Înăbuşit (înăbușită), adjectiv
Sinonime: (figurat) reprimat, înfrânt; stins, reţinut, slab, scăzut.  Înăbuşitor, adjectiv
Sinonime: asfixiant, greu, irespirabil, încărcat, înecăcios, sufocant, sugrumător, viciat, (învechit și popular) nădușitor, (învechit) înnăbușitor, (popular) năbușitor, (popular) zăpușit, (rar) înecător.  

---

Fumega, verb
Sinonime: a scoate fum, a arde înăbuşit; a aburi; (învechit) a afuma.  Greu (grea), adjectiv
Sinonime: adânc, anevoios, apăsător, aspru, brutal, chinuit, compact, complicat, copleşitor, critic, dens, des, dificil, grav, gros, important, indigest, irespirabil, împovărat, înăbuşitor, încărcat, îngreuiat, însemnat, mare, masiv, mizerabil, necăjit, neplăcut, profund, prost, puternic, rău, serios, tare, violent, voluminos, (figurat) dur, (învechit și popular) necăjos, (învechit și regional) povarnic.  Sufocant (sufocantă), adjectiv
Sinonime: înăbuşitor, asfixiant, apăsător, insuportabil.  Surd (surdă), adjectiv
Sinonime: (figurat) slab, înăbuşit, confuz; mocnit, ascuns, tăinuit, nedefinit.  Zăduf, substantiv neutru
Sinonime: căldură înăbuşitoare, arşiţă, caniculă, zăpuşeală; (figurat) supărare, necaz, indispoziție.  Zăpuşit (zăpuşită), adjectiv
Sinonime: înăbuşit, sufocant, zăpuşitor, înăbuşitor.  Asfixiant, adjectiv
Sinonime: înăbuşitor, înecăcios, sufocant, (rar) înecător, (învechit) năduşitor.  Asfixiat, adjectiv
Sinonime: înăbuşit, înecat, sufocat, (învechit şi popular) năduşit.  Gâtuit, adjectiv
Sinonime: înăbuşit, înecat, omorât (prin sugrumare), sugrumat.  Mocni, verb
Sinonime: a acri, a altera, a arde înăbușit (fără flacără), a arde sub cenușă, a descompune, a fermenta, a fi pe punctul de a se stinge, a fierbe, a împuţi, a înăcri, a lâncezi, a macera, a sta inactiv, a sta posomorât și tăcut, a strica, a vegeta, a zăcea, a-și trece vremea fără folos, (regional) a mocăi, (Moldova) a se uda, a se muia, a se umezi.  Mocnit, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, ascuns, clocit, descompus, fermentat, inactiv, împuţit, înăcrit, încet și potolit, înnorat, mohorât, posomorât, răsuflat, reţinut, stătut, stricat, tăcut, tăinuit, trezit; (și cu rol de adverb) înăbuşit, înfundat.  Hârcâi, verb
Sinonime: a hârâi, a răsufla cu greu, a respira cu greutate, a tuși înăbușit; a râcăi, a șurlăi, a zgâria un perete; (variantă) a hârcăi.  În surdină, locuţiune
Sinonime: cu glas scăzut, cu sunete ușoare, cu surdina pusă, fără zgomot, în taină, înăbușit, încet.  Irespirabil, adjectiv
Sinonime: asfixiant, deleter, greu, impestat, insuportabil, împuțit, înăbuşitor, încărcat, mefitic, nefast, nerespirabil, nociv, nuizibil, otrăvitor, sufocant, toxic, viciat.  Sfârâi, verb
Sinonime: a face sfâr, a face sfârr-sfârr, a fâlfâi, a fâsâi, a produce un zgomot șuierător și înăbușit, a se deplasa cu repeziciune, a se mișca, a se prăji, a șâșâi, a ţârâi, (Moldova) a pârâi.  Reprimat, adjectiv
Sinonime: curmat, înăbuşit, oprit.  Schindisi, verb (regional)
Sinonime: a grăbi, a se strădui, a trudi, a zori; a plânge înăbușit și întretăiat, a scânci.  Nădufos, adjectiv (popular)
Sinonime: (despre aer) cald, înăbușitor, viciat; (despre oameni) astmatic.  Cohăi, verb (regional)
Sinonime: a tuși înăbușit; (variante) a cohâcâi, a cohnăi, a cuhuci.  Înnecăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant, (învechit și popular) nădușitor, (popular) năbușitor, (rar) înecător, (variantă) necăcios.  Sufocat, adjectiv
Sinonime: asfixiat, înăbușit, înecat, (învechit și popular) nădușit.  Sufocativ, adjectiv (învechit)
Sinonime: asfixiant, irespirabil, înăbușitor, înecăcios, sufocant, sugrumător.  Înăbuşire, substantiv
Sinonime: asfixie, asfixiere, înăbușit, înecare, reprimare, stingere, sufocare, sufocație, (figurat) sugrumare, (învechit) supresiune, (rar) înecăciune.  Năduşit, adjectiv
Sinonime: asfixiat, înăbușit, înecat, sufocat, sugrumat; asudat, înnăbușit, înnădușit, transpirat, ud, (prin Oltenia) năboit; (variantă) înădușit.