Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Înăcrime
Înăcrime, substantiv (învechit)
Sinonime: acrime, înăcrire.  
Înăcrire
Înăcrire, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrit, oțetire, stricare, (învechit) înăcrime, (învechit) năcrire.  
Înăcrit (înăcrită)
Înăcrit (înăcrită), adjectiv
Sinonime: posac, ursuz, întunecat, acru.  

Acri
Acri, verb
Sinonime: a (se) oţeți, a (se) acidula, a (se) înăcri, a (se) altera, a (se) strica, a (se) borşi, a (se) amărî.  
Borși
Borși, verb
Sinonime: a se acri, a se înăcri, a fermenta, a se altera, a se descompune, a se strica.  
Oţeti
Oţeti, verb
Sinonime: a (se) înăcri, a acri, a (se) acidula.  
Ursuz (ursuză)
Ursuz (ursuză), adjectiv
Sinonime: morocănos, posac , neprietenos, necomunicativ, înăcrit; (figurat) neatractiv, respingător.  
Acrire
Acrire, substantiv
Sinonime: înăcrire, oţetire; murare; alterare.  
Acrit
Acrit, adjectiv
Sinonime: acru, înăcrit, oţetit, (învechit şi regional) oţetos; murat; alterat, brânzit, (prin Bucovina) scopt.  
Alterare
Alterare, substantiv
Sinonime: acrire, descompunere, fermentare, împuţire, înăcrire, stricare; râncezire; poluare; denaturare.  
Alterat
Alterat, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat, (învechit şi popular) searbăd, (regional) mocnit, sărbezit, (prin Maramureș și Bucovina) scopt; rânced; brânzit, poluat; denaturat.  
Scopt
Scopt, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, brânzit, descompus, fermentat, împuţit, înăcrit, stricat.  
Mocni
Mocni, verb
Sinonime: a acri, a altera, a arde înăbușit (fără flacără), a arde sub cenușă, a descompune, a fermenta, a fi pe punctul de a se stinge, a fierbe, a împuţi, a înăcri, a lâncezi, a macera, a sta inactiv, a sta posomorât și tăcut, a strica, a vegeta, a zăcea, a-și trece vremea fără folos, (regional) a mocăi, (Moldova) a se uda, a se muia, a se umezi.  
Mocnit
Mocnit, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, ascuns, clocit, descompus, fermentat, inactiv, împuţit, înăcrit, încet și potolit, înnorat, mohorât, posomorât, răsuflat, reţinut, stătut, stricat, tăcut, tăinuit, trezit; (și cu rol de adverb) înăbuşit, înfundat.  
Stricat (stricată)
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.  
Stricare
Stricare, substantiv
Sinonime: acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.  
Năcri
Năcri, verb (învechit)
Sinonime: a se înăcri.  
Năcrire
Năcrire, substantiv (învechit)
Sinonime: înăcrire.  
Năcrit
Năcrit, adjectiv (învechit)
Sinonime: înăcrit.  
Năcritor
Năcritor, adjectiv (învechit)
Sinonime: acritor, înăcritor.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/





Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Dicti0nar.ro