Înşela, verb
Sinonime: a induce în eroare, a amăgi, a minţi, a dezamăgi, a falsifica, a trage pe sfoară, a păcăli.  Înșelăcios, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime: înșelător, viclean.

Înșelăcios, substantiv (învechit)
Sinonime: diavol.  Înşelăciune, substantiv
Sinonime: ademenire, adulter, amăgire, escrocherie, hoție, impostură, infidelitate, înșelare, înșelătorie, momire, necredință, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, pungășeală, pungășie, șarlatanerie, șarlatanie, șarlatanism, șmecherie, șmecherlâc, trișare, (familiar) cacealma, (familiar) coțcărie, (familiar) matrapazlâc, (familiar) pehlivănie, (familiar) pișicherlâc, (familiar) șmechereală, (figurat) panglicărie, (figurat) pingelire, (figurat) pingeluială, (figurat) pingeluire, (figurat) scamatorie, (figurat) trădare, (învechit și familiar) coțcă, (învechit și regional) marghiolie, (învechit) calpuzanlâc, (învechit) matrapazlărie, (învechit) măglisitură, (învechit) meșteșug, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) prilăstire, (învechit) șălvirie, (învechit) viclenie, (învechit, în Moldova) șulerie, (livresc) iluzionare, (livresc) tripotaj, (Moldova) șolticărie, (Muntenia) mâgliseală, (popular) pezevenclâc, (popular) potlogărie, (rar) mistificare, (regional) celuială, (regional) celuire, (regional) mâglisire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag.  Înşelare, substantiv
Sinonime: ademenire, amăgire, dezamăgire, escrocare, iluzie, inducere în eroare, infidelitate (conjugală), înșelat, înșelăciune, înșelătorie, înșeuare, momire, necredință în dragoste, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, pungășire, seducere, trădare, trișare, (familiar) potlogărire, (figurat) pingelire, (figurat) pingeluială, (figurat) pingeluire, (învechit) câștigare, (învechit) măglisitură, (învechit) prilăstire, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (Muntenia) mâglisire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag, (Transilvania și Banat) celuială, (Transilvania și Banat) celuire.  Înşelătorie, substantiv feminin
Sinonime: tragere pe sfoară, inducere în eroare, amăgire, minciună, păcăleală, falsificare.  Înșelătură, substantiv
Sinonime: înșelătorie, (învechit) înşălătură.  

---

Ademeni, verb
Sinonime: a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a îmbia, a corupe, a amăgi, a înşela, a tenta.  Amăgi, verb
Sinonime: a înşela, a duce cu vorba, a ispiti, a ademeni, a deruta, a induce în eroare, a atrage, a păcăli.  Amăgitor (amăgitoare), adjectiv
Sinonime: înşelător, derutant, ademenitor, ispititor, iluzoriu; (rar) falacios.  Aparent (aparentă), adjectiv
Sinonime: nereal, iluzoriu, imaginar, înşelător, fals; vădit, vizibil, transparent, limpede, incontestabil, ostensibil.  Arde, verb
Sinonime: a se consuma prin foc, a (se) frige; a cădea pradă focului, a pârli, a înnegri; (figurat) a (se) păcăli, a (se) înşela, a fi tras pe sfoară; a calcina, a carboniza, a incinera.  Ars (arsă), adjectiv
Sinonime: fript, pârlit; (figurat) păcălit, înşelat, dezamăgit, tras pe sfoară, derutat; calcinat, carbonizat.  Bălmăji, verb
Sinonime: a amesteca, a încurca, a zăpăci, a ameţi; (figurat) a îmbrobodi, a înşela, a duce de nas (pe cineva), a îmbolmăji; a îngăima, a îndruga, a articula.  Bluf, substantiv neutru
Sinonime: născocire, minciună, lăudăroşenie; cacealma, înşelătorie, păcăleală, tragere pe sfoară.  Boscărie, substantiv feminin (regional)
Sinonime: scamatorie, înşelătorie, pungăşie; iluzionism, prestidigitaţie.  Cacealma, substantiv feminin
Sinonime: înşelătorie, păcăleală, tragere pe sfoară, inducere în eroare, sminteală, înşelăciune.  Carotă (carote), substantiv feminin
Sinonime: morcov; (tehnică) eșantion, mostră, probă; (figurat) înșelătorie, stelionat, șarlatanie, șmecherie, trișare.  Chiul, substantiv neutru
Sinonime: fugă (de muncă sau de școală), absenţă, sustragere, lenevire, tragere pe sfoară, înşelătorie.  Chiuli, verb
Sinonime: a trage chiulul, a se sustrage, a absenta, a trage pe sfoară, a înşela.  Coţcar, substantiv masculin
Sinonime: şarlatan, pungaş, potlogar, hoţ, hoţoman, glumeţ, hâtru, ghiduş, escroc, impostor, înşelător, şnapan.  Coțcărie, substantiv feminin
Sinonime: şarlatanie, pungăşie, hoţie, furtişag, glumă, ghidușie, escrocherie, furat, furătură, furt, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, şmecherie.  Decepţie, substantiv feminin
Sinonime: dezamăgire, deziluzie, înşelare.  Deruta, verb
Sinonime: a dezorienta, a zăpăci, a încurca, a înşela.

