Ţicni, verb
Sinonime: a se sminti, a se zăpăci, a înnebuni, a-şi pierde mintea, a se ţăcăni, a se prosti.  Ţicnit (țicnită), adjectiv
Sinonime: smintit, zăpăcit, trăsnit, nebun.  

---

Aiurit (aiurită), adjectiv
Sinonime: uluit, zăpăcit, într-o ureche, ţicnit, smintit, trăsnit.  Aliena, verb
Sinonime: a înstrăina; a transfera, a preda; (figurat) a se sminti, a înnebuni, a se ţicni, a se prosti.  Candriu (candrie), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, ţicnit, aiurit, sucit, bramburit, hăbăuc; beat, afumat, grizat, cherchelit, pilit, ameţit.  Căpia, verb
Sinonime: a înnebuni, a se zăpăci, a se ţicni, a se scrânti, a-şi pierde minţile; a pierde măsura.  Dement (dementă), adjectiv
Sinonime: nebun, alienat, ţicnit, într-o ureche, smintit.  Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime: nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.  Detracat (detracată), adjectiv
Sinonime: smintit, stricat, ţicnit, dezechilibrat, defect, defectat, deranjat, dereglat, tulburat, zdruncinat.  Exaltat (exaltată), adjectiv
Sinonime: entuziasmat, înflăcărat, aprins, însufleţit, ieşit din minţi, nebun, smintit, zăpăcit, ţicnit, surescitat.  Hăbăuc (hăbăucă), adjectiv
Sinonime: aiurit, amețit, bleg, bramburit, buimac, buimăcit, candriu, clătit, inabil, împrăştiat, nătăfleț, nătărău, nătâng, nătântoc, năuc, năucit, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, redus, smintit, stupid, sucit, tâmpit, tont, tontălău, ţicnit, zănatic, zăpăcit, (regional) nebun.  Iresponsabil (iresponsabilă), adjectiv
Sinonime: inconştient, alienat, ţicnit, nebun, smintit.  Înnebuni, verb
Sinonime: a scoate din minţi, a-şi pierde minţile, a nu mai fi în toate minţile, a se țicni.  Înnebunit (înnebunită), adjectiv
Sinonime: nebun, scos din minţi, ţicnit, aiurit, zurliu, stricat la cap; zăpăcit, uluit.  Maniac (maniacă), adjectiv
Sinonime: sucit, ţicnit, cu toane, aiurit.  Nebun (nebună), adjectiv
Sinonime: alienat, dement, smintit, zălud, ţicnit, zăpăcit, bezmetic, capiu; nesocotit, nechibzuit, imprudent, neprevăzător, necugetat; neastâmpărat, zvăpăiat, zburdalnic, zglobiu, nebunatic; turbat, furios, aprins, apucat, violent, fără control.  Paranoic (paranoică), adjectiv
Sinonime: dement, alienat, nebun, smintit, țicnit.  Psihopat (psihopată), adjectiv
Sinonime: dezechilibrat, nebun, ţicnit, anormal.  Sanchiu (sanchie), adjectiv (popular)
Sinonime: aiurea, aiurit, bezmetic, bizar, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, indolent, inexplicabil, insociabil, insolit, încăpăţânat, îndărătnic, leneș, mocnit, morocănos, mut, năstrușnic, nebun, necomunicativ, neobișnuit, neprietenos, nesociabil, original, paradoxal, posac, posomorât, puturos, recalcitrant, refractar, singular, smintit, straniu, taciturn, tăcut, trândav, trântor, țicnit, urâcios, ursuz, zănatic, zăpăcit, zurliu, (popular) hursuz.  Sărit (sărită), adjectiv
Sinonime: (figurat) smintit, ţicnit, smucit, zărghit, nebun, aiurit, zăpăcit, într-o ureche; omis, uitat, trecut cu vederea.  Schizofrenic (schizofrenică), adjectiv
Sinonime: alienat, nebun, ţicnit.  Scrânti, verb
Sinonime: a luxa, a se fractura; (figurat) a se zăpăci, a se ţicni, a-şi pierde dreapta judecată.  Şui (şuie), adjectiv
Sinonime: subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.  Ţăcăni, verb
Sinonime: a pocni, a ţăcăi, a bate, a lovi; a se sminti, a se ţicni, a se prosti.  Zălud (zăludă), adjectiv
Sinonime: smintit, zărghit, ţicnit, nebun, zăpăcit, înnebunit, tulburat, năucit; naiv, nepriceput, neserios, uşuratic; prost, tembel, tâmpit.  Căpiat, adjectiv și substantiv
Sinonime: alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.  Deşucheat, substantiv
Sinonime: alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, obscen, smintit, ţicnit.  Dezmetic, adjectiv
Sinonime: aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.  Turluliu, adjectiv
Sinonime: aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.  Pălăurat, adjectiv și substantiv
Sinonime: alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.  Ponc (poancă), adjectiv
Sinonime: bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, țicnit, zăpăcit, zbanghiu; direct, fățiș, vertical; (Banat) cruciș, pieziș; (variantă, Moldova) ponci.  Smintit, adjectiv
Sinonime: aiurea, aiurit, bezmetic, defect, defectat, defectuos, deranjat, dereglat, descreierat, eronat, fals, greșit, incorect, inexact, neadevărat, nebun, nebunesc, nechibzuit, necorespunzător, pălăvatic, silhui, stricat, trăsnit, tui, țăcănit, țicnit, zălud, zănatic, zăpăcit, zărghit, zurliu, (familiar) sanchiu, (familiar; figurat) smucit, (învechit și regional) prilestit, (învechit) turluliu, (Moldova) tuieș, (popular) deșucheat, (rar) dezmetic, (regional) șucheat.

Smintit, substantiv
Sinonime: nebun; (Transilvania) terci.  Prilestit, adjectiv
Sinonime: ademenit, aiurea, aiurit, amăgit, bezmetic, chircit, degenerat, descreierat, închircit, înșelat, momit, nebun, nedezvoltat, păcălit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prostit, sedus, sfrijit, smintit, trișat, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.  Paliu, adjectiv
Sinonime: (regional) aiurit, nebun, paniu, prost, trăznit, țicnit; (regional) cutezător, viteaz; (regional) infirm, paralizat, schilod, șchiop; (regional) paniu, sașiu, șpanchiu, zbanghiu.

Paliu, substantiv
Sinonime: manta, mantie, mantou, (variantă) palium.  Dilimac, adjectiv
Sinonime: (argou) dilimache, nebun, țicnit.  Tueș, adjectiv (regional)
Sinonime: sărit de pe fix, țicnit.  Primit, adjectiv
Sinonime: admis, găzduit, recepţionat; alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.  Tihnire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime: liniște, mulțumire, pace, tihnă, (învechit) ticnire; (locuțiune) (cu tihnire) în liniște, în tihnă, nestingherit, netulburat.