Acuza, verb
Sinonime: a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.  Acuzare, substantiv
Sinonime: acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.  Acuzat, substantiv și adjectiv
Sinonime: inculpat.  Acuzaţie, substantiv
Sinonime: acuzare, învinovăţire, învinuire, acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (popular) pâră, (învechit) pârâtură, pricină, prihană; inculpare, incriminare, incriminaţie.  Acuzațiune, substantiv
Sinonime: acuzație.  Acuzativ, substantiv
Sinonime: (gramatică) (învechit) pricinuitoare.  Acuzator, substantiv și adjectiv
Sinonime: procuror; (adjectiv) incriminator; (adjectiv) rechizitorial.  

---

Ataca, verb
Sinonime: a lovi, a izbi, a năvăli; a aborda (ceva), a se ocupa de (ceva); a acuza, a agresa, a asalta, a bombarda, a combate, a critica.  Calomnie, substantiv feminin
Sinonime: bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.  Defendor, substantiv masculin (rar)
Sinonime: pârât, acuzat, reclamat, intimat.  Delator (delatoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: acuzator, cafard, denunţător, informator, pârâtor, sicofant, trădător.  Denunţa, verb
Sinonime: a acuza, a pârî, a reclama, a (se) plânge, a demasca, a spune, (popular) a vinde, (Moldova, Transilvania şi Maramureș) a ponoslui, (învechit) a jelui, a vădi, (familiar, figurat) a aranja, a turna, a scuipa; a dezaproba; a dezvălui, a raporta.  Făptaş, substantiv masculin
Sinonime: autor, făptuitor; acuzat, încriminat, vinovat, infractor.  Imputare, substantiv feminin
Sinonime: reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.  Incrimina, verb
Sinonime: a învinui, a acuza, a inculpa, a pârî, a învinovăți.  Inculpat (inculpată), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: învinuit, încriminat, acuzat, pârât, reclamat.  Învinovăţi, verb
Sinonime: a învinui, a acuza, a inculpa, a încrimina, a arunca vina.  Jelui, verb
Sinonime: a (se) jeli, a (se) plânge, a acuza, a aspira, a compătimi, a denunța, a deplânge, a dori, a învinovăți, a învinui, a jindui, a năzui, a pârî, a pofti, a pretinde, a râvni, a reclama, a regreta, a se boci, a se căi, a se căina, a se lamenta, a se pocăi, a se tângui, a se văicări, a se văita, a spune, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (învechit și regional) a se olălăi, (învechit și regional) a se olecăi, (învechit) a se glăsi, (învechit) a se glăsui, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (popular) a se aoli, (popular) a se mișeli, (regional) a (se) dăuli, (regional) a se plângătui, (regional) a se scârbi, (regional) a se văiera, (regional) a se văina, (regional) a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cânta.  Năpastă, substantiv feminin
Sinonime: nenorocire, belea, pacoste, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură; învinuire; acuzaţie, calomnie.  Para, substantiv feminin
Sinonime: ban, monedă; (plural) avere, bani, bogăţie.

Para, verb
Sinonime: a ezita, a se feri, a ocoli, a înlătura; a preîntâmpina, a împiedica, a contracara.

Pară, substantiv feminin
Sinonime: flacără, văpaie, foc.

Pâră, substantiv feminin
Sinonime: pârâciune, reclamaţie, denunţ, acuzare, plângere.  Pârî, verb
Sinonime: a denunţa, a da pe faţă, (familiar) a turna, a acuza, a încrimina, a învinui, a inculpa.  Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.  Recrimina, verb
Sinonime: a acuza, a învinovăţi, a replica, a reproșa, a respinge prin contraacuzare, a retorca.  Reproş, substantiv neutru
Sinonime: imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.  Absolvi, verb
Sinonime: (a termina o formă de învățământ) a isprăvi, a sfârși; (a scuti pe un acuzat de pedeapsă) a cruța, a ierta; (termen religios) a elibera de păcate, a ierta, a milui.  Atribuire, substantiv
Sinonime: acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.  Culpabiliza, verb
Sinonime: a acuza, a defăima, a învinovăţi, a învinui, a responsabiliza.  Culpabilizare, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire, responsabilizare.  Incriminare, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, incriminație, inculpare, învinovăţire, învinuire.

Încriminare, substantiv
Sinonime: incriminare.  Imputaţie, substantiv
Sinonime: acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.  Rechizitoriu, substantiv
Sinonime: (variantă) rechizitor, acuzație, panegiric, pledoarie.  Insinuație, substantiv
Sinonime: acuzație, alegație, aluzie, calomnie, imputație, insinuare, perfidie, sugestie.  Incriminaţie, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, incriminare, (variantă) incriminațiune, învinovăţire, învinuire, suspiciune.  Sicofant, substantiv
Sinonime: acuzator, calomniator, clevetitor, delator, denunţător, pârâtor.  Recriminare, substantiv
Sinonime: acuzație, injurie, insultă, recriminaţie.  Vinui, verb
Sinonime: a acuza, a învinovăţi, a învinui.  Vinovăţi, verb
Sinonime: a acuza, a învinovăţi, a învinui.  Rechizitorial, adjectiv
Sinonime: acuzator, de rechizitoriu.  Reprobator, adjectiv
Sinonime: acuzator, dezaprobator, reprobativ, sever.  Învinovăţire, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, acuză, incriminare, inculpare, învinuire, (învechit) pârâtură, (învechit) pricină, (învechit) prihană, (popular) pâră.  Contraacuzație, substantiv
Sinonime: contraacuzațiune, răspuns la o acuzație prin altă acuzație.  Responsabiliza, verb
Sinonime: a acuza, a culpabiliza, a face responsabil, a împuternici.  Antanagogă, substantiv
Sinonime: contraacuzație, contraargument, răspuns la o acuzație.  Pricinaș, substantiv (popular)
Sinonime: acuzat, arțăgos, buclucaș, cârcotaș, certăreț, făptaș, gâlcevitor, inculpat, împricinat, învinuit, pârât, scandalagiu, vinovat, (învechit) boclucaș, (învechit) căuzaș, (învechit) împricinaș.  Incriminat, adjectiv
Sinonime: acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (variantă) încriminat.  Incriminator, adjectiv
Sinonime: acuzator, (variantă) încriminator.  Împricinat, adjectiv și substantiv
Sinonime: acuzat, inculpat, învinuit, pârât, (livresc) incriminat, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.  Minister, substantiv
Sinonime: cabinet, consiliu de miniștri, departament, executiv, funcțiune, guvern, ministeriat, ministru, oficiu, sacerdoțiu, (învechit) portofel, (livresc) portofoliu; (minister public) acuzator, magistratură, parchet, procuror.  Autoacuzare, substantiv
Sinonime: acuzare de către sine însuși, autoacuzat, învinovățire, (rar) autoacuzație.