Întâmpinare, substantiv feminin
Sinonime: primire; contestaţie, obiecţie, reclamaţie.  

---

Întâlni, verb
Sinonime: a da peste, a întâmpina, a se încrucişa pe drum, a se vedea cu (cineva).  Primi, verb
Sinonime: a lua în posesie, a căpăta, a recepţiona; a accepta, a admite, a fi de acord, a consimţi; a întâmpina, a da ospitalitate; a încasa, a înregistra.  Replică, substantiv feminin
Sinonime: calc, copie, dublură, duplicata, facsimil, fotocopie, geamăn, imitație, mulaj, reproducere, sosie; contraatac, contraofensivă, răspuns, reacţie, ripostă.

Replica, verb
Sinonime: a da o replică, a face față la, a întoarce, a obiecta, a prici, a răspunde, a reacționa, a recrimina, a refuta, a retorca, a riposta, (învechit) a întâmpina.  Contestaţie (contestaţii), substantiv feminin
Sinonime: dispută, contradicţie, controversă, critică, dezbatere, ceartă, negare, dezacord, provocare, discuţie, luptă, opoziţie, revoltă, subversiune; (juridic) plângere, întâmpinare.  Stretenie, substantiv
Sinonime: Întâmpinarea Domnului, (variantă) strătenie.  Primire, substantiv
Sinonime: admitere, aflare, angajare, căpătare, cooptare, dobândire, găzduire, încasare, întâmpinare, obținere, recepționare, ridicare, (învechit) priimință.  Saluta, verb
Sinonime: a aduce omagiu, a face (concomitent) schimb de saluturi, a face un gest de salut, a rosti o formulă uzuală de salut, (figurat) a întâmpina cu bucurie, (învechit) a săruta, (prin Maramureș) a salutări, (regional) a noroci.  Prijini, verb
Sinonime: a întâmpina, a primi, a prinde, a propti, a rezema, a sprijini, a susține.  Tâmpinare, substantiv (învechit)
Sinonime: întâmpinare, primire.  Împreunare, substantiv
Sinonime: adunare la un loc, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, fixare, goană, gonire, îmbinare, împerechere, îngemănare, întâlnire, joncțiune, montaj, montă, reunire, unire, (biologie) bătaie, (învechit) contact sexual, (învechit) împreunăciune, (învechit) împreunătură, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire, (popular) însoțire, (regional) montare, (regional) sărit.  Împreunătură, substantiv (învechit)
Sinonime: căsătorie, contact sexual, îmbinare, împreunare, întâlnire, unire, (învechit) împreunăciune, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire.