Ştiinţă, substantiv feminin
Sinonime: cunoaştere, pregătire, instrucţie, învăţătură, erudiţie, (figurat) carte.  

---

Carte, substantiv feminin
Sinonime: abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.  Disciplină, substantiv feminin
Sinonime: ordine, supunere, ascultare, conformare, regulă, rânduială; branşă, ştiinţă, obiect.  Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime: învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.  Filozofie, substantiv feminin
Sinonime: agnosticism, antropocentrism, antropomorfism, antropopatism, asociaționism, ataraxie, atomism, averroism, bergsonism, cartezianism, cazualism, conceptualism, confucianism, constructivism, convenționalism, creaționism, daoism, deism, determinism, dialectică, doctrină, dualism, emanatism, emanaționism, empiriocriticism, empiriomonism, energetism, epicurism, epifenomenalism, epistemologie, estetică, etică, existențialism, fatalism, fenomenalism, fenomenism, fenomenologie, ficționalism, fideism, filozofem, finalism, fizicalism, formalism, gândire (profundă), gândirism, gimnozofie, gnoseologie, gnosticism, hegelianism, hilozoism, holism, idealism, ideologie, iluminism, indeterminism, infinitism, instrumentalism, intelectualism, intuiționism, iraționalism, înţelepciune, kantianism, kantism, luminism, machism, marxism-leninism, materialism, mecanicism, metafizică, moderație, monadism, monism, morală, nativism, naturalism, neoconfucianism, neohegelianism, neokantianism, neoplatonism, neopozitivism, neoraționalism, neorealism, neotomism, ocazionalism, operaționalism, panpsihism, panteism, peripatetism, personalism, pironism, pitagorism, platonism, pozitivism, pragmatism, predeterminism, preformism, priticism, raționalism, relativism, scientism, scolastică, semanticism, senzualism, sistem, solipsism, speculație, spinozism, spiritualism, stoicism, structuralism, subiectivism, știință, teism, teleologie, teologie, teorie, teozofie, teză, tomism, utilitarism, vitalism, voluntarism.  Gândire, substantiv feminin
Sinonime: chibzuire, conştiinţă, cuget, cugetare, gând, judecată, minte, spirit, suflet, ştiinţă, (grecism învechit) sinidisis, (învechit) cunoştinţă, (livresc) for interior.  Înţelepciune, substantiv feminin
Sinonime: cunoaştere, bună judecată, cuminţenie; ştiinţă, filozofie; prudenţă, chibzuinţă, socoteală.  Învățătură, substantiv feminin
Sinonime: doctrină, principiu, ştiinţă; cunoştinţă, erudiţie, cultură; povaţă, sfat, lecţie.  Măiestrie, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aparat ingenios, artă, complot, conjurație, conspirație, creație (artistică), dar, descântec, dexteritate, dibăcie, farmec, favoare, grație, har, ingeniozitate, instrument, intrigă, inventivitate, iscusinţă, îndemânare, lucrare, magie, mașinație, meserie, meşteşug, operă, pricepere, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, truc, unealtă, uneltire, viclenie, vicleșug, virtuozitate, vrajă, vrăjitorie.  Practica, verb
Sinonime: a exercita, a profesa, a se ocupa (cu ceva).

