Ştampila, verb Sinonime:
a pecetlui, a sigila, a marca. Ştampilă, substantiv feminin Sinonime:
pecete, sigiliu, marcă, semn.
Ştampilare, substantiv
Sinonime:
însemnare, marcare, obliterare, pecetluire, (învechit şi regional) ştempluire, (variantă) stampilare.
Oblitera, verb
Sinonime:
a anula, a deveni neciteț, a pecetlui, a se estompa, a se spălăci, a se șterge treptat, a ștampila; (medicină) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua.
Parafă, substantiv feminin Sinonime:
pecete, sigil, ştampilă; iscălitură, semnătură.
Pecete, substantiv feminin Sinonime:
sigiliu, parafă, ştampilă; (figurat) amprentă, urmă, întipărire, semn.
Pecetlui, verb Sinonime:
a sigila, a ştampila, a parafa; (figurat, reflexiv) a se întipări, a se imprima, a se fixa.
Pecetluit (pecetluită), adjectiv
Sinonime:
ascuns, astupat, autentificat, consfințit, fixat, imobilizat, închis, înfundat, înțepenit, nepătruns, predestinat, prins, sigilat, stigmatizat, ştampilat, tainic, zăvorât, (condamnat) înfierat, (figurat) confirmat, (figurat) consolidat, (figurat) definitiv hotărât, (figurat) definitivat, (figurat) dezonorat, (figurat) statornicit, (regional) pătat.
Tura (turale), substantiv feminin
Sinonime:
ștampilă, monogramă, semn gravat pe monede.
Amprentă (amprente), substantiv feminin
Sinonime:
timbru, ștampilă, marcă, sigiliu, semnătură, semn, stigmat, urmă; atribut, calitate, caracter, caracteristică, însuşire, întipărire, notă, particularitate, proprietate, specific, tipar, trăsătură.
Țil, substantiv
Sinonime:
pecete, sigiliu, ştampilă.
Muhur, substantiv
Sinonime:
(turcism învechit; astăzi în filatelie) pecete, sigiliu, ştampilă.
Sigilat, substantiv
Sinonime:
închidere, marcare, pecetluire, pecetluit, plumbuire, poansonare, sigilare, stampilare.
Vizare, substantiv
Sinonime:
ochire, ţintire; autorizare, semnare, ștampilare, validare.
Viză (vize), substantiv
Sinonime:
atestație, autorizație, exeat, însemnare, licență, parafă, permis, semn, semnătură, ștampilă; (topografie) miră; (ihtiologie) sturion.
Monogramă, substantiv
Sinonime:
autograf, iscălitură, marcă, monogram, semnătură, sigiliu, stampilă.
Stigmat, substantiv
Sinonime:
balafră, cicatrice, echimoză, semn, urmă, (biologie) stigmă, (botanică) carpelă, (botanică) stomată, (figurat) amprentă, (figurat) pecete, (învechit) marcă, (învechit) ștampilă, (rar) pată de murdărie, (semn de) infamie, (variantă) stigmată.
Cifrieră, substantiv
Sinonime:
înseriator, numărător, ștampilă cu cifre.
Ștempelui, verb (regional)
Sinonime:
a ștampila.
Pecetnic, substantiv (învechit)
Sinonime:
pecete, sigiliu, ștampilă.
Pecetie, substantiv (învechit)
Sinonime:
pecete, sigiliu, ștampilă, timbru, (învechit) hârtie ștampilată, (Moldova) peceată.
Pecetluire, substantiv
Sinonime:
fixare, fixat, imobilizare, înfierare, înțepenire, pecetluit, pironire, prindere, sigilare, sigilat, stigmatizare, ștampilare, țintuire; (figurat) confirmare, consfințire, întărire.
Obliterare, substantiv
Sinonime:
astupare, dispariție, înfundare, obliterație, obstrucție, ocluziune, ștergere; pecetluire, ștampilare.
Obliterat, adjectiv
Sinonime:
pecetluit, ștampilat; (medicină) astupat, închis, obstruat.
Obliteraţie, substantiv
Sinonime:
astupare, embolie, imperforație, înfundare, obliterare, obstrucție, obturație, ocluziune, opilație, ștampilare, (variantă) obliterațiune.
