Învinui, verb Sinonime:
a învinovăți.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Bănat, substantiv neutru (regional) Sinonime:
tristeţe, jale, mâhnire, supărare, mânie, necaz, ciudă, pică; învinuire, reproş, imputare, mustrare, înfruntare; bănuială, presupus, suspiciune.
Condamna, verb Sinonime:
a dezaproba, a reproba, a repudia, a blama; a pedepsi, a osândi, a sancţiona; a învinui, a ponegri.
Imputa, verb Sinonime:
a reproşa, a pune (ceva) în seama (cuiva), a învinui, a mustra, a dojeni; a amenda, a sancţiona, a pune la plată.
Imputare, substantiv feminin Sinonime:
reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.
Incrimina, verb Sinonime:
a învinui, a acuza, a inculpa, a pârî, a învinovăți.
Inculpat (inculpată), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
învinuit, încriminat, acuzat, pârât, reclamat.
Învinovăţi, verb Sinonime:
a învinui, a acuza, a inculpa, a încrimina, a arunca vina.
Jelui, verb
Sinonime:
a (se) jeli, a (se) plânge, a acuza, a aspira, a compătimi, a denunța, a deplânge, a dori, a învinovăți, a învinui, a jindui, a năzui, a pârî, a pofti, a pretinde, a râvni, a reclama, a regreta, a se boci, a se căi, a se căina, a se lamenta, a se pocăi, a se tângui, a se văicări, a se văita, a spune, a tinde, a ținti, a urmări, a visa, a viza, (învechit și regional) a se olălăi, (învechit și regional) a se olecăi, (învechit) a se glăsi, (învechit) a se glăsui, (Moldova și Bucovina) a se frăsui, (popular) a se aoli, (popular) a se mișeli, (regional) a (se) dăuli, (regional) a se plângătui, (regional) a se scârbi, (regional) a se văiera, (regional) a se văina, (regional) a se vălăcăi, (Transilvania) a (se) cânta.
Năpastă, substantiv feminin Sinonime:
nenorocire, belea, pacoste, necaz, neplăcere, bucluc, încurcătură; învinuire; acuzaţie, calomnie.
Pârî, verb Sinonime:
a denunţa, a da pe faţă, (familiar) a turna, a acuza, a încrimina, a învinui, a inculpa.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Reproş, substantiv neutru Sinonime:
imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.
Acuzare, substantiv
Sinonime:
acuzat, acuzație, acuză, imputare, imputație, inculpare, învinovățire, învinuire, pârâre, rechizitoriu, reproș, (învechit) acuzațiune.
Acuzat, substantiv și adjectiv
Sinonime:
incriminat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.
Acuzaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, învinovăţire, învinuire, acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (popular) pâră, (învechit) pârâtură, pricină, prihană; inculpare, incriminare, incriminaţie.
Atribuire, substantiv
Sinonime:
acordare, acuzare, apropriere, arogare, asigurare, atribuit, conferire, decernare, distribuire, împărțire, însușire, învinuire, repartizare, (învechit) atribuare, (învechit) atribuat.
Culpabiliza, verb
Sinonime:
a acuza, a defăima, a învinovăţi, a învinui, a responsabiliza.
Culpabilizare, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire, responsabilizare.
Incriminare, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminație, inculpare, învinovăţire, învinuire. Încriminare, substantiv
Sinonime:
incriminare.
Incriminaţie, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, incriminare, (variantă) incriminațiune, învinovăţire, învinuire, suspiciune.
Vinui, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a învinui.
Vinovăţi, verb
Sinonime:
a acuza, a învinovăţi, a învinui.
Învinovăţire, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzaţie, acuză, incriminare, inculpare, învinuire, (învechit) pârâtură, (învechit) pricină, (învechit) prihană, (popular) pâră.
Pricinaș, substantiv (popular)
Sinonime:
acuzat, arțăgos, buclucaș, cârcotaș, certăreț, făptaș, gâlcevitor, inculpat, împricinat, învinuit, pârât, scandalagiu, vinovat, (învechit) boclucaș, (învechit) căuzaș, (învechit) împricinaș.
Nedezvinovățit, adjectiv
Sinonime:
incriminat, inculpat, învinuit, vinovat.
Incriminat, adjectiv
Sinonime:
acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât, (variantă) încriminat.
Împricinat, adjectiv și substantiv
Sinonime:
acuzat, inculpat, învinuit, pârât, (livresc) incriminat, (popular) pricinaș, (prin Transilvania) pricinat.
Prihănire, substantiv
Sinonime:
batjocorire, dojană, învinuire, necinstire, pătare, pângărire, prihană, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare.
Poreclire, substantiv
Sinonime:
calificare, poreclă, supranumire, (învechit și regional) numire, (învechit) batjocorire, (învechit) învinuire, (învechit) nesocotire, (regional) nunășire, (regional) policrărire, (regional) porecreală.
Culpabilizat, adjectiv
Sinonime:
învinovățit, învinuit. Culpabilizat, substantiv
Sinonime:
culpabilizare.
