Argument, substantiv neutru
Sinonime: dovadă, probă, argumentare, considerent, raţionament.  Argumenta, verb
Sinonime: a dovedi, a demonstra, a susţine, a întări, a justifica (o teză, o opinie).  Argumentare, substantiv
Sinonime: demonstrare.  Argumentaţie, substantiv
Sinonime: demonstrare.  Argumentațiune, substantiv
Sinonime: alegație, argument, argumentare, argumentație, deducție, demonstrație, explicație, inducție, raționament, rezon, rezonament, silogism, sofism, sorit.  Argumentator, substantiv
Sinonime: ergotar, filozof, polemist, retor, retorician, rezoner, sofist, șicanator, (învechit) discutător, (învechit) disputant.  

---

Cazuistică, substantiv feminin
Sinonime: dialectică, iezuitism, ipocrizie, sofistică; (prin extindere) argumentare subtilă, dibăcie, ingeniozitate, subtilitate.  Concludent (concludentă), adjectiv
Sinonime: conclusiv, convingător, lămuritor, argumentat.  Consideraţie, substantiv feminin
Sinonime: stimă, respect; părere, opinie, reflecţie, punct de vedere, argument, considerent.  Critica, verb
Sinonime: a satiriza, a biciui, a înfiera, a analiza, a discuta, a examina, a argumenta, a epiloga, a blama, a cenzura, a contrazice, a dezaproba, a detracta, a (se) plânge, a (se) dojeni, a (se) mustra, (popular) a cârti, (figurat) a scutura.

Critică, substantiv feminin
Sinonime: observaţie, mustrare, beşteleală, (la plural) bobârnace, ocară; satirizare, biciuire, înfierare, vestejire.  Demonstra, verb
Sinonime: a arăta, a dovedi, a dezvălui, a proba, a manifesta, a confirma, a indica, (figurat) a marca, a argumenta, a întări, a susţine, a explica, a expune, a etala.  Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime: defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.  Documentare, substantiv feminin
Sinonime: argumentare, probă, dovadă, documentaţie, informare, informaţie.  Dovedi, verb
Sinonime: a demonstra, a atesta, a proba; a (se) arăta, a manifesta, a vădi; a învinge, a birui, a răpune, a întrece; a prididi, a răzbi, a isprăvi, a mântui; a confirma, a argumenta, a întări, a susţine; a asasina, a bate, a încheia, a înfrânge, a omorî, a sfârşi, a suprima, a termina, a ucide.  Exemplifica, verb
Sinonime: a ilustra, a demonstra, a argumenta, a lumina, (învechit) a pildui, a lămuri.  Fundamenta, verb
Sinonime: a argumenta, a baza, a consolida, a demonstra, a elucida, a stabili.  Motiv, substantiv neutru
Sinonime: cauză, raţiune, pricină; pretext, argument; temă.  Motiva, verb
Sinonime: a justifica, a îndreptăţi, a susţine, a argumenta.  Parlamenta, verb
Sinonime: a argumenta, a controversa, a convorbi, a delibera, a dezbate, a discuta, a negocia, a trata.  Perora, verb
Sinonime: a parlamenta, a vorbi (mult), a dezbate, a argumenta.  Considerent, substantiv
Sinonime: părere, argument, cauză.  Demonstrare, substantiv
Sinonime: dovedire, confirmare, argumentare, argumentaţie, explicare, explicaţie.  Silogism, substantiv
Sinonime: argumentație, arguție, deducție, demonstrație, logică, raționament, sofism, sorit.  Motivare, substantiv
Sinonime: argument, explicare, explicaţie, justificare, logică, motiv, motivație, noimă, raţiune, rost, scuză, sens, temei.  Variabilă, substantiv
Sinonime: parametru; (matematică) (variabilă independentă) argument.  Sofistică, substantiv
Sinonime: argumentare falsă, argumentație falsă.  Sofisticărie, substantiv
Sinonime: afirmație plină de sofisme, argumentație falsă, (învechit) sofistărie.  Demonstrațiune, substantiv
Sinonime: argument, argumentare, confirmare, deducție, demonstrare, explicație, inducție, justificație, raționament, silogism, teoremă; manifestație, protestație; probă; demonstrație.  Motivaţie, substantiv
Sinonime: argument, argumentare, cauză, justificare, mobil, motiv, motivare, rezon, scuză; ambiție, determinație, hotărâre, rezoluție, voință.  Deducțiune, substantiv
Sinonime: argumentație, concluzie, consecință, deducție, defalcare, demonstrație, justificație, logică, rezultat, silogism, sustracțiune, sustragere.  Justificațiune, substantiv
Sinonime: apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, justificație, rezon, scuzare.  Siloghism, substantiv
Sinonime: (învechit) argument, argumentație, arguție, deducție, demonstrație, logică, raționament, rezonament, silogism, sofism, sorit.  Inducție, substantiv
Sinonime: analogie, argument, concluzie, demonstrație, generalizație, inferență, justificație, raționament; electricitate, excitație, influx, producțiune, (inducție electrostatică) electrizare prin influență; (variantă) inducțiune.  Justificaţie, substantiv
Sinonime: apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, scuză, (variantă) justificațiune.  Deducție, substantiv
Sinonime: deducere; argument, argumentație, concluzie, concluziune, consecință, demonstrație, explicație, justificație, raționament, silogism, sorit; defalcare, scoatere, substracție, substracțiune; (variantă) deducțiune.  Raisonneur, substantiv
Sinonime: (franțuzism) argumentator, dialectician, logician, palavragiu, rezoner, sofist, șicanator.  Diserta, verb
Sinonime: a argumenta, a dezvolta, a epiloga, a expune, a perora, a trata, a ține o disertație, a vorbi despre, (variantă) a dizerta.  Sofist, substantiv
Sinonime: argumentator, cazuist, dialectician, escobar, retor, rezoner, șicanier.  Retorician, substantiv
Sinonime: argumentator, metrician, retor.  Discutător, substantiv (învechit)
Sinonime: argumentator, orator, rezoner, sofist, șicanator, șicanier, vorbitor, (învechit) disputător.