Învățat (învățată), adjectiv
Sinonime: instruit, erudit, cult, doct, citit, savant.  Învăţător (învățătoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: dascăl, maestru, preceptor; îndrumător, iniţiator, povăţuitor.  Învățătoresc, adjectiv
Sinonime: dăscălesc, dăscălicesc.  Învăţătorime, substantiv
Sinonime: (popular şi familiar) corpul învățătoresc, dăscălime.  Învățătură, substantiv feminin
Sinonime: doctrină, principiu, ştiinţă; cunoştinţă, erudiţie, cultură; povaţă, sfat, lecţie.  

---

Belfer, substantiv masculin (depreciativ)
Sinonime: învăţător, profesor, dascăl.  Carte, substantiv feminin
Sinonime: abecedar, aide-memoire, broșură, elzevir, enciclopedie, in-cuarto, in-cvarto, in-folio, in-octavo, manuscris, (la plural) memorii, operă, roman, scriere, silabar, tipăritură, volum; (figurat) cultură, învăţătură, ştiinţă; (învechit și popular) act, carnet, document, dovadă, imprimat, înscris, jurnal, livret, ordin, registru, scrisoare.  Călăuză, substantiv feminin
Sinonime: ghid; (figurat) îndrumător, povăţuitor, învăţător.  Cărturar, substantiv masculin
Sinonime: învăţat, om cu carte, intelectual, erudit.  Ceartă, substantiv feminin
Sinonime: altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.  Citit (citită), adjectiv
Sinonime: învăţat, instruit, cultivat, erudit, cult.  Consiliu, substantiv neutru
Sinonime: sfat, povață, îndemn, îndrumare; consfătuire, reuniune, adunare; (consiliu de miniştri) cabinet, executiv, guvern, (învechit) minister; primărie, (învechit) vornicie; învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă.  Cult (cultă), adjectiv
Sinonime: instruit, cultivat, educat, citit, învăţat, (rar) şcolit, (învechit) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc; livresc.  Cultivat (cultivată), adjectiv
Sinonime: lucrat; instruit, cult, educat, învăţat.  Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime: stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.  Doct (doctă), adjectiv
Sinonime: învăţat, erudit, informat, citit, savant.  Erudit (erudită), adjectiv
Sinonime: savant, doct, învăţat, cult, instruit.  Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime: învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.  Filozof, substantiv masculin
Sinonime: cugetător, dialectician, gânditor, (învechit) cugetăreţ, gimnozofist, înţelept, logician, metafizician, teoretician; priceput, învăţat, atotcunoscător, atotştiutor, moralist; astrolog.  Gând, substantiv neutru
Sinonime: calcul, chibzuinţă, concepţie, cuget, cugetare, dorinţă, fantezie, idee, intenţie, închipuire, îndemn, îndrumare, învăţătură, judecată, meditare, minte, plac, plan, povaţă, povăţuire, reflecţie, sfat, socoteală, vis, voie, voinţă, vorbă.  Instruit (instruită), adjectiv
Sinonime: învăţat, cultivat, cult, pregătit, citit, educat, erudit.  Lecție, substantiv feminin
Sinonime: bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.  Lumina, verb
Sinonime: a străluci, a luci, a da lumină, a radia; a iradia; a apărea, a se ivi, a se înfiripa, a ieşi; a clarifica, a limpezi, a elucida; (figurat) a educa, a instrui, a cultiva, a informa; a înveseli, a bucura, a însenina, a desfăta.

Lumină, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) strălucire, înseninare, claritate; (popular) lumânare, sfeşnic; (figurat) învăţătură, instruire, cultură, înţelepciune; limpezire, elucidare, clarificare.  Maestru, substantiv masculin
Sinonime: artist, as, expert, înțelept, învățat, maistru, meşter, savant, (livresc) magistru; cartea mare; (locuţiune) (maestru de ceremonii) (familiar) gazdă; (locuţiune) (concert-maestru) maestru de concert, prim-violonist într-o orchestră.  Mag, substantiv masculin
Sinonime: astrolog, filozof, învățat, magician, scamator, vrăjitor; (biserică) (învechit) vâlfă, rege din Orient; (figurat) sol, vestitor; magnetofon.  Minte, substantiv feminin
Sinonime: amintire, capacitate intelectuală, carte, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cultură, cumințenie, cuminție, cumpăt, cumpătare, cunoștințe, deșteptăciune, discernământ, fantezie, gând, gândire, imaginaţie, instrucție, intelect, inteligenţă, iscusinţă, isteţime, închipuire, înţelepciune, judecată, măsură, memorie, moderație, perspicacitate, ponderație, pregătire, pricepere, raționament, raţiune, spirit, studii, tact, temperanță, (Banat, Transilvania și Oltenia) pamet, (familiar) doxă, (familiar) schepsis, (figurat) cap, (figurat) creier, (figurat) cumpăneală, (figurat) cumpănire, (figurat) gânditor, (învechit și regional) sfat, (învechit) intenție, (învechit) înțelegere, (învechit) învățătură, (învechit) mente, (învechit) parabolă, (învechit) rezon, (învechit) sămăluire, (învechit) socoată, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) tocmeală, (livresc) continență, (popular și familiar) glagore, (popular) duh, (popular) scumpătate, (rar) cunoștință.  Morală, substantiv feminin
Sinonime: etică; (familiar) dojană, mustrare, ceartă, observaţie; învăţătură, concluzie.  Moralitate, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.  Norma, verb
Sinonime: a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili.

