Arenda, verb
Sinonime:
(învechit şi popular) a năimi, (învechit, în Moldova) a împosesui. Arendă, substantiv
Sinonime:
(ieşit din uz) posesiune, (învechit şi regional) năimeală, orândă, simbrie.
Arendălui, verb (învechit)
Sinonime:
a arenda.
Arendăluire, substantiv (învechit)
Sinonime:
arendare.
Arendare, substantiv
Sinonime:
arendat, dare în arendă, luare în arendă, (învechit și regional) arândare, (învechit şi regional) năimeală, (învechit) arendăluire, (învechit) arenduire, (învechit) subarendare, (învechit, în Moldova) împosesuire.
Arendaş, substantiv
Sinonime:
arendășel, (învechit) arendar, (învechit) orândator, (regional) orândaş; (învechit, în Moldova) orândar, posesor.
Arendăși, verb (învechit)
Sinonime:
a avea îndeletnicirea de arendaș, a avea ocupația de arendaș, a fi arendaș.
Arendăşie, substantiv
Sinonime:
arendăşit.
Arendăşiţă, substantiv
Sinonime:
arendăşoaică.
Arendat, adjectiv
Sinonime:
(învechit şi popular) năimit.
Arendatorie, substantiv (învechit)
Sinonime:
arendășie, arendășit, (învechit și regional) arândășie, (variantă) (învechit) arendătorie.
Ciocoi, substantiv masculin Sinonime:
arendaş, boier, moşier, bogătaş, cioclovină.
Fermier (fermieră), substantiv masculin Sinonime:
proprietar, arendaş, agricultor.
Locaţie, substantiv feminin
Sinonime:
aranjare, arendare, chirie, concesiune, dispunere, închiriere, leasing, reînchiriere, (învechit și regional) năiem, (învechit și regional) năimeală, (învechit și regional) simbrie, (învechit) năimire, (învechit) orânduire, (Transilvania) tapșă, (variantă) locațiune.
Posesor, substantiv masculin
Sinonime:
depozitar, detentor, deţinător, proprietar, purtător, stăpân, titular, (învechit) ocinaș, (învechit) posesoriu, (învechit) posesuitor, (livresc) posident, (regional; învechit) arendaș.
Năimeală, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
angajament, angajare, arendare, arendă, chirie, închiriere, locație, plată (în natură), tocmeală, (variantă) namală, (variantă) năimală, (variantă) nămală.
Orândar, substantiv
Sinonime:
(învechit, regional) arendaș, orândaş; cârciumar, hangiu.
Orândaş, substantiv
Sinonime:
(regional) arendaş, orândar; cârciumar.
Orândator, substantiv
Sinonime:
(învechit) arendaş, orândar.
Orândă, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) arendă; cârciumă, han; datină, destin, fatalitate, fel, menire, mod, noroc, obicei, ordin, predestinare, rânduială, soartă, stil, tradiție, ursit, ursită, uz, uzanță, zodie, (variantă) orând.
Ciofligar, substantiv
Sinonime:
(învechit) arendaș, cârpaci, ciflicar, cioflingar, ciuflicar, clăcaș, clevetitor, fermier, pâriș, sătean, secătură, țăran, vagabond.
Fermaj, substantiv
Sinonime:
arendă, exploatație, fermă, teren.
Închiriere, substantiv
Sinonime:
arendă, dare în folosință, închiriat, leasing, locaţie, luare în folosință, (învechit şi regional) năimeală.
Publican, substantiv
Sinonime:
(la romani) arendaș, colector, perceptor, (variantă) poblican.
Posesoraș, substantiv (învechit)
Sinonime:
arendășel, posesor (neînsemnat).
Otășticer, substantiv (învechit)
Sinonime:
arendaș de vie.
Păctui, verb (regional)
Sinonime:
a arenda (pământ), a închiria (imobile).
Împosesuire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
arendare.
Împosesui, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a arenda, a da în posesie.
Năimi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a angaja, a arenda, a băga, a contracta, a intra, a încadra, a închiria, a lua cu chirie, a lua în arendă, a lua în serviciu, a lua la lucru, a lua, a numi, a primi, a tocmi, a vârî, (învechit și regional) a nămi, (învechit) a năiemi, (regional) a năcmi, (regional) a nimi, (Transilvania) a mitui.
Orândărie, substantiv (învechit)
Sinonime:
arendare, luare în orândă (arendă).
Apalt, substantiv (învechit)
Sinonime:
arendare, (luare în) arendă, concesiune.
Arândare, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
arendare.
Arenduire, substantiv (învechit)
Sinonime:
arendare.
Arăndășoaică, substantiv (regional)
Sinonime:
arendășoaică.