Derută, substantiv feminin
Sinonime: dezorientare, zăpăceală, învălmăşeală, încurcătură, haos.  Deşert (deșartă), adjectiv
Sinonime: gol, pustiu, nelocuit, nepopulat; vanitos, mândru, orgolios; amăgitor, efemer, găunos, iluzoriu, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, ireal, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.  Dezamăgi, verb
Sinonime: a decepţiona, a deziluziona, a înşela, a face să se dezamăgească, a cădea în deziluzie; (familiar, figurat) a dezumfla.  Duce, verb
Sinonime: a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.  Dus (dusă), adjectiv
Sinonime: îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, căzut, înfundat; ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.  Escroc, substantiv masculin
Sinonime: şarlatan, impostor, înşelător, pungaş, hoţ, coțcar, borfaş, potlogar, şnapan, (rar) pârlea, (popular şi familiar) pezevenchi, (învechit şi regional) mafler, pârlaci, (regional) pasmarghiol, potcaş, (Moldova, Bucovina şi Dobrogea) şalvir, (învechit) calpuzan, (învechit, în Moldova) şuler, pehlivan, pișicher, (figurat) panglicar, papugiu, scamator.  Escrocherie, substantiv feminin
Sinonime: înşelăciune, fraudă, pungăşie, hoţie, înşelătorie, şarlatanie, coţcărie, impostură, pungăşeală, şmecherie, (livresc) tripotaj, (rar) şarlatanerie, şarlatanism, şmecherlâc, (popular şi familiar) pezevenclâc, potlogărie, (Moldova) şolticărie, (învechit) calpuzanlâc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (învechit, în Moldova) șulerie, matrapazlâc, pehlivănie, pișicherlâc, șmechereală, (învechit, familiar) coțcă, (figurat) panglicărie, scamatorie.  Exploatator, substantiv masculin
Sinonime: asupritor; împilator, prigonitor, persecutor; jefuitor, jecmănitor, înşelător.  Fals, substantiv neutru
Sinonime: denaturare, înşelare, contrafacere, plăsmuire, deformare, escamotare.  Fals (falsă), adjectiv
Sinonime: plăsmuit, contrafăcut, neautentic, artificial, neadevărat, fabricat, denaturat, schimbat, alterat; prefăcut, simulat, mincinos, făţarnic, ipocrit, înşelător, perfid, viclean, şiret.  Falsifica, verb
Sinonime: a altera, a contraface, a corupe, a denatura, a înşela, a schimba, a deforma, a plastografia, a plăsmui, a măslui.  Falsitate, substantiv feminin
Sinonime: minciună, neadevăr, înşelătorie, înşelăciune; ipocrizie, făţărnicie, prefăcătorie, perfidie, inexactitate, neexactitate, netemeinicie, duplicitate.  Farsă, substantiv feminin
Sinonime: comedie, piesă veselă; păcăleală, festă, minciună, înşelătorie, glumă, ghiduşie, păcălitură, poznă, ştrengărie, (popular şi familiar) renghi, şotie, (regional) năsărâmbă, păcală, (Banat şi Transilvania) mişculanţă, (prin Banat şi Transilvania) şalmă, (prin Transilvania) şăncălănie, (prin Transilvania şi Muntenia) şăncălie, (învechit) bosma.  Farsor, substantiv masculin
Sinonime: păcălici, poznaş, glumeţ, bufon, clovn, umorist; om neserios, mincinos, excroc, înşelător, impostor, șarlatan.  Făţarnic (făţarnică), adjectiv
Sinonime: nesincer, ipocrit, fals, viclean, prefăcut, simulat, neadevărat, înşelător, mincinos, iudă.  Făţărnicie, substantiv feminin
Sinonime: falsitate, ipocrizie, prefăcătorie, minciună, nesinceritate, duplicitate, simulare, înşelătorie, viclenie, machiavelism, necinste.  Festă, substantiv feminin
Sinonime: farsă, păcăleală, minciună, înşelăciune, glumă.  Fraudă, substantiv feminin
Sinonime: (familiar) coţcărie, (figurat) mâncătorie, (livresc) malversaţie, delapidare, escrocherie, excrocherie, hoţie, înşelăciune, înşelătorie, pungăşie, şarlatanie, şmecherie.

