Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Acuza
Acuza, verb
Sinonime: a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa.  
Acuzare
Acuzare, substantiv
Sinonime: acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.  
Acuzat
Acuzat, substantiv și adjectiv
Sinonime: inculpat.  
Acuzaţie
Acuzaţie, substantiv
Sinonime: acuzare, învinovăţire, învinuire, acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (popular) pâră, (învechit) pârâtură, pricină, prihană; inculpare, incriminare, incriminaţie.  
Acuzațiune
Acuzațiune, substantiv
Sinonime: acuzație.  
Acuzativ
Acuzativ, substantiv
Sinonime: (gramatică) (învechit) pricinuitoare.  
Acuzator
Acuzator, substantiv și adjectiv
Sinonime: procuror; (adjectiv) incriminator; (adjectiv) rechizitorial.  

Ataca
Ataca, verb
Sinonime: a lovi, a izbi, a năvăli; a aborda (ceva), a se ocupa de (ceva); a acuza, a agresa, a asalta, a bombarda, a combate, a critica.  
Calomnie
Calomnie, substantiv feminin
Sinonime: bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.  
Defendor
Defendor, substantiv masculin (rar)
Sinonime: pârât, acuzat, reclamat, intimat.  
Delator (delatoare)
Delator (delatoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: acuzator, cafard, denunţător, informator, pârâtor, sicofant, trădător.  
Denunţa
Denunţa, verb
Sinonime: a acuza, a pârî, a reclama, a (se) plânge, a demasca, a spune, (popular) a vinde, (Moldova, Transilvania şi Maramureș) a ponoslui, (învechit) a jelui, a vădi, (familiar, figurat) a aranja, a turna, a scuipa; a dezaproba; a dezvălui, a raporta.  
Făptaş
Făptaş, substantiv masculin
Sinonime: autor, făptuitor; acuzat, încriminat, vinovat, infractor.  
Imputare
Imputare, substantiv feminin
Sinonime: reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.  
Incrimina
Incrimina, verb
Sinonime: a învinui, a acuza, a inculpa, a pârî, a învinovăți.  
Inculpat (inculpată)
Inculpat (inculpată), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: învinuit, încriminat, acuzat, pârât, reclamat.  
Învinovăţi
Învinovăţi, verb
Sinonime: a învinui, a acuza, a inculpa, a încrimina, a arunca vina.  
Jelui
Jelui, verb
Sinonime: a (se) jeli, a (se) plânge, a acuza, a aspira, a compătimi, a denunța, a deplânge, a dori, a învinovăți, a învinui, a jindui, a năzui, a pârî, a pofti, a pretinde, a râvni, a reclama, a regreta, a se boci, a se căi, a se căina, a se lamenta, a se pocăi, a se tângui, a se văicări, a se văita, a spune, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (învechit și regional) a se olălăi, (învechit și regional) a se olecăi, (învechit) a se glăsi, (învechit) a se glăsui, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (popular) a se aoli, (popular) a se mișeli, (regional) a (se) dăuli, (regional) a se plângătui, (regional) a se scârbi, (regional) a se văiera, (regional) a se văina, (regional) a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cânta.  
Năpastă
Năpastă, substantiv feminin
Sinonime: nenorocire, belea, pacoste, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură; învinuire; acuzaţie, calomnie.  
Para
Para, substantiv feminin
Sinonime: ban, monedă; (plural) avere, bani, bogăţie.

Para, verb
Sinonime: a ezita, a se feri, a ocoli, a înlătura; a preîntâmpina, a împiedica, a contracara.

Pară, substantiv feminin
Sinonime: flacără, văpaie, foc.

