Blestem, substantiv neutru Sinonime:
imprecație, afuriseală, urgiseală, maledicție, nenorocire, fatalitate; excomunicare.
Blestema, verb Sinonime:
a afurisi; a înjura, a ocărî, a huli; a excomunica; a ponegri, a defăima.
Blestemare, substantiv
Sinonime:
blestem, (învechit) hulă, (învechit) înjurătură.
Blestemat (blestemată), adjectiv Sinonime:
afurisit, jurat, urgisit, oropsit, nenorocit; rău, mizerabil, ticălos, mişel, infam; excomunicat, renegat; mârşav, netrebnic, josnic, abject.
Blestemățesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos.
Blestemățește, adverb (învechit)
Sinonime:
ca un blestemat, în chip mizerabil.
Blestemăți, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a (se) blestema, a (se) ticăloși, a ajunge rău.
Blestemăţie, substantiv feminin Sinonime:
mişelie, infamie, ticăloşie, injurie, netrebnicie, nemernicie, nelegiuire, mârşăvie, josnicie.
Afurisenie, substantiv feminin
Sinonime:
afurisire, afurisit, anatemă, blestem, excludere, excomunicare, (învechit) proclețenie, (învechit) procleție, (variantă) afurisanie.
Afurisit (afurisită), adjectiv Sinonime:
rău, ticălos, blestemat, mizerabil; bandit, (familiar) al naibii.
Căţăra, verb
Sinonime:
a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, a escalada, (popular) a se zgăibăra, a se aburca, a se ţuţuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Oltenia) a se suliga. Catara, substantiv (învechit)
Sinonime:
afurisenie, anatemă, blestem.
Dezastru, substantiv neutru
Sinonime:
catastrofă, nenorocire, sinistru, nefericire, calamitate, flagel, grozăvie, năpastă, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (învechit şi popular) prăpădenie, (popular) blestem, mânie, potopenie, topenie, (învechit şi regional) pustieşag, pustiit, sodom, (regional) prăpădeală, (învechit) pierzare, pustiiciune, (figurat) pârjol, plagă.
Drăcie, substantiv feminin Sinonime:
ştrengărie, poznă, năzbâtie, blestemăţie; drăcovenie, ciudăţenie, drăcărie, bazaconie.
Drăcovenie, substantiv feminin
Sinonime:
bazaconie, bâzdâganie, bizarerie, blestemăție, ciudățenie, curiozitate, drăcie, glumă, minunăție, năstrușnicie, năzbâtie, năzdrăvănie, poznă, ștrengărie, (Banat și Oltenia) miraz, (familiar) parascovenie, (Moldova) șanț, (popular) comedie, (popular) drăcărie, (rar) singularitate, (regional) dănănaie, (regional) nagodă, (regional) porcărie, (regional) șozenie, (Transilvania și Banat) mirăzenie, (variantă) dracovenie.
Drăcui, verb Sinonime:
a ocărî, a blestema, a înjura.
Făcut, substantiv neutru
Sinonime:
farmec, făcătură, fermecătură, vrajă, blestem, destin, soartă, ursită, fatalitate, confecţionare, gătit, descântec, magie, menire, noroc, predestinare, vrăjitorie, zodie.
Fărădelege, substantiv feminin
Sinonime:
abjecție, crimă, ignominie, infamie, josnicie, mârșăvie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) fără de lege, (învechit) fără-de-lege, (învechit) fărăleage, (învechit) făr'delege, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) sacrilegiu, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (regional) mârșăvenie, (variantă) fărdelege. Fărădelege, adjectiv
Sinonime:
abject, infam, josnic, mârşav, mişel, mişelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (învechit) criminal, (învechit) necredincios, (învechit) păcătos.
Imprecaţie, substantiv feminin Sinonime:
blestem, injurie, proferare, înjurătură, cuvânt greu.
Împeliţat (împelițată), adjectiv Sinonime:
afurisit, blestemat, îndrăcit, poznaş.
Îndrăcit (îndrăcită), adjectiv Sinonime:
înfuriat, furios, furibund; rău, afurisit, blestemat.