Frauda, verb
Sinonime: a defrauda, a delapida, a falsifica, a sustrage, a trișa, a truca.  Frige, verb
Sinonime: a (se) arde, a dogori, a pârjoli, a pârli, a perpeli, a prăji, a pune la foc; (familiar) a se păcăli, a se înşela, a păgubi, a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa; a suferi un eșec, a rămâne păgubaș.  Fript (friptă), adjectiv
Sinonime: prăjit, ars, pârjolit, pârlit; (figurat) decepţionat, înşelat, păgubit.  Frustra, verb
Sinonime: a înșela, a jefui, a lipsi, a lua pe nedrept, a păgubi, a spolia.  Greşi, verb
Sinonime: a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.  Grimasă, substantiv feminin
Sinonime: aparență înșelătoare (mincinoasă), contorsiune, crispație, disimulare, mimică, mină, rictus, scălâmbăiere, scălâmbăitură, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, strâmbătură, strâmbet, (popular şi familiar) scălâmbăială, (rar) schimă.  Iluzie, substantiv feminin
Sinonime: închipuire, himeră, fantezie, nălucire, înşelăciune, amăgire.  Iluzoriu (iluzorie), adjectiv
Sinonime: amăgitor, înșelător, ireal, irealizabil.  Impostor (impostoare), substantiv masculin şi substantiv feminin
Sinonime: şarlatan, înşelător, pungaş, escroc; (familiar) borfaş, hoţ, potlogar, coţcar.  Impostură, substantiv feminin
Sinonime: fraudă, înşelăciune, escrocherie, pungăşeală, pungăşie, înşelătorie.  Incorectitudine, substantiv feminin
Sinonime: comportament incorect, corupţie, greşeală, incorecțiune, înșelătorie, lipsă de corectitudine, necinste, necorectitudine, neonestitate, neregulă, rea credinţă, șarlatanie.  Insidios (insidioasă), adjectiv
Sinonime: capțios, falacios, ipocrit, înşelător, perfid, şiret, viclean.  Îmbrobodi, verb
Sinonime: a acoperi cu o broboadă, (Transilvania) a se încârpui; (figurat) a (se) acoperi ca într-un văl, a (se) învălui, a acoperi cu un văl, a înconjura din toate părțile; (figurat) a bălmăji, a captiva, a duce cu vorba, a încălța, a înşela, a minţi, a păcăli, a seduce.  Încălţa, verb
Sinonime: a-şi trage ghetele, a-şi trage bocancii, a-şi pune încălţămintea; (familiar) a înşela, a păcăli, a duce, a îmbrobodi.  Încânta, verb
Sinonime: a captiva, a fermeca, a vrăji, a entuziasma; a amăgi, a înşela, a duce cu vorba.  Încornora, verb
Sinonime: (familiar) a înşela, a batjocori.  Luneca, verb
Sinonime: a se strecura, a se deplasa; a cădea, a se prăvăli, a coborî; (învechit) a se amăgi, a se înşela.