Normă, substantiv feminin
Sinonime: canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.  Parabolă, substantiv feminin
Sinonime: alegorie, apolog, fabulă, istorioară, învăţătură, metaforă, morală, pildă, simbol, tâlc, (rar) parimie, (învechit) price; curbă, traiectorie.  Parimie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: adagiu, aforism, cugetare, dicton, învăţătură, maximă, morală, parabolă, parimiar, pildă, proverb, sentinţă, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare, (variantă) paremie.  Pedagog, substantiv masculin
Sinonime: educator, învăţător, profesor.  Precept, substantiv neutru
Sinonime: principiu, regulă, învăţătură, normă, lege, povaţă.  Pregătit (pregătită), adjectiv
Sinonime: (figurat) instruit, informat, învăţat, cult, format.  Pricopseală, substantiv feminin
Sinonime: câştig, profit, chilipir, avantaj, (familiar) pleaşcă; învăţătură, carte, ştiinţă, experienţă.  Pricopsit (pricopsită), adjectiv
Sinonime: îmbogăţit, ajuns, înavuţit; instruit, priceput, învăţat.  Profesor, substantiv masculin
Sinonime: asistent, cadru didactic, conferențiar, dascăl, decan, doctor, educator, guvernor, institutor, instructor, îndrumător, învăţător, lector, mandarin, meditator, mentor, pedagog, preceptor, preparator, repetitor, substitut, suplinitor, universitar, (depreciativ) belfer, (familiar) prof, (livresc) magistru.  Savant, substantiv masculin
Sinonime: erudit, maestru, învăţat, creator.  Studiu, substantiv neutru
Sinonime: învăţătură; lucrare, cercetare.  Şcoală, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) învăţătură, experienţă, cunoştinţe; (figurat) curent, mişcare, influenţă.  Şcolit (școlită), adjectiv (învechit)
Sinonime: citit, cult, cultivat, educat, informat, instruit, învăţat.  Şti, verb
Sinonime: a cunoaşte, a afla, a auzi; a fi învăţat, a avea cunoştinţă; a ţine minte, a-şi aminti; a-şi da seama, a înţelege, a pricepe, a prevedea, a bănui, a se orienta.  Ştiinţă, substantiv feminin
Sinonime: cunoaştere, pregătire, instrucţie, învăţătură, erudiţie, (figurat) carte.  Cărturărie, substantiv
Sinonime: carte, cultură, (la plural) cunoştinţe, instrucţie, învăţătură, pregătire, (la plural) studii.  Instrucţie, substantiv
Sinonime: învăţământ, învăţătură; (termen militar) (învechit şi popular) mustră, muştruluială, (învechit) ocenie, şmotru.  Învăţământ, substantiv
Sinonime: educație, instrucție, învățătură, (învechit) pedeapsă; concluzie, (figurat) lecție.  Spudaxit, adjectiv
Sinonime: citit, cult, cultivat, educat, instruit, învăţat.  Cunoştinţă, substantiv
Sinonime: pregătire, (la plural) învăţătură, (la plural) elemente, ştire; relaţie, (familiar) pilă; conştiinţă, cuget, gândire, judecată, minte, raţiune, recunoştinţă, spirit, suflet.  Dascăl, substantiv
Sinonime: profesor, învăţător, institutor; (biserică) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilvania) cantor, făt, (învechit) eclisiarh, grămătic; călăuză, îndrumător, povăţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.  Dăscălie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.  Dăscălime, substantiv
Sinonime: învăţătorime, profesorime.  Dăscăliţă, substantiv
Sinonime: soție de dascăl; institutoare, învăţătoare, profesoară.  Deprins, adjectiv
Sinonime: aclimatizat, acomodat, dedat, familiarizat, obişnuit, experimentat, învățat.  Diac, substantiv
Sinonime: (istorie) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar, copist; cărturar, erudit, învăţat, savant; (regional) cântăreț bisericesc; dascăl.  Didahie, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, învățătură, morală, omilie, predică.