Înălţime, substantiv feminin
Sinonime: ridicătură, vârf, culme.  

---

Cota, verb
Sinonime: a marca, a nota, a numerota, a pagina; (figurat) a aprecia, a preţui, a evalua, a considera.

Cotă, substantiv feminin
Sinonime: înălţime, altitudine, nivel; (învechit) măsură; fixing; (cotă-parte) cotitate, parte, (regional) tain, (învechit) refenea, contribuție, impozit, taxă, zeciuială.  Mărime, substantiv feminin
Sinonime: întindere, dimensiune, măsură, calibru, cantitate, volum, înălţime; (învechit) însemnătate, importanţă, valoare.  Ridicătură, substantiv feminin
Sinonime: înălţime, dâmb, proeminenţă, deal.  Stat, substantiv neutru
Sinonime: ţară, patrie, naţiune; statură, talie, înălţime, înfăţişare, trup.  Statură, substantiv feminin
Sinonime: înălţime, stat; talie, făptură, trup, siluetă, boi.  Talie, substantiv feminin
Sinonime: mijloc, boi, cingătoare, brâu; statură, înălţime, mărime; (figurat) nivel, dimensiune, grad, valoare.  Vârf, substantiv neutru
Sinonime: pisc, culme, înălțime, extremitate.  Zenit, substantiv neutru
Sinonime: culme, apogeu, înălţime maximă.  Altitudine, substantiv
Sinonime: cotă, înălţime.  Pinaclu, substantiv
Sinonime: (arhitectură) înălțime.  Dâlmă, substantiv
Sinonime: dâmb, înălţime, ridicătură.  Dâmb, substantiv
Sinonime: deal, delușor, colină, înălţime, ridicătură, (rar) înălţătură, munte mic, (regional) dâlmă.  Muncel, substantiv
Sinonime: colină, deal, înălțime, munte, mușuroi.  Alteță, substantiv
Sinonime: autocrat, împărat, monarh, potentat, principe, prinț, prințesă, rege, regină, tiran; (folosit ca termen de adresare) înălțime, maiestate, mărie, sire.  Elevație, substantiv
Sinonime: augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.  Nălțime, substantiv
Sinonime: (regional) înălțime.  Survol, substantiv
Sinonime: parcurgere, survolaj, survolare, traversare, zbor (la mare înălțime), (figurat) răsfoire.  Excelență, substantiv
Sinonime: alteță, calitate, eminență, înălțime, maiestate, perfecțiune, preeminență, superioritate, transcendență; (variante învechite) celenție, ecțelenție, escelencie, escelență, escelenție, escelință, eselență, eselenție, eselință, excelenție, exelensie, exelență, exelenție, exțeleanție, exțelenție.  Ex cathedra, adverb
Sinonime: autoritar, de la înălțimea catedrei, pe un ton doctoral, (învechit) solemnaminte.  Mărire, substantiv
Sinonime: amplificare, amploare, apoteoză, aroganță, augmentare, autoritate, binecuvântare, bulbucare, căscare, cârmuitor, cinste, cinstire, conducător, creștere, demnitar, demnitate, dezvoltare, dilatare, dimensiune, domnie, elogiere, elogiu, exaltare, extensiune, extindere, faimă, fală, fruntaș, fudulie, glorie, glorificare, grandoare, holbare, infatuare, intensificare, înălțime, înfumurare, îngâmfare, înmulțire, întărire, întețire, laudă, lărgire, lăudare, maiestate, majorare, măreție, mărit, măsură, multiplicare, omagiu, orgoliu, potențare, preamărire, preaslăvire, proporție, proslăvire, punct culminant, putere, rang, ridicare, rotunjire, scumpire, semeție, slavă, slăvire, splendoare, sporire, strălucire, suire, tărie, trufie, umflare, urcare, vanitate, zgâire, zgâit, (învechit) atotputernicie, (învechit) mărie, (învechit) mărime, (învechit) mândrie, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) prealăudare, (învechit) preaslăvie, (învechit) sărbătorire, (popular și familiar) belire, (popular și familiar) bleojdire, (popular) boboșare, (popular) boldire, (regional) măreață.

Mărire, interjecție
Sinonime: osana, slavă.  Semiînălțime, substantiv
Sinonime: înălțime medie.