Practică, substantiv feminin
Sinonime: abilitate, aplicare, capacitate, competență, datină, deprindere, destoinicie, dexteritate, dibăcie, exercitare, exercițiu, experiență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, obicei, practicare, pregătire, pricepere, procedură, profesare, repetare, seriozitate, știintă, talent, ușurință, valoare, vrednicie.  Pricopseală, substantiv feminin
Sinonime: câştig, profit, chilipir, avantaj, (familiar) pleaşcă; învăţătură, carte, ştiinţă, experienţă.  Savantlâc, substantiv neutru (depreciativ)
Sinonime: (pretinsă) erudiţie, pedanterie, pedantism, preţiozitate, ştiinţă.  Taxinomie (taxinomii), substantiv feminin
Sinonime: taxonomie, știința clasificării, sistematică; terminologie.  Paleontologie (paleontologii), substantiv feminin
Sinonime: paleobiologie, paleobotanică, paleoecologie, paleozoologie, știința fosilelor.  Astronautică, substantiv
Sinonime: cosmonautică, navigație spațială, știința și tehnica zborurilor cosmice.  Viitorologie, substantiv
Sinonime: știința viitorului, futurologie.  Cercetător, substantiv
Sinonime: anchetator, căutător, documentalist, erudit, explorator, inventator, investigator, om de știință, prospector, savant, teoretician, (învechit) scrutător.  Pedagogie, substantiv
Sinonime: andragogie, educație, formare, instrucție, învățare, învățământ, logopedie, metodă de învăţământ, micropedagogie, oligofrenopedagogie, surdopedagogie, știința și arta educației, tiflopedagogie; (pedagogie socială) sociologia educației.  Colecţionar, substantiv
Sinonime: amator, culegător, biblioman, bibliofil, om de știință, cercetător, curios.  Cunoaştere, substantiv
Sinonime: înţelegere, percepţie, pricepere, (învechit) ştiinţă, ştire, ştiutură, stăpânire, posedare.  Dăscălie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.  Oştenire, substantiv (învechit)
Sinonime: conflict, luptă, război, știință militară.  Filematologie, substantiv
Sinonime: ştiinţa sărutului.  Omnisciență, substantiv
Sinonime: cunoaștere, știință, (învechit) omnisciință.  Futurologie, substantiv
Sinonime: anticipație, prospectivă, ştiinţa viitorului, viitorologie.  Scrutător, substantiv
Sinonime: cercetător, om de ştiinţă.  Sapienţă, substantiv
Sinonime: înţelepciune, învăţătură, ştiinţă.  Aeronautică, substantiv
Sinonime: aeronavigație, astronautică, aviație, giraviație, navigație, știința navigației aeriene.  Marafet, substantiv
Sinonime: abilitate, artificiu, capcană, capriciu, chef, cursă, destoinicie, dexteritate, dibăcie, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fleac, ingeniozitate, intermediere, intrigă, iscusință, isteţie, isteţime, îndeletnicire, îndemânare, înșelătorie, lucru mărunt, maimuţăreală, maraz, maşinaţie, măiestrie, meserie, meșteșug, mijloc, moft, naz, obiect lipsit de valoare, ocupaţie, organ, podoabă (pretențioasă), poftă, prefăcătorie, pricepere, procedeu, profesiune, prosteală, sclifoseală, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, toană, truc, uneltire, ușurință, viclenie, vicleșug.  Procopseală, substantiv
Sinonime: bogăție, cunoștințe, educație, instrucție, pregătire, știință, (variantă) pricopseală.  Science-fiction, substantiv
Sinonime: literatură de anticipaţie, literatură SF, literatură ştiinţifico-fantastică, literatură de știință-ficțiune.  Scientică, substantiv
Sinonime: scientologie, ştiinţa despre ştiinţă.  Pseudoștiință, substantiv
Sinonime: știință falsă, pretinsă știință.  Hermeneutică, substantiv
Sinonime: adaptație, comentariu, critică, exegeză, explicație, glosă, interpretațiune, parafrază, ştiinţa exegezei, traducție, (variantă) ermeneutică.  Stratigrafie, substantiv
Sinonime: backstripping, biostratigrafie, chimiostratigrafie, ciclostratigrafie, cronostratigrafie, geologie istorică, hidrostratigrafie, litostratigrafie, magnetostratigrafie, ştiinţa stratelor geologice, (medicină) tomografie.  Terapeutică, substantiv
Sinonime: cură, îngrijire, medicație, medicină, remediu, știința vindecării bolilor, terapie, tratament.  Prospectivă, substantiv
Sinonime: ştiinţa viitorului, viitorologie.  Metrologie, substantiv
Sinonime: (fizică) știința măsurărilor.  Meşterie, substantiv
Sinonime: abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, însușire, măiestrie, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.  Pricepuţie, substantiv
Sinonime: (regional) abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pricepere, știință, talent, ușurință.  Politologie, substantiv
Sinonime: irenologie, politicologie, știință politică.  Cronobiologie, substantiv
Sinonime: știința ritmurilor biologice; cronofiziologie, cronopatologie, cronoterapie, cronotoxicologie.  Irenologie, substantiv
Sinonime: heralogie, pacologie, paxologie, știința păcii.  Iscusire, substantiv (învechit)
Sinonime: abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, pricepere, știință, talent, ușurință.  Alchimie, substantiv
Sinonime: analiză subtilă, chimie, hermetism, iatrochimie, subtilitate, știință hermetică, vrăjitorie, (învechit) alhimie.  Jurisprudenţă, substantiv
Sinonime: cutumă, drept, exemplu, filosofia dreptului, legislație, precedent, știința dreptului, științe juridice, (învechit și popular) legile, (învechit) drit.  Meşteşugire, substantiv
Sinonime: abilitate, aranjare, complot, conjurație, conspirație, destoinicie, dexteritate, dibăcie, dichis, dispozitiv, ingeniozitate, intrigă, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înșelăciune, înșelătorie, mașinație, mecanism, potrivire, pregătire specială, pricepere, șiretlic, știință, talent, uneltire, ușurință, vicleșug, (învechit) meșteșug.  Pregătire (pregătiri), substantiv
Sinonime: aranjare, capacitate, carte, competență, creare, cultură, cunoștință, destoinicie, facere, făcut, formare, formație, gătire, gătit, instrucție, instruire, îndrumare, însușire de cunoștințe, învățătură, meditare, meditație, pregătit, preparare, preparat, pricepere, punere la punct, seriozitate, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și popular) slovă, (învechit și regional) cărturărie, (învechit) minte, (învechit) practică, (învechit) pricopseală, (învechit) pricopsire, (învechit) știință, (învechit) volnicie, (la plural) preparative, (plural) cunoștințe, (plural) studii, (rar) preparație, (regional) scrisoare.  Edafologie, substantiv
Sinonime: ecopedologie, știința solului.  Hedonistică, substantiv
Sinonime: știința (satisfacerii) plăcerilor.  Marină, substantiv
Sinonime: flotă, forțele navale, navigație, știința și tehnica navigației.

Marina, verb
Sinonime: a macera, a saramura; (plutărit; despre bușteni) a da de-a rostogolul, a roti o dată (pe grosime).