Şperţ, substantiv neutru
Sinonime: mită, ciubuc, bacşiş, ruşfet.  

---

Ciubuc, substantiv masculin
Sinonime: pipă, narghilea; ornament, decoraţie interioară; (figurat) bacşiş, şperţ, mită.  Mită, substantiv feminin
Sinonime: șperţ, ciubuc.

Miţă, substantiv feminin
Sinonime: lână, cârlionţi, zmoc, floc.  Ruşfet, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: mită, şperţ, ciubuc; dijmă, clacă.  Mâzdă, substantiv feminin
Sinonime: (învechit) mită, camătă, dobândă, procent, şperţ.  Ciubucar, substantiv
Sinonime: ciubuc, lambar, lămbuitor, potlogar, (familiar și depreciativ) șperțar, (învechit) ciubucciu, (rar) tipar.  Sfănţuială, substantiv
Sinonime: mită, mituială, mituire, șperț, șperțuială.  Sfănţuire, substantiv
Sinonime: mituială, mituire, șperțuială.  Mâzdi, verb (învechit)
Sinonime: a mitui, a şperţui.  Mitui, verb
Sinonime: a cumpăra, a da mită, a șperțui, (astăzi rar) a sfănțui, (figurat) a unge, (învechit) a mâzdi.

Mițui, verb (popular)
Sinonime: a bate (trăgând de păr), a flocăi, a părui, a tăia lâna, a târnui, a tunde (un miel, o oaie).  Mituială, substantiv
Sinonime: cumpărare, mită, mituire, şperţ, șperțuială, (figurat) ungere, (învechit) rușfetărie, (rar) sfănțuială, (rar) sfănțuire.  Mituire, substantiv
Sinonime: cumpărare, mituială, șperțuială, (figurat) ungere, (învechit) rușfetărie, (rar) sfănțuială, (rar) sfănțuire.

Mițuire, substantiv (popular)
Sinonime: mițuială, mițuit, tundere.  Șpagă, substantiv
Sinonime: bacșiș, mită, șperț; armă albă, baionetă, pumnal, spadă, spagă, spangă, șiș; spatie.  Șpagagiu, substantiv (regional)
Sinonime: corupător, mituitor, șpăgar, șperțar.  Sfănţui, verb (familiar)
Sinonime: a corupe, a înșela, a lua mită, a mitui, a stoarce bani, a şperţui, (învechit) a frăncui.  Ungere, substantiv
Sinonime: gresare, întindere, lubrifiere, miruire, murdărire (cu ulei), uns; lipire, mituială, mituire, şperţuială; înscăunare.  Șpăgar, substantiv
Sinonime: ciubucar, șpagagiu, șperțar.