Lepăda, verb
Sinonime:
a abandona, a abjura, a afurisi, a alunga, a anatemiza, a arunca, a avorta, a azvârli, a blestema, a deborda, a descărca, a excomunica, a expulza, a goni, a izgoni, a înlătura, a lua, a năpârli, a nega, a nu mai fi de acord, a părăsi, a refuza, a renega, a renunţa, a respinge, a scoate, a se apăra, a se depărta, a se dezbăra, a se dezbrăca, a se dezice, a se dezvinovăți, a se feri, a se îndepărta, a se lăsa, a se păzi, a se schimba, a trage, a vărsa, a voma, a vomita, a zvârli, a-şi muta gândul, (învechit) a scutura, (regional) a lăpăda, (regional) a țipa.
Mişelie, substantiv feminin
Sinonime:
abjecție, deșertăciune, fărădelege, ignominie, infamie, inutilitate, josnicie, lipsă, mârșăvie, mizerie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, nevoie, nimic, sărăcie, ticăloşie, turpitudine, zădărnicie, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) nimicnicie, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (rar) scelerație, (regional) mârșăvenie.
Netrebnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abjecție, fărădelege, ignominie, incapacitate, ineficacitate, ineficiență, infamie, inutilitate, josnicie, mârșăvie, mişelie, nelegiuire, neputință, răutate, slăbiciune, smerenie, ticăloşie, turpitudine, umilință, zădărnicie, (astăzi rar) scelerație, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) nemernicie, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (popular) ticăloșenie, (regional) cusur, (regional) mârșăvenie, (regional) viciu.
Oropsi, verb
Sinonime:
a alunga, a apăsa, a asupri, a blestema, a certa, a chinui, a despuia, a exploata, a izgoni, a împila, a împovăra, a lăsa la voia întâmplării, a năpăstui, a nedreptăți, a ocărî, a oprima, a părăsi, a persecuta, a prigoni, a scoate în drum, a stoarce, a suge, a tiraniza, a urgisi, (grecism învechit) a catatrexi, (învechit și figurat) a călca, (învechit și regional) a bântui, (învechit și regional) a strâmbătăți, (învechit) a obidi, (învechit) a obijdui, (învechit) a sili, (învechit) a supăra, (învechit) a tiranisi, (învechit) a tirăni, (regional și figurat) a stoci, (regional) a horopsi.
Osândă, substantiv feminin Sinonime:
condamnare, osândire, pedeapsă; chin, caznă, suferinţă, supliciu, blestem, pacoste, năpastă, nenorocire, urgie.
Pedeapsă, substantiv feminin Sinonime:
sancţiune, condamnare, osândă, corecţie, (figurat) suferinţă, chin, caznă, supliciu; urgie, pacoste, năpastă, nenorocire, blestem.
Pârdalnic (pârdalnică), adjectiv Sinonime:
afurisit, blestemat, ticălos, îndrăcit, rău, netrebnic.
Proclet (procletă), adjectiv (popular) Sinonime:
blestemat, anatemizat, afurisit, ticălos; grozav, straşnic, cumplit.
Profera, verb Sinonime:
a rosti, a pronunţa; a ameninţa; a înjura, a blestema, a ocărî.
Tartoriţă, substantiv feminin Sinonime:
drăcoaică, diavoliţă; (figurat) afurisită, blestemată, ticăloasă.
Damnat (damnată), adjectiv
Sinonime:
osândit, blestemat, condamnat, pedepsit, reprobat.
Afurisi, verb
Sinonime:
a excomunica; a blestema.
Anatemă, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, blestem, excludere, excomunicare, osândire, ostracizare, (învechit) proclețenie, (învechit) procleție, (variantă) anaftemă, (variantă) anaftimă. Anatema, verb (învechit)
Sinonime:
a anatemiza.
Anatemiza, verb
Sinonime:
a afurisi, a anatema, a anatematiza, a anatemisi, a blestema, a excomunica, (învechit) a lepăda, (învechit) a procleți, (popular) a oropsi.
