Întâmplare, substantiv feminin
Sinonime: fapt, eveniment, peripeţie, aventură; hazard, destin, soartă.  

---

Anapoda, adverb
Sinonime: pe dos, pe de-a-ndoaselea, în dezordine, aiurea, la întâmplare, alandala.  Aventura, verb
Sinonime: a se hazarda, a se avânta, a risca, a se încumeta, a se expune.

Aventură, substantiv feminin
Sinonime: peripeţie, întâmplare, fapt riscant, escapadă, expediție, odisee.  Caz, substantiv neutru
Sinonime: întâmplare, eveniment; împrejurare, circumstanţă, situaţie.  Chestiune, substantiv feminin
Sinonime: problemă, temă, subiect; (familiar) întâmplare, treabă, lucru, eveniment.  Cumva, adverb
Sinonime: într-un fel oarecare; din întâmplare, eventual, poate.  Episod, substantiv neutru
Sinonime: întâmplare, peripeţie, fapt, incident, fragment, scenă.  Eveniment, substantiv neutru
Sinonime: întâmplare, caz, fapt, episod, peripeţie, aventură, incident.  Fapt, substantiv neutru
Sinonime: întâmplare, eveniment, acţiune, faptă, act, caz, fenomen; (popular) vrajă, farmec, descântec, magie, scarlatină, vrăjitorie.  Halandala, adverb
Sinonime: în dezordine, aiurea, oricum, la întâmplare, fără rost, confuz, fără cap şi fără coadă.  Halima, substantiv feminin
Sinonime: confuzie, episod, încurcătură, întâmplare, păţanie, peripeţie, poveste, zăpăceală.  Hazard, substantiv neutru
Sinonime: destin, fatalitate, fortună, întâmplare, neprevăzut, ocurență, soartă, șansă, ursită, (figurat) loterie; (joc de hazard) joc de noroc.  Incident, substantiv neutru
Sinonime: întâmplare, episod, peripeţie, aventură, eveniment; ciocnire, conflict, disensiune.  Incidental (incidentală), adjectiv
Sinonime: accidental, din întâmplare, întâmplător, episodic.  Istorie, substantiv feminin
Sinonime: anecdotă, povestire, poveste, fabulă, naraţiune; întâmplare, păţanie, încurcătură, peripeţie, poznă, (la plural) anale, autobiografie, biografie, cronică, cronologie, (la plural) memorii; arheologie, geologie, paleografie, preistorie, sigilografie.  Împrejurare, substantiv feminin
Sinonime: circumstanţă; ocazie, întâmplare.  Loterie, substantiv feminin
Sinonime: bingo, loto, loton, tombolă, tragere la sorți; (figurat) conjunctură, destin, hazard, întâmplare, noroc, probabilitate, soartă.  Orbeşte, adverb
Sinonime: pe dibuite, la întâmplare, nebuneşte, în mod inconştient, pătimaş, fără raţiune, orbiș.  Păţanie, substantiv feminin
Sinonime: întâmplare, aventură, peripeţie, pătăranie.  Peripeţie, substantiv feminin
Sinonime: întâmplare, incident, păţanie, aventură; pătăranie, complicaţie.  Petrecanie, substantiv feminin
Sinonime: benchetuială, chef, decedare, deces, dispariție, distrugere, eveniment, existență, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, întâmplare, moarte, nimicire, ospăţ, pățanie, petrecere, pieire, praznic, prăpăd, prăpădire, prăznuire, răposare, răpunere, sfârșit, stingere, sucombare, trai, viață, (plural) zile.  Poveste, substantiv feminin
Sinonime: basm, naraţiune, povestire, istorisire; născocire, scornitură, braşoavă; întâmplare, păţanie, tărăşenie.  Scenă, substantiv feminin
Sinonime: acţiune, fapt, întâmplare, caz, conflict; podium, estradă.  Tărăşenie, substantiv feminin
Sinonime: întâmplare, păţanie, păţeală, pataramă, încurcătură, aventură, peripeţie, poveste, istorie.  Claie, substantiv
Sinonime: căpiţă; (figurat) tufă; (claie peste grămadă) unul peste altul, în dezordine, la întâmplare.  Zgoadă, substantiv
Sinonime: hazard, întâmplare, nimereală, poveste.  Sgoadă, substantiv
Sinonime: cauzalitate, hazard, întâmplare, poveste; (variante) sgoandă, zgoangă, zgoagă.  Ocurenţă, substantiv
Sinonime: circumstanță, conjunctură, frecvenţă, împrejurare, întâmplare.  Ocazional, adjectiv
Sinonime: accidental, aleatoriu, contingent, de ocazie, fortuit, întâmplător, rar.

Ocazional, adverb
Sinonime: accidental, din întâmplare.  Survenire, substantiv
Sinonime: apariție, ivire, întâmplare, producere.  Pataramă, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) întâmplare neplăcută, năsălie, păţanie, (regional) pătăranie.  Neștire, substantiv
Sinonime: inconștiență, necunoștință; (locuțiune adverbială; în neștire) absent, distrat, fără a ști cum sau de ce, fără măsură, fără rost, fără să-și dea seama, fără sens, fără socoteală, involuntar, în mod inutil, la întâmplare, la nesfârșit; (locuțiune adverbială; din neștire) din nebăgare de seamă, involuntar.  Nimerire, substantiv
Sinonime: descoperire din întâmplare, ghicire, ochire, potrivire, raționament, sosire pe neașteptate, (învechit) iscusință, (învechit) reușită, (variantă) nemerire.