâcit, zvăpăiat, zvânturat.
Buimatic, adjectiv
Sinonime:
ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
Cebălui, verb
Sinonime:
a ameţi, a buimăci, a năuci, a zăpăci.
Hăbăuci, verb
Sinonime:
a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) îndobitoci, a (se) năuci, a (se) prosti, a (se) tâmpi, a (se) zăpăci, a deveni hăbăuc.
Uimăceală, substantiv
Sinonime:
ameţeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.
Tehui, adjectiv
Sinonime:
(regional) ameţit, buimac, buimăcit, lunatic, năuc, năucit, nebun, smintit, tâmpit, zăpăcit; (variante) căhui, chiahui, năhui, tăhui, terhui. Tehui, verb
Sinonime:
(popular) a (se) ameţi, a (se) buimăci, a (se) năuci, a (se) prosti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a deveni tehui, a nu ști de sine, a se pierde.
Tehuială, substantiv
Sinonime:
(regional) amețeală, buimăceală, buimăcire, căpiere, năuceală, năucire, nebunie, perplexitate, țicneală, zăpăceală.
Teşmeni, verb
Sinonime:
(regional) a (se) buimăci, a (se) fâstâci, a (se) intimida, a (se) încurca, a (se) ului, a (se) zăpăci; a decădea, a se ramoli.
Teşmenit, adjectiv
Sinonime:
(regional) buimăcit, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmățat, fâstâcit, imoral, intimidat, încurcat, nerușinat, netrebnic, pervertit, stricat, vicios, zăpăcit.
Buiguire, substantiv (regional)
Sinonime:
bâiguire, brodelnicitură, buiguit, buiguitură, buimăcire, buiuguire, extaz, îngăimeală, rătăcire, vedenie, vorbire fără înțeles, vorbire fără rost, zăpăcire.
Șuchi, adjectiv (regional)
Sinonime:
buimăcit, deșucheat, deșuchiat, flușturatic, năucit, (variantă) șuchet, (variantă) șuchiat.
Năucire, substantiv
Sinonime:
amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, perplexitate, uluire, zăpăceală, zăpăcire, (învechit și regional) uluială, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (regional) uimăceală.
Năuceală, substantiv
Sinonime:
amețeală, buimăceală, buimăcire, năucire, perplexitate, stare de amețeală, stare de dezorientare, zăpăceală, (învechit și regional) uluială, (învechit și regional) uluire, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (popular) ipohondrie, (regional) uimăceală; (regional; boală a oilor) capie.
Uluire, substantiv
Sinonime:
amețeală, buimăceală, buimăcire, consternare, consternație, minunare, năuceală, năucire, perplexitate, stupefacție, stupefiere, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, zăpăceală, (învechit) minune, (învechit) uimeală.
Uluit, adjectiv
Sinonime:
amețit, buimac, buimăcit, crucit, minunat, năuc, năucit, perplex, peste măsură de uimit, stupefiat, surprins, tâmpit, uimit, zăpăcit.
Opăci, verb (regional)
Sinonime:
a buimăci, a conduce o plută, a deruta, a domoli, a induce în eroare, a împiedica, a înnebuni, a (se) liniști, a năuci, a necăji, a obosi, a opri (în loc), a (se) poci, a potoli, a reține, a se istovi, a se schimonosi, a stingheri, a urâți, a zăpăci, a-și ieși din minți, (învechit) a ispiti.
Opăcire, substantiv
Sinonime:
buimăcire, derutare, inducere în eroare, ispitire, înnebunire, necăjire, potolire, reținere; întunecime, opacitate.
Toropi, verb
Sinonime:
a ajunge, a ameți, a bate zdravăn, a birui, a buimăci, a copleși, a covârși, a culca la pământ, a cuprinde, a distruge, a făcălui, a înfrânge, a învinge, a lua în stăpânire, a moleși, a năpădi, a omorî, a podidi, a prinde, a răzbi, a snopi, a stâlci, a strica, a strivi (bătând, lovind), a stropși, a tăbăci, a ucide în bătaie, a zdrobi (în bătăi), (figurat) a doborî, (figurat) a lovi, (învechit) a preacovârși, (învechit) a se exalta.
Zăpăcire, substantiv
Sinonime:
buimăceală, buimăcire, deranjare, descumpănire, dezorientare, fâstâceală, fâstâcire, încurcare, năuceală, năucie, năucire, perplexitate, răscolire, răvășire, tulburare, uluială, uluire, zăpăceală, (figurat) amețeală, (învechit) extravaganță, (învechit) intimidare, (învechit) uimeală, (regional) sturluibare, (regional) teșmenire.
