Înţeles, substantiv neutru
Sinonime: semnificaţie, sens, miez, rost.  

---

Accepţie, substantiv feminin
Sinonime: înţeles, sens, semnificaţie, valoare.  Ambiguu (ambiguă), adjectiv
Sinonime: echivoc, neclar, confuz, nedesluşit, nelămurit, îndoielnic, cu două înţelesuri, ambivalent, bivalent.  Clenci, substantiv
Sinonime: cârlig; (figurat) motiv, pricină, cauză; (figurat) tâlc, înţeles, semnificaţie, sens, dedesubt; clanţă, gătej, ivăr, încuietoare; măsea; surcea, surcică, uscătură, vreasc.  Comprehensibil (comprehensibilă), adjectiv
Sinonime: inteligibil, logic, clar, deslușit, explicit, explicabil, expres, lămurit, limpede, net, precis, răspicat, ușor de înțeles.  Echivoc (echivocă), adjectiv
Sinonime: neclar, confuz, nedesluşit, nelămurit, neînţeles, ambiguu, îndoielnic, în doi peri, cu două înţelesuri, nesigur, vag, (livresc) amfibologic, dubios; (cu rol de substantiv) ambiguitate, (livresc) amfibolie.  Explicabil (explicabilă), adjectiv
Sinonime: justificabil, motivabil, de înţeles, accesibil, comprehensibil, definisabil, inteligibil.  Firesc (firească), adjectiv
Sinonime: natural, normal, obişnuit, de la sine înţeles, (învechit) fireş, (figurat) curat, regulat; (cu rol de substantiv) naturaleţe.  Hieroglife, substantiv feminin la plural
Sinonime: text indescifrabil, scris neciteţ, greu de înţeles.  Inteligibil (inteligibilă), adjectiv
Sinonime: accesibil, clar, de înţeles, limpede, lămurit.  Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  Semantică, substantiv feminin
Sinonime: (rar) lexematică, lexicologie, lingvistică, onomasiologie, semasiologie, semanticism, semiologie, semiotică, simptomatologie, studiul lexicului; accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, semnificaţie, sens, valoare.  Semantism, substantiv neutru
Sinonime: înţeles, sens, semnificaţie.  Semnificaţie, substantiv feminin
Sinonime: înţeles, sens, noimă, tâlc, accepţie; însemnătate, importanţă, valoare.  Sens, substantiv neutru
Sinonime: înţeles, semnificaţie, accepţie, tâlc; rost, noimă, raţiune, logică; scop, menire, ţel, destinaţie, tendinţă; direcţie, curs, orientare; latură, parte.  Şcolăresc (şcolărească), adjectiv
Sinonime: după tipic, sistematic, progresiv; simplu, pe înţeles; (figurat) simplist.  Tâlc, substantiv neutru
Sinonime: înţeles, sens, rost, semnificaţie; socoteală, interpretare, explicaţie.  Valoare, substantiv feminin
Sinonime: bunătate, curaj; preţ, capital, evaluare, importanţă, merit; eficacitate, putere, rentabilitate, productivitate; sens, înţeles, semnificaţie, valabilitate.  Abstract (abstractă), adjectiv
Sinonime: teoretic, conceptual, noțional, nonfigurativ; metafizic, greu de înțeles; (artă abstractă) abstracționism, artă nonfigurativă.  Ermetic, adjectiv
Sinonime: etanş, impermeabil, impenetrabil; (figurat) greu de înțeles, enigmatic, esoteric, ezoteric, obscur.  Abscons, adjectiv
Sinonime: greu de înțeles, ascuns, confuz, echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, tainic.  Polisemic, adjectiv
Sinonime: (lingvistică) ambiguu, amfibologic, cu mai multe înțelesuri, cu mai multe sensuri, echivoc, plurivoc.  Prinzăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: ușor de sesizat, ușor de înțeles.  Merchez, substantiv
Sinonime: (învechit) ascuns, înțeles, noimă, rațiune, rost, semnificație, sens, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, taină, tâlc, tertip, truc, viclenie, vicleșug.  Subînţelege, verb
Sinonime: a fi de la sine înțeles, a reieşi, a rezulta, a se înțelege de la sine, a sugera.  Signitate, substantiv
Sinonime: (învechit) înțeles, semnificație, sens.  Literalmente, adverb
Sinonime: absolutamente, așa cum s-a spus, cu totul, cuvânt cu cuvânt, de tot, exact, formalmente, în adevăratul înțeles al cuvântului, în mod literal, în sens strict, întocmai, literă cu literă, stricto sensu.  Buiguire, substantiv (regional)
Sinonime: bâiguire, brodelnicitură, buiguit, buiguitură, buimăcire, buiuguire, extaz, îngăimeală, rătăcire, vedenie, vorbire fără înțeles, vorbire fără rost, zăpăcire.