Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime: agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.  

---

Artă, substantiv feminin
Sinonime: măiestrie, meşteşug, pricepere, iscusinţă; talent, abilitate, manieră (de a face).

Arță, substantiv
Sinonime: hârță.  Dexteritate, substantiv feminin
Sinonime: uşurinţă, dibăcie, abilitate, îndemânare.  Iscusinţă, substantiv feminin
Sinonime: îndemânare, dibăcie, isteţime, abilitate, ingeniozitate, pricepere; talent, meşteșug, artă.  Îndemânare, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, dexteritate, iscusinţă, pricepere.  Măiestrie, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aparat ingenios, artă, complot, conjurație, conspirație, creație (artistică), dar, descântec, dexteritate, dibăcie, farmec, favoare, grație, har, ingeniozitate, instrument, intrigă, inventivitate, iscusinţă, îndemânare, lucrare, magie, mașinație, meserie, meşteşug, operă, pricepere, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, truc, unealtă, uneltire, viclenie, vicleșug, virtuozitate, vrajă, vrăjitorie.  Meşteşug, substantiv neutru
Sinonime: meserie, îndeletnicire, ocupaţie, profesiune, specialitate; pricepere, îndemânare, abilitate, dibăcie, iscusinţă, ingeniozitate; artă, măiestrie; mijloc, procedeu, metodă; viclenie, vicleşug, înşelătorie, tertip, şiretlic.  Practica, verb
Sinonime: a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva).

Practică, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.  Tact, substantiv neutru
Sinonime: măsură, cadenţă, ritm; abilitate, fineţe, cumpănire, socoteală.  Delegaţie, substantiv
Sinonime: împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.  Diplomaţie, substantiv
Sinonime: politică; corp diplomatic; (figurat) abilitate, dibăcie, pricepere.  Tehnicitate, substantiv
Sinonime: abilitate, experiență, profesionalism; tehnicalitate.  Ingeniozitate, substantiv
Sinonime: abilitate, dibăcie, genialitate, inventivitate, iscusinţă, îndemânare, lucru ingenios, măiestrie, procedeu ingenios, subtilitate, virtuozitate.  Marafet, substantiv
Sinonime: abilitate, artificiu, capcană, capriciu, chef, cursă, destoinicie, dexteritate, dibăcie, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fleac, ingeniozitate, intermediere, intrigă, iscusință, isteţie, isteţime, îndeletnicire, îndemânare, înșelătorie, lucru mărunt, maimuţăreală, maraz, maşinaţie, măiestrie, meserie, meșteșug, mijloc, moft, naz, obiect lipsit de valoare, ocupaţie, organ, podoabă (pretențioasă), poftă, prefăcătorie, pricepere, procedeu, profesiune, prosteală, sclifoseală, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, toană, truc, uneltire, ușurință, viclenie, vicleșug.  Inabilitate, substantiv
Sinonime: incapacitate, lipsă de abilitate, neîndemânare, stângăcie.  Meşterie, substantiv
Sinonime: abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, însușire, măiestrie, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.  Capabilitate, substantiv
Sinonime: abilitate, capacitate, posibilitate.  Pricepuţie, substantiv
Sinonime: (regional) abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pricepere, știință, talent, ușurință.  Iscuseală, substantiv (învechit)
Sinonime: abilitate, ingeniozitate, iscusință.  Iscusire, substantiv (învechit)
Sinonime: abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pricepere, știință, talent, ușurință.  Meşteşugire, substantiv
Sinonime: abilitate, aranjare, complot, conjurație, conspirație, destoinicie, dexteritate, dibăcie, dichis, dispozitiv, ingeniozitate, intrigă, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înșelăciune, înșelătorie, mașinație, mecanism, potrivire, pregătire specială, pricepere, șiretlic, știință, talent, uneltire, ușurință, vicleșug, (învechit) meșteșug.  Precepătură, substantiv (învechit)
Sinonime: abilitate, competență, cunoaștere temeinică, iscusință, îndemânare, pregătire.