Îngrădi, verb
Sinonime: a împrejmui, a închide, a claustra, a mărgini; a înfrâna, a pune frâu, a reţine, a limita, a stăvili.  Îngrădire, substantiv feminin
Sinonime: împrejmuire, gard, limită, margine, izolare.  

---

Aţine, verb
Sinonime: a opri, a zăgăzui, a îngrădi, a bara, a stopa, a sta în cale.  Circumscris (circumscrisă), adjectiv
Sinonime: limitat, redus, îngrădit.  Cuprins, substantiv neutru
Sinonime: conţinut; întindere, suprafaţă, spaţiu, loc, ţinut, regiune; tablă de materii, sumar, întins, teritoriu, (învechit) cuprindere, olat, limită, (rar) perimetru, (învechit) ocol, (rar) plin, corp, materie, (învechit) registru, scară, sumă, (grecism învechit) pinax; cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ulucă.

Cuprins, adjectiv
Sinonime: avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.  Gard, substantiv neutru
Sinonime: împrejmuire, îngrăditură, ocol, pălan, stobor, ulucă, (învechit şi regional) ogradă, (învechit) cuprins, (Moldova şi Bucovina) zăplaz, (regional) târcol; (gard viu) spalier.  Împiedica, verb
Sinonime: a se poticni, a se izbi; a opri, a îngrădi, a bara; (figurat) a lega, a priponi.  Împrejmui, verb
Sinonime: a îngrădi, a încercui, a înconjura; a împresura, a asedia, a năpădi, a copleşi.  Împrejmuire, substantiv feminin
Sinonime: îngrăditură, gard.  Închide, verb
Sinonime: a încuia, a fereca, a claustra, a bara; a izola, a îngrădi, a împrejmui; a se întuneca, a se înnora; a opri, a termina, a pune capăt, a încheia, a sfârşi; (figurat) a cuprinde, a conţine.  Închis (închisă), adjectiv
Sinonime: încuiat, ferecat, prins, barat; îngrădit, împrejmuit, izolat; stătut, viciat; înnourat, întunecat; (figurat) posac, ursuz, antipatic.  Înfrâna, verb
Sinonime: a pune frâu, a stăvili, a potoli, a calma, a reține, a îngrădi, a tempera; a (se) stăpâni, a (se) abţine, a (se) opri.  Limita, verb
Sinonime: a mărgini, a îngrădi, a delimita, a hotărnici.

Limită, substantiv feminin
Sinonime: margine, hotar, graniță.  Mărgini, verb
Sinonime: a se învecina, a se hotărnici, a se răzori; a limita, a îngrădi, a restrânge, a reduce, a scădea, a diminua, a micşora, a stăvili; a se rezuma, a se mulţumi, a rămâne la (ceva).  Obor, substantiv neutru
Sinonime: bordei, colibă, împrejmuire, loc îngrădit, ocol, piaţă, staul, târg, țarc.  Ocol, substantiv neutru
Sinonime: înconjur, circumferinţă; îngrăditură; ţarc; curte, bătătură, ogradă; circumscripție, raion.  Ocoli, verb
Sinonime: a înconjura; a împrejmui, a îngrădi; a evita, a se abate, a ieşi din subiect; a umbla brambura, a umbla hai-hui.  Parapet, substantiv neutru
Sinonime: îngrăditură, împrejmuire, obstacol; balustradă, rampă, rezemătoare; adăpost, întăritură.  Parmalâc, substantiv neutru (popular)
Sinonime: balustradă, rampă, parapet, rezemătoare; grilaj, îngrădituri, împrejmuire, pălimar.  Pălimar, substantiv neutru
Sinonime: balustradă, rampă, rezemătoare, parmalâc; stâlp, par, lemn; pridvor, cerdac, foişor; întăritură, parapet, îngrăditură.  Prizonier, substantiv masculin
Sinonime: captiv, ostatec, prins, rob; arestat, deţinut, puşcăriaş; (figurat) îngrădit, robit, constrâns.  Prohibi, verb
Sinonime: a opri, a interzice, a îngrădi, a reţine, a nu da voie, a nu permite.  Restrânge, verb
Sinonime: a circumscrie, a delimita, a diminua, a împuțina, a limita, a localiza, a mărgini, a micşora, a reduce, a scădea, a se mulțumi, a se rezuma, a trăi modest, (figurat) a îngrădi.  Retranşa, verb
Sinonime: a se fortifica, a se îngrădi, a se apăra.  Stăvili, verb
Sinonime: a zăgăzui, a bara, a opri, a reţine, a îngrădi, a împiedica.  Strânsoare, substantiv feminin
Sinonime: apăsare, presiune, îngrădire, constrângere; îngustime, strâmtoare; recoltă, avere, bogăţie.  Ţarc, substantiv neutru
Sinonime: ocol, îngrăditură, coșar.  Ţărcui, verb
Sinonime: a împrejmui, a îngrădi, a închide.  Ţărmuri, verb
Sinonime: a mărgini, a limita, a pune hotar, a îngrădi, a stăvili; a se învecina, a se mărgini; a trage la mal, a aborda.  Zăbrele, substantiv feminin (plural)
Sinonime: gratii, ostreţe, îngrăditură, grilaj.  Zăgaz, substantiv neutru
Sinonime: stăvilar, baraj, opritoare, iezătură, dig, scoc; (figurat) oprelişte, îngrădire, piedică, barieră, obstacol.  Zăgăzui, verb
Sinonime: a stăvili, a îndigui, a bara, a opri, a închide, a împiedica, a îngrădi.  Zăplaz, substantiv neutru
Sinonime: grad, îngrădire, îngrăditură.  Prejmui, verb
Sinonime: a împrejmui, a închide, a înconjura, a îngrădi.  Nimăt, substantiv (regional)
Sinonime: loc la stână îngrădit, îngrăditură, gard.  Pleter, substantiv
Sinonime: gard pescăresc, împletitură (de nuiele), îngrăditură (de nuiele), leasă, nuia, panglică (de păr), șnur (de păr), păr (împletit în cozi).  Stobor, substantiv
Sinonime: cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, par, scândură de gard, zăplaz, ulucă; (Oltenia) adunare, reuniune.  Seci, substantiv
Sinonime: (învechit și popular) ciritei, curătură, gard viu, îngrăditură, întăritură, laz, loc îngrădit, nimăt, nuia, parapet, pădurice, pășune, runc, secătură, tăietură, teren despădurit, vreasc.  Neproliferare, substantiv
Sinonime: îngrădire, limitare, nediseminare, nepropagare, nerăspândire, restrângere.  Cancello, substantiv
Sinonime: (italienism) balustradă, gard, grilaj, îngrăditură, (variantă) cancel.  Parcan, substantiv (regional)
Sinonime: balustradă, baraj, bârnă, cadru, chenar, dungă, fortificație, îngrăditură, întărire, margine, palancă, parapet, pervaz, ramă, rampă, stăvilar, stâlp, șanț, zăgaz, zid de apărare, (variantă) părcan.

Pârcan, substantiv (învechit)
Sinonime: azimă.  Gărdui, verb
Sinonime: a împrejmui, a îngrădi.  Limitare, substantiv
Sinonime: circumscriere, delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, îngrădire, învecinare, marcare, mărginire, reducere, restrângere, rezumare, (învechit) limitație, (învechit) limitațiune.  Padoc, substantiv
Sinonime: împrejmuire, îngrăditură, ocol.