Împreuna, verb
Sinonime: a îmbina, a uni, a împerechea; a asocia, a reuni.

Împreună, adverb
Sinonime: laolaltă, în comun, cu toţi, solidar.  Împreunat (împreunată), adjectiv
Sinonime: îmbinat; încheiat; unit, reunit.  

---

Alia, verb
Sinonime: a se uni, a se întovărăşi, a se solidariza; a împreuna, a amesteca (prin topire), a pune la un loc, a fuziona, a (se) lega.  Amestec, substantiv neutru
Sinonime: imixtiune, ingerinţă, intervenţie, participare; combinare, împreunare, asociere, unire; conglomerat, melanj, metisaj.  Amesteca, verb
Sinonime: a combina, a împreuna, a îmbina, a asocia; a interveni, a (se) băga, a participa la (ceva), a se aglutina.  Bătaie, substantiv feminin
Sinonime: altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.  Colabora, verb
Sinonime: a conlucra, a contribui, a coopera, a face parte, a lua parte, a lucra împreună, a participa, a scrie, a se asocia, (învechit) a concurge.  Comasa, verb
Sinonime: a combina, a amesteca, a împreuna, a pune la un loc, a reuni, a îngrămădi, a concentra.  Combina, verb
Sinonime: a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.  Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime: acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.  Cu, prepoziție
Sinonime: împreună, laolaltă; cu ajutorul, folosind.  Goni, verb
Sinonime: a alerga, a alunga, a căuta, a chinui, a fugări, a fugi (după cineva), a hăitui, a izgoni, a mâna, a pune pe fugă, a respinge, a sâcâi, a se grăbi, a surghiuni, a urmări (în fugă); a împerechea, a se împreuna.  Inclusiv, adverb
Sinonime: împreună cu, şi cu, la un loc cu.  Îmbina, verb
Sinonime: a împreuna, a împleti, a uni, a asocia.  Împerechea, verb
Sinonime: a uni, a asocia, a împreuna, a combina.  Închega, verb
Sinonime: a se întări, a se solidifica, a se coagula; a se uni, a se cimenta, a se împreuna, a se lega, a se consolida; a se înfiinţa, a se forma, a se contura, a se ivi, a se înjgheba, a se naște, a se întrupa.  Îngemăna, verb
Sinonime: a împreuna, a îmbina, a asocia, a reuni, a aduna la un loc.  Înnădit (înnădită), adjectiv
Sinonime: înnodat, sudat, cusut, împreunat, legat.  Înnoda, verb
Sinonime: a împreuna, a înnădi, a uni, a înjgheba, a lega.  Joncţiune, substantiv feminin
Sinonime: legătură, împreunare, unire, racord, contact.  Laolaltă, adverb
Sinonime: împreună, la un loc, în comun, alături.  Lega, verb
Sinonime: a înnoda, a îmbina, a uni, a împreuna; a broşa, a cartona; a pansa, a obloji, a bandaja; a înlănţui, a încătuşa, a fereca, a fixa, a ţintui, a imobiliza; (reflexiv) a se obliga, a se îndatora, a se angaja.  Legătură, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.  Monta, verb
Sinonime: a potrivi, a aşeza, a fixa, a împreuna, a asambla; (figurat) a aţâţa, a întărâta.

Montă, substantiv feminin
Sinonime: împreunare.  Olaltă, adverb
Sinonime: împreună, la un loc.  Prinde, verb
Sinonime: a apuca, a lua, a ţine; (figurat) a cuprinde, a percepe, a pricepe; a se agăţa, a se anina, a se sprijini, a se rezema, a se susține; a captura, a lua prizonieri; a pune mâna pe (ceva), a imobiliza, a opri; a surprinde, a descoperi; a înhăma, a înjuga; a se angaja, a se învoi, a accepta, a primi; a paria, a face rămăşag, a face prinsoare; a se lipi, a adera, a se împreuna, a se suda; a se închega; a-i şedea bine, a i se potrivi.  Racord, substantiv neutru
Sinonime: legătură, contact, branşament, joncţiune, împreunare, înnăditură; holendru.  Racorda, verb
Sinonime: a face contact, a lega, a împreuna, a face joncţiune, a înnădi, a branşa.  Uni, verb
Sinonime: a împreuna, a îmbina, a lipi, a lega, a aduna, a reuni, a cupla, a conexa, a conecta, a ralia; a cădea de acord, a se pune de acord; a se căsători; a se alipi, a se întovărăşi.  Aculeu (aculei), substantiv masculin
Sinonime: (botanică) ghimpe, spin; emergenţă epidermică rigidă, ascuţită, uşor detaşabilă împreună cu epiderma.