Atribuţie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină; funcție, prerogativă, competență.  

---

Competenţă, substantiv feminin
Sinonime: pricepere, pregătire, autoritate; calitate, atribuţie.  Prerogativă, substantiv feminin
Sinonime: competenţă, drept, privilegiu, atribuţie, sarcină.  Resort, substantiv neutru
Sinonime: mecanism, maşinărie; sector, domeniu, secţie; atribuţie, sarcină, obligaţie, serviciu.  Rol, substantiv neutru
Sinonime: sarcină, rost, atribuţie, misiune; partitură.  Rost, substantiv neutru
Sinonime: sens, tâlc; atribuţie, rol, misiune, raţiune, scop, menire, slujbă, ocupaţie, post, stare, situaţie, rânduială; gospodărie, administraţie.  Serviciu, substantiv neutru
Sinonime: slujbă, ocupaţie, funcţie, post; însărcinare, misiune, atribuţie.  Titlu, substantiv neutru
Sinonime: antet, apelație, atribuţie, brevet, calitate, certificat, demnitate, denominație, denumire, designație, diplomă, drept, funcție, intitulare, manșetă, nume, numire, obligație, rang, rubricariu, subtitlu, titru, (figurat) bază legală, (învechit) spiță, (învechit) stat, (învechit) titol, (învechit) titulă, (învechit) tituluș.  Rol-cheie, substantiv
Sinonime: atribuție de mare importanță.  Afectație, substantiv
Sinonime: afectare, cabotinaj, dandism, fanfaronadă, grandilocvență, pedanterie, prețiozitate, pretenție, purism, puritanism, purtare nefirească, snobism, tartuferie, teatralism; atribuție, desemnare, destinație, nominație.  Atribuțiune, substantiv
Sinonime: atribuție.  Repartițiune, substantiv
Sinonime: aranjament, atribuție, clasament, clasare, cotă-parte, dispecerare, dispozare, dispoziție, distribuire, divizare, eșalonare, împărțire, partaj, partiție, rație, repartiție, repartizare, selecție, separație, stratificație, triaj.