Înăbuşi, verb
Sinonime: a sufoca, a asfixia, a apăsa; (figurat) a reprima, a înfrânge, a suprima.  Înăbuşire, substantiv
Sinonime: asfixie, asfixiere, înăbușit, înecare, reprimare, stingere, sufocare, sufocație, (figurat) sugrumare, (învechit) supresiune, (rar) înecăciune.  Înăbuşit (înăbușită), adjectiv
Sinonime: (figurat) reprimat, înfrânt; stins, reţinut, slab, scăzut.  Înăbuşitor, adjectiv
Sinonime: asfixiant, greu, irespirabil, încărcat, înecăcios, sufocant, sugrumător, viciat, (învechit și popular) nădușitor, (învechit) înnăbușitor, (popular) năbușitor, (popular) zăpușit, (rar) înecător.  

---

Asfixia, verb
Sinonime: a înăbuşi, a sufoca, a ucide, a gaza.  Fumega, verb
Sinonime: a scoate fum, a arde înăbuşit; a aburi; (învechit) a afuma.  Gâtui, verb
Sinonime: a înăbuşi, a îngusta pe o anumită porțiune, a lipsi de respirație, a strangula, a sufoca, a sugruma; (figurat) a curma, a împiedica, a reprima, a suprima.  Greu (grea), adjectiv
Sinonime: adânc, anevoios, apăsător, aspru, brutal, chinuit, compact, complicat, copleşitor, critic, dens, des, dificil, grav, gros, important, indigest, irespirabil, împovărat, înăbuşitor, încărcat, îngreuiat, însemnat, mare, masiv, mizerabil, necăjit, neplăcut, profund, prost, puternic, rău, serios, tare, violent, voluminos, (figurat) dur, (învechit și popular) necăjos, (învechit și regional) povarnic.  Inhiba, verb
Sinonime: a frâna, a împiedica, a reţine, a înăbuşi.  Îneca, verb
Sinonime: a scufunda, a inunda; (figurat) a copleşi, a înăbuşi, a acoperi; a sufoca, a asfixia; (figurat) a podidi plânsul.  Înfrânge, verb
Sinonime: a învinge, a birui, a răpune, a supune; a înăbuşi, a frânge, a sfărâma, a doborî.  Jugula, verb
Sinonime: a sugruma, a gâtui, a înăbuşi, a strangula.  Represiune, substantiv feminin
Sinonime: înăbuşire, reprimare, înfrânare, curmare, oprire.  Reprima, verb
Sinonime: a înăbuşi, a curma, a înfrâna, a opri.  Stingere, substantiv feminin
Sinonime: moarte, deces; potolire, înăbuşire; alinare, linişte, slăbire, dispariţie, epuizare.  Strangula, verb
Sinonime: a sugruma, a sufoca, a gâtui, a înăbuşi.  Strivi, verb
Sinonime: a turti, a zdrobi, a sfărâma, a nimici, a distruge; a îngrămădi, a înghesui, a înăbuşi, a copleşi, a apăsa, a doborî, a frânge.  Sufoca, verb
Sinonime: a înăbuşi, a apăsa, a asfixia, a sugruma.  Sufocant (sufocantă), adjectiv
Sinonime: înăbuşitor, asfixiant, apăsător, insuportabil.  Sugruma, verb
Sinonime: a gâtui, a strangula; (figurat) a înăbuşi, a sufoca, a asfixia; a reprima, a stârpi.  Surd (surdă), adjectiv
Sinonime: (figurat) slab, înăbuşit, confuz; mocnit, ascuns, tăinuit, nedefinit.  Tăinui, verb
Sinonime: a acoperi, a ascunde, a dosi, a mistui, a nu lăsa să se știe, a păstra o taină, a ține în taină, a ține secret, (figurat) a înăbuşi; (popular) a conversa, a discuta, a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a sta de vorbă, a sta la taifas, a tăifăsui, a trăncăni.  Zăduf, substantiv neutru
Sinonime: căldură înăbuşitoare, arşiţă, caniculă, zăpuşeală; (figurat) supărare, necaz, indispoziție.  Zăpuşit (zăpuşită), adjectiv
Sinonime: înăbuşit, sufocant, zăpuşitor, înăbuşitor.  Asfixiant, adjectiv
Sinonime: înăbuşitor, înecăcios, sufocant, (rar) înecător, (învechit) năduşitor.  Asfixiat, adjectiv
Sinonime: înăbuşit, înecat, sufocat, (învechit şi popular) năduşit.  Asfixie, substantiv
Sinonime: asfixiere, înăbuşire, înecare, sufocare, sufocaţie, sugrumare, (rar) înecăciune.  Etufare, substantiv
Sinonime: înăbușire.  Eutrofizare, substantiv
