Împrejmui, verb Sinonime:
a îngrădi, a încercui, a înconjura; a împresura, a asedia, a năpădi, a copleşi.
Împrejmuire, substantiv feminin Sinonime:
îngrăditură, gard.
Cuprins, substantiv neutru
Sinonime:
conţinut; întindere, suprafaţă, spaţiu, loc, ţinut, regiune; tablă de materii, sumar, întins, teritoriu, (învechit) cuprindere, olat, limită, (rar) perimetru, (învechit) ocol, (rar) plin, corp, materie, (învechit) registru, scară, sumă, (grecism învechit) pinax; cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ulucă. Cuprins, adjectiv
Sinonime:
avut, bogat, înstărit, ocupat, prins, situat.
Curte, substantiv feminin
Sinonime:
ogradă, bătătură; rezidenţă, sediu; atenţie, interes, afecţiune (faţă de o femeie); (regional) arman, batişte, ocol, (prin Banat şi Transilvania) arie, (Banat şi prin
Transilvania) avlie, (Transilvania) odor, (prin Banat) voreţ; palat, conac; (curte de casaţie) (învechit; în Transilvania, Maramureș şi Banat) tablă; împrejmuire.
Gard, substantiv neutru
Sinonime:
împrejmuire, îngrăditură, ocol, pălan, stobor, ulucă, (învechit şi regional) ogradă, (învechit) cuprins, (Moldova şi Bucovina) zăplaz, (regional) târcol; (gard viu) spalier.
Încercui, verb Sinonime:
a împrejmui, a înconjura, a cuprinde, a împresura.
Închide, verb Sinonime:
a încuia, a fereca, a claustra, a bara; a izola, a îngrădi, a împrejmui; a se întuneca, a se înnora; a opri, a termina, a pune capăt, a încheia, a sfârşi; (figurat) a cuprinde, a conţine.
Închis (închisă), adjectiv Sinonime:
încuiat, ferecat, prins, barat; îngrădit, împrejmuit, izolat; stătut, viciat; înnourat, întunecat; (figurat) posac, ursuz, antipatic.
Îngrădi, verb Sinonime:
a împrejmui, a închide, a claustra, a mărgini; a înfrâna, a pune frâu, a reţine, a limita, a stăvili.
Îngrădire, substantiv feminin Sinonime:
împrejmuire, gard, limită, margine, izolare.
Obor, substantiv neutru
Sinonime:
bordei, colibă, împrejmuire, loc îngrădit, ocol, piaţă, staul, târg, țarc.
Ocoli, verb Sinonime:
a înconjura; a împrejmui, a îngrădi; a evita, a se abate, a ieşi din subiect; a umbla brambura, a umbla hai-hui.
Parapet, substantiv neutru Sinonime:
îngrăditură, împrejmuire, obstacol; balustradă, rampă, rezemătoare; adăpost, întăritură.
Parmalâc, substantiv neutru (popular) Sinonime:
balustradă, rampă, parapet, rezemătoare; grilaj, îngrădituri, împrejmuire, pălimar.
Pocit (pocită), adjectiv
Sinonime:
arăcit, împrejmuit, închis; bizar, caraghios, ciudat, cu ghinion, curios, deformat, desfigurat, diform, diformat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, fatal, funest, hidos, inexplicabil, insolit, năstrușnic, nefast, neobișnuit, original, paradoxal, rău, singular, sinistru, slut, stâlcit, straniu, sumbru, supărător, urât.
Prinsoare, substantiv feminin
Sinonime:
(popular) acord, aranjament, arest, arestare, avere, avut, avuție, bogăție, bun, capcană, captivitate, capturare, carceră, cătușă, chingă, combinație, contract, convenție, detenţie, închisoare, înțelegere, învoială, învoire, legământ, ocnă, pact, pariu, penitenciar, prindere, prins, prizonierat, pușcărie, rămăşag, situație, stare, temniță, tranzacție, (plural) mijloace; (regional) curte, ogradă, împrejmuire; (Transilvania) cusătură, legătură.
Tivi, verb Sinonime:
a înconjura, a mărgini, a împrejmui.
Ţărcui, verb Sinonime:
a împrejmui, a îngrădi, a închide.
Împrejurime (împrejurimi), substantiv feminin
Sinonime:
preajmă, vecinătate, împrejmuire, perimetru, apropiere.
Chenărui, verb
Sinonime:
a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (figurat) a tivi.
Prejmui, verb
Sinonime:
a împrejmui, a închide, a înconjura, a îngrădi.
Stobor, substantiv
Sinonime:
cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, par, scândură de gard, zăplaz, ulucă; (Oltenia) adunare, reuniune.
Țărmuitor, adjectiv
Sinonime:
împrejmuitor, înconjurător.
Steavă, substantiv (învechit)
Sinonime:
herghelie, împrejmuire, ocol, stavă.
Desprejmui, verb
Sinonime:
a desființa împrejmuirea, a desgrădi, a despresura, a scoate gardul; (învechit) a se împrăștia.
Gărdui, verb
Sinonime:
a împrejmui, a îngrădi.
Vecinătate, substantiv
Sinonime:
apropiere, contiguitate, împrejurime, jur, preajmă, (livresc) proximitate, (popular) megieșie, (prin Transilvania) preabăt, (regional) meleag; (învechit) iobăgie, împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire, rumânie, șerbie, vecinie, (livresc) servitute, (rar) servaj.
Înzidui, verb
Sinonime:
a împrejmui cu zid.
Padoc, substantiv
Sinonime:
împrejmuire, îngrăditură, ocol.
Ocolitură, substantiv
Sinonime:
ocolire, (învechit și popular) împrejmuire.
Ocolire, substantiv
Sinonime:
eludare, evitare, ignorare, împiedicare, înconjur, înconjurare, îndepărtare, înlăturare, ocol, ocoleală, ocoliș, ocolit, ocolitură, preîntâmpinare, prevenire, prevenție, (figurat) divagare, (învechit și regional) apărare, (învechit și regional) împresurare, (învechit) asediere, (învechit) delimitare, (învechit) împrejmuire, (popular) cutreierare, (regional) răsfățare.
Îngrăditură, substantiv
Sinonime:
chenar, gard, împrejmuire, îngrădeală, loc îngrădit, ocol, ulucă, (învechit și regional) ogradă, (învechit și regional) stobor, (învechit) cuprins, (învechit) fortificație, (învechit) îngrădiș, (Moldova și Bucovina) zăplaz, (rar) restricție, (regional) târcol.
Ocolitor, adjectiv
Sinonime:
împrejmuitor, înconjurător, ocolit.
Conjor, substantiv (învechit)
Sinonime:
împrejmuire, înconjur, ocol, ținut.