Anatemizat, adjectiv
Sinonime:
afurisit, anatemat, anatematizat, anatemisit, blestemat, excomunicat, (învechit și regional) proclețit, (învechit) proclet. Anatemizat, substantiv
Sinonime:
anatemizare.
Depravare, substantiv
Sinonime:
corupere, corupţie, blestemăție, desfrâu, depravațiune.
Excomunica, verb
Sinonime:
a afurisi, a anatemiza, a blestema, (popular) a oropsi, (învechit) a lepăda, a procleţi, a îndepărta, a exclude, a expulza, a ostraciza, a proscrie.
Excomunicare, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (învechit) procleţenie, procleţie, proscriere.
Excomunicat, adjectiv
Sinonime:
afurisit, anatemizat, blestemat, (învechit şi regional) procleţit, (învechit) proclet, proscris.
Nedemn, adjectiv
Sinonime:
compromițător, de neiertat, dezonorant, fărădelege, infam, josnic, mârșav, mișel, mișelesc, mizerabil, nelegiuit, nemernic, netrebnic, nevrednic, rușinos, sacrileg, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, scârnav, scelerat, spurcat, ticălos, verigaș, verigășos, (figurat) murdar, (învechit și popular) parșiv, (învechit) blestemățesc, (livresc) ignobil, (Moldova) chiolhănos.
Săcret, adjectiv
Sinonime:
afurisit, ascuns, blestemat, câinos, deşert, dosit, dosnic, ferit, gol, hain, izolat, îndrăcit, lăturalnic, necălcat, necultivat, nelocuit, nepopulat, nestrăbătut, neumblat, pustiu, rău, retras, sălbatic, singuratic, tainic, tăinuit, ticălos, vid. Săcret, substantiv
Sinonime:
afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
Damnație, substantiv
Sinonime:
blestem, blestemare, condamnare, condamnație, damnare, damnațiune, maledicție, reprobare.
Maledicţie, substantiv
Sinonime:
anatemă, blestem, damnație, fatalitate, imprecație, nenorocire, ocară, (variantă) maledicțiune.
Blasfem, substantiv
Sinonime:
blasfemie, blestem, hulă.
Procleţenie, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, excomunicare.
Procleţi, verb
Sinonime:
a afurisi, a anatemiza, a blestema, a condamna, a dezaproba, a excomunica.
Procleţie, substantiv
Sinonime:
afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, duplicitate, excomunicare, falsitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug.
Procleţit, adjectiv
Sinonime:
afurisit, anatemizat, blestemat, excomunicat.
Sacrileg, adjectiv
Sinonime:
blestemat, infam, josnic, mârşav, mişel, mişelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, pângăritor, profanator, ruşinos, scelerat, ticălos.
Alezuire, substantiv (regional)
Sinonime:
blestemare.
Damna, verb
Sinonime:
a blestema, a condamna (la chinurile infernului), a reproba, a supune unui blestem. Damnă, substantiv
Sinonime:
daună.
Damnabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, culpabil, demn de blestem, demn de condamnat, reprehensibil.
Damnare, substantiv
Sinonime:
blestemare, condamnare (la chinurile infernului), damnație, damnațiune, osândire.
Damnat, adjectiv
Sinonime:
blestemat, condamnat, interzis, reprobat, supus chinurilor infernului. Damnat, substantiv
Sinonime:
om blestemat, om osândit (la chinurile iadului), paria.
Damnatism, substantiv
Sinonime:
blestemare, condamnare, damnare, damnațiune, osândire.
Clat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blestemat. Clat, substantiv (regional)
Sinonime:
clebeu.
Urgisit, adjectiv
Sinonime:
afurisit, aruncat, asuprit, blestemat, câinos, desconsiderat, exploatat, hain, împilat, îndrăcit, năpăstuit, necurat, nedreptățit, nesuferit, oprimat, oropsit, părăsit, persecutat, prigonit, rău, ticălos, (figurat) apăsat, (figurat) despuiat, (învechit) obijduit, (popular) obidit.
Blastemă, substantiv
Sinonime:
(botanică) mugur, tal. Blăstema, verb
Sinonime:
a blestema.