Sinonime: (ecologie) înăbușire, sufocare.  Înnăbușitor, adjectiv (învechit)
Sinonime: asfixiant, înăbușitor, sufocant, (învechit) sufocător.  Refulare, substantiv
Sinonime: autocenzură, înăbușire, îndesare, respingere.  Gâtuit, adjectiv
Sinonime: înăbuşit, înecat, omorât (prin sugrumare), sugrumat.  Mocni, verb
Sinonime: a acri, a altera, a arde înăbușit (fără flacără), a arde sub cenușă, a descompune, a fermenta, a fi pe punctul de a se stinge, a fierbe, a împuţi, a înăcri, a lâncezi, a macera, a sta inactiv, a sta posomorât și tăcut, a strica, a vegeta, a zăcea, a-și trece vremea fără folos, (regional) a mocăi, (Moldova) a se uda, a se muia, a se umezi.  Mocnit, adjectiv
Sinonime: acrit, acru, alterat, ascuns, clocit, descompus, fermentat, inactiv, împuţit, înăcrit, încet și potolit, înnorat, mohorât, posomorât, răsuflat, reţinut, stătut, stricat, tăcut, tăinuit, trezit; (și cu rol de adverb) înăbuşit, înfundat.  Hârcâi, verb
Sinonime: a hârâi, a răsufla cu greu, a respira cu greutate, a tuși înăbușit; a râcăi, a șurlăi, a zgâria un perete; (variantă) a hârcăi.  În surdină, locuţiune
Sinonime: cu glas scăzut, cu sunete ușoare, cu surdina pusă, fără zgomot, în taină, înăbușit, încet.  Irespirabil, adjectiv
Sinonime: asfixiant, deleter, greu, impestat, insuportabil, împuțit, înăbuşitor, încărcat, mefitic, nefast, nerespirabil, nociv, nuizibil, otrăvitor, sufocant, toxic, viciat.  Sfârâi, verb
Sinonime: a face sfâr, a face sfârr-sfârr, a fâlfâi, a fâsâi, a produce un zgomot șuierător și înăbușit, a se deplasa cu repeziciune, a se mișca, a se prăji, a șâșâi, a ţârâi, (învechit) a pârțăi, (Moldova) a pârâi.  Reprimare, substantiv
Sinonime: înăbușire, înfrânare, represiune, (figurat) sugrumare, (învechit) supresiune.  Reprimat, adjectiv
Sinonime: curmat, înăbuşit, oprit.  Jugulare, substantiv
Sinonime: gâtuire, înăbușire, strangulare, sugrumare, suprimare.  Schindisi, verb (regional)
Sinonime: a grăbi, a se strădui, a trudi, a zori; a plânge înăbușit și întretăiat, a scânci.  Nădufos, adjectiv (popular)
Sinonime: (despre aer) cald, înăbușitor, viciat; (despre oameni) astmatic.  Interioriza, verb
Sinonime: a reține, a se reflecta în conștiință, a se refugia în trăiri interioare, a-și înăbuși manifestările exterioare.  Cohăi, verb (regional)
Sinonime: a tuși înăbușit; (variante) a cohâcâi, a cohnăi, a cuhuci.  Înnecăcios, adjectiv (învechit)
Sinonime: asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant, (învechit și popular) nădușitor, (popular) năbușitor, (rar) înecător, (variantă) necăcios.  Sufocare, substantiv
Sinonime: asfixie, asfixiere, dispnee, înăbușire, înecare, înecăciune, sufocație, sugrumare, (popular) năduf.  Sufocat, adjectiv
Sinonime: asfixiat, înăbușit, înecat, (învechit și popular) nădușit.  Sufocativ, adjectiv (învechit)
Sinonime: asfixiant, irespirabil, înăbușitor, înecăcios, sufocant, sugrumător.  Năclăire, substantiv
Sinonime: alterare, coagulare, mânjire, murdărire, năclăială, ungere peste măsură, (Muntenia) înăbușire.  Năduşit, adjectiv
Sinonime: asfixiat, înăbușit, înecat, sufocat, sugrumat; asudat, înnăbușit, înnădușit, transpirat, ud, (prin Oltenia) năboit; (variantă) înădușit.  Etufa, verb
Sinonime: a asfixia, a înăbuși.  Îmbâcsi, verb
Sinonime: a ancrasa, a deveni înăbușitor, a îndesa, a înghesui, a înțesa, a năclăi, a ticsi.  Înecăciune, substantiv
Sinonime: asfixie, asfixiere, astmă, dispnee, inundație, înăbușire, înec, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare, (învechit) inundațiune, (învechit) necăciune, (popular) năduf, (variantă) (învechit) înnecăciune.