Sui, verb
Sinonime: a se urca, a se înălţa, a se ridica; (figurat) a înainta, a progresa, a creşte, a se mări, a spori.  Şui (şuie), adjectiv
Sinonime: subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.  Sui-generis, adjectiv
Sinonime: aparte, specific, particular, în felul său.  Suicid, substantiv
Sinonime: autodistrugere, destrucție, omorâre, sinucidere, sinucigaș, suicidar.  Şuiera, verb
Sinonime: a fluiera, a ţipa, a vâjâi, a ţiui; a huidui, a dezaproba.  Șuierătoare, substantiv
Sinonime: fluier, fluierătoare, sirenă, (fonetică) sibilantă, (fonetică) siflantă.  Şuierătură, substantiv
Sinonime: fâsâitură, fluier, fluierat, fluierătură, păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, piuit, piuitură, răpăit, sâsâitură, șuier, șuierare, șuierat, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură, țiuit, țiuitură, vâjâială, vâjâire, vâjâit, vâjâitură, vuiet, (rar) piuială.  Suină (suine), substantiv
Sinonime: porcină; porcul sălbatic.  Suiș, substantiv neutru
Sinonime: suire, urcare; urcuş, povârniş, pantă, coastă.  Suită, substantiv feminin
Sinonime: alai, escortă, însoţire; serie, șir, rând; continuitate, legătură, înlănţuire, succesiune.  Suitor (suitoare), adjectiv
Sinonime: ascendent, progresiv, în creştere.  Suiuz, substantiv (regional)
Sinonime: căpută, flec, soiuz.  Suivantă, substantiv (învechit)
Sinonime: damă de companie.  

---

Ascensiune, substantiv feminin
Sinonime: suire, urcare, înălţare, ridicare, avansare, progres, escaladă.  Bezmetic (bezmetică), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.  Capiu (capie), adjectiv
Sinonime: năuc, zăpăcit, bezmetic, aiurit, şui, nebun.  Căţăra, verb
Sinonime: a se cocoţa, a se ridica, a se sui, a se urca, a escalada, (popular) a se zgăibăra, a se aburca, a se ţuţuia, (regional) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoţa, (prin Transilvania) a se pupuia, (prin Oltenia) a se suliga.  Creşte, verb
Sinonime: a spori, a se dezvolta, a evolua; a educa, a îngriji un copil; a se umfla, a dospi; a se înălţa, (învechit şi popular) a odrăsli, a sălta, a (se) zburătăci, a trăi, a vegeta, a se regenera; (prin Transilvania) a scula; a cultiva, a înmulţi, a extinde, a (se) mări, (livresc) a (se) augmenta, a se îndesi, a majora, a (se) ridica, a se sui, a se urca, a se intensifica, a se înteţi, a se adânci; a avansa, a înainta, a progresa, a propăşi.  Echipaj, substantiv neutru
Sinonime: suită, alai, escortă; caleaşcă, trăsură de lux.  Escalada, verb
Sinonime: a sări, a trece (peste ceva), a depăşi; a urca, a sui.

Escaladă, substantiv
Sinonime: angrenaj, ascensiune, cățărare, escaladare, suire.  Escorta, verb
Sinonime: a însoţi, a întovărăşi, a acompania.

Escortă, substantiv feminin
Sinonime: pază, gardă, suită, alai.  Fâşâi, verb
Sinonime: a foşni, a foşcăi, a fâșăi, a fâșii; a produce un zgomot ușor, a face fâș-fâș.