Pâră, substantiv feminin
Sinonime: pârâciune, reclamaţie, denunţ, acuzare, plângere.  
Pârî
Pârî, verb
Sinonime: a denunţa, a da pe faţă, (familiar) a turna, a acuza, a încrimina, a învinui, a inculpa.  
Prihană
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.  
Recrimina
Recrimina, verb
Sinonime: a acuza, a învinovăţi, a replica, a reproșa, a respinge prin contraacuzare, a retorca.  
Reproş
Reproş, substantiv neutru
Sinonime: imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.  
Absolvi
Absolvi, verb
Sinonime: (a termina o formă de învățământ) a isprăvi, a sfârși; (a scuti pe un acuzat de pedeapsă) a cruța, a ierta; (termen religios) a elibera de păcate, a ierta, a milui.  
Atribuire
Atribuire, substantiv
Sinonime: acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.  
Culpabiliza
Culpabiliza, verb
Sinonime: a acuza, a defăima, a învinovăţi, a învinui, a responsabiliza.  
Culpabilizare
Culpabilizare, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire, responsabilizare.  
Incriminare
Incriminare, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, incriminație, inculpare, învinovăţire, învinuire.

Încriminare, substantiv
Sinonime: incriminare.  
Imputaţie
Imputaţie, substantiv
Sinonime: acuzație, acuzațiune, calomnie, delațiune, difamație, imputare, incriminație, inculpare, insinuație, învinovățire, reproş, sumă plătită.  
Rechizitoriu
Rechizitoriu, substantiv
Sinonime: (variantă) rechizitor, acuzație, panegiric, pledoarie.  
Insinuație
Insinuație, substantiv
Sinonime: acuzație, alegație, aluzie, calomnie, imputație, insinuare, perfidie, sugestie.  
Incriminaţie
Incriminaţie, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, incriminare, (variantă) incriminațiune, învinovăţire, învinuire, suspiciune.  
Sicofant
Sicofant, substantiv
Sinonime: acuzator, calomniator, clevetitor, delator, denunţător, pârâtor.  
Recriminare
Recriminare, substantiv
Sinonime: acuzație, injurie, insultă, recriminaţie.  
Vinui
Vinui, verb
Sinonime: a acuza, a învinovăţi, a învinui.  
Vinovăţi
Vinovăţi, verb
Sinonime: a acuza, a învinovăţi, a învinui.  
Rechizitorial
Rechizitorial, adjectiv
Sinonime: acuzator, de rechizitoriu.  
Reprobator
Reprobator, adjectiv
Sinonime: acuzator, dezaprobator, reprobativ, sever.  
Învinovăţire
Învinovăţire, substantiv
Sinonime: acuzare, acuzaţie, acuză, incriminare, inculpare, învinuire, (învechit) pârâtură, (învechit) pricină, (învechit) prihană, (popular) pâră.  
Contraacuzație
Contraacuzație, substantiv
Sinonime: contraacuzațiune, răspuns la o acuzație prin altă acuzație.  
Responsabiliza
Responsabiliza, verb
Sinonime: a acuza, a culpabiliza, a face responsabil, a împuternici.  
Antanagogă
Antanagogă, substantiv
Sinonime: contraacuzație, contraargument, răspuns la o acuzație.  
Pricinaș
Pricinaș, substantiv (popular)
Sinonime: acuzat, arțăgos, buclucaș, cârcotaș, certăreț, făptaș, gâlcevitor, inculpat, împricinat, învinuit, pârât, scandalagiu, vinovat, (învechit) boclucaș, (învechit) căuzaș, (învechit) împricinaș.  
Incriminat
Incriminat, adjectiv
Sinonime: acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (variantă) încriminat.  
Incriminator
Incriminator, adjectiv
Sinonime: acuzator, (variantă) încriminator.  
Împricinat
Împricinat, adjectiv și substantiv
Sinonime: acuzat, inculpat, învinuit, pârât, (livresc) incriminat, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.  
Minister
Minister, substantiv
Sinonime: cabinet, consiliu de miniștri, departament, executiv, funcțiune, guvern, ministeriat, ministru, oficiu, sacerdoțiu, (învechit) portofel, (livresc) portofoliu; (minister public) acuzator, magistratură, parchet, procuror.  
Autoacuzare
Autoacuzare, substantiv
Sinonime: acuzare de către sine însuși, autoacuzat, învinovățire, (rar) autoacuzație.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/





Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Dicti0nar.ro