Fâsâi, verb
Sinonime: a fâsăi, a şuiera, a sâsâi, a face fâs, a sfârâi, (regional) a forcoti.  Fluier, substantiv neutru
Sinonime: sirenă, signal, fluierătoare, şuierătoare; șuierătură, fluierătură; (popular) gambă, tibia.  Fluiera, verb
Sinonime: a şuiera; a sufla tare, a vâjâi; a cânta, a intona.  Fluierătură, substantiv feminin
Sinonime: fluier, fluierat, şuier, şuierat, şuierătură, (rar) signal, (popular) ţignal; suflare de vânt, vâjâială.  Freamăt, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) geamăt, agitaţie, fior, foşnet, gălăgie, înfiorare, larmă, murmur, palpitare, palpitaţie, pulsaţie, susur, şuierat, tremur, trepidaţie, vâjâit, vibraţie, zgomot.  Geamăt, substantiv neutru
Sinonime: freamăt, icnet, oftat, scâncet, suspin, şuierat, tânguire, vaier, vaiet, vâjâit, (învechit) scâncitură, (rar) scânceală.  Înălţa, verb
Sinonime: a ridica, a urca, a sui; a creşte, a spori; a construi, a clădi; a proslăvi, a lăuda, a preamări.  Legătură, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.  Muzică, substantiv feminin
Sinonime: acordeon, aranjament, arie, bucată, cantată, cântare, cântec, compoziţie, concerto, contrapunct, cor, fanfară, improvizație, instrumentație, lied, melodie, menuet, mesă, monodie, omofonie, operă, operetă, opus, orchestrație, orchestră, piesă, polifonie, preludiu, rapsodie, recviem, romanță, simfonie, sonată, suită, (muzică serială) serialism; (figurat) scandal, tapaj, tărăboi.  Nuntă, substantiv feminin
Sinonime: căsătorie, cununie; (figurat) alai, cortegiu, suită.  Original (originală), adjectiv
Sinonime: aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.  Particular (particulară), adjectiv
Sinonime: aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.  Pază, substantiv feminin
Sinonime: supraveghere, urmărire, îngrijire, grijă, solicitudine; gardă, strajă, caraulă, patrulă; escortă, suită, alai; tutelă, epitropie, eforie.  Pompă, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) alai, suită, cortegiu; (figurat) fast, strălucire, splendoare.  Siflant (siflantă), adjectiv
Sinonime: şuierător; (figurat) strident, zgomotos.  Sinucide, verb
Sinonime: a-şi lua viaţa, a se omorî, a-şi face seama; a comite suicid.  Special (specială), adjectiv
Sinonime: deosebit, aparte, particular, distinct, sui-generis, unic, singular, rarisim, excepţional.  Sunător (sunătoare), adjectiv
Sinonime: şuierător, vâjâitor, foşnitor; (figurat) retoric, bombastic, umflat; răsunător, cu ecou.  Tilincă, substantiv
Sinonime: clopoțel, fluier, șuierătoare, talangă, trişcă, (Oltenia) tutelcă; (variante) telincă, tilingă, (Transilvania) pipilincă.  Ţiui, verb
Sinonime: a vâjâi, a şuiera, a vui.  Urcător (urcătoare), adjectiv
Sinonime: agăţător, suitor.  Urcuş, substantiv neutru
Sinonime: suiş, pantă; (figurat) ascensiune, progres, înaintare.  Zbârnâi, verb
Sinonime: a bâzâi, a şuiera, a vâjâi, a zumzăi, a ţârâi.  Creştere, substantiv feminin
Sinonime: dezvoltare, mărire, înălţare, înmulţire, extindere, sporire, augmentare, umflare, majorare, suire, urcare, vegetaţie, regenerare, educare, cultură, ridicare, dospire, intensificare; evoluţie, înaintare, mers-înainte, progres, propăşire.  Aburca, verb (regional)
Sinonime: a (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra, a (se) cocoța; a (se) ridica de jos.  Agăţător, adjectiv
Sinonime: căţărător, suitor, urcător.  Alai, substantiv
Sinonime: cortegiu, suită, (învechit) ecpaia, paradă, saltanat, tacâm; procesiune; fast.  Artrită, substantiv
Sinonime: (medicină) (Transilvania) şui.  Ascendent, adjectiv și substantiv
Sinonime: (adjectiv) suitor, urcător; progresiv; (substantiv) înaintaş; autoritate.  Astmatic, adjectiv
Sinonime: (medicină) (prin Banat) şui, şuios.  Astmă, substantiv
Sinonime: (medicină) (popular) înecăciune, năduf, (învechit şi regional) năduşeală, (prin Transilvania şi Banat) suspin, şui, (învechit) stenahorie, stenos.  Burica, verb
Sinonime: a căţăra, a cocoţa, a ridica, a sui, a urca.  Căţărare, substantiv
Sinonime: cocoţare, ridicare, suire, urcare, urcat.  Orbete, substantiv
Sinonime: (zoologie) (popular) cățelul-pământului, (regional) grivan, porcuț, șuiță, tocăniță, țâncul-pământului, (Muntenia și Transilvania) sobol, șomâc; derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.  Cucuia, verb
Sinonime: a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se ridica; (figurat) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.  Ecpaia, substantiv
Sinonime: alai, cortegiu, suită; (familiar, Moldova) mulțime, gloată, droaie.  Emfizem, substantiv
Sinonime: (medicină) umflătură, dilatare; (emfizem pulmonar) (prin Moldova şi Transilvania) şui; (medicină veterinară) tignafes.  Escaladare, substantiv
Sinonime: asaltare, ascensionare, ascensiune, cățărare, escaladat, escaladă, ramonaj, sărire, sărit, suire, suiș, trecere, urcare, (învechit) scaladare, (prin extensiune) intensificare.  Fântânar, substantiv
Sinonime: (popular) puţar, (învechit) suiulgiu.  Fâsâitură, substantiv
Sinonime: şuierătură; fâsâială, fâsâire, fâsâit.

Fâşâitură, substantiv
Sinonime: fâşâit, fâșiitură.  Flec, substantiv
Sinonime: fleac (de încălțăminte), (Moldova) suiuz.  Fluierat, substantiv
Sinonime: fluierătură, șuierătură.