Zăpăci, verb
Sinonime: a (se) tulbura, a (se) năuci, a (se) buimăci, a (se) ameți, a (se) fâstâci, a (se) încurca; a răvăşi.  Zăpăcit (zăpăcită), adjectiv
Sinonime: buimăcit, năucit, tulburat, fâstâcit, zvăpăiat, zvânturat.  Zăpăcitor, adjectiv
Sinonime: amețitor, năucitor, stupefiant, uimitor, uluitor.  

---

Aiurit (aiurită), adjectiv
Sinonime: uluit, zăpăcit, într-o ureche, ţicnit, smintit, trăsnit.  Ameţi, verb
Sinonime: a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) buimăci, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) ciupi, a (se) dezechilibra, a (se) îmbăta, a (se) magnetiza, a (se) matosi, a (se) năuci, a (se) oțeli, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turci, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) ului, a (se) zăpăci, a avea amețeală, a deveni buimatic, a pricinui amețeală, a se pierde (cu firea), a-şi pierde luciditatea, (argou) a (se) mahi, (argou) a (se) matoli, (familiar) a (se) învinoșa, (învechit) a (se) cebălui, (livresc) a (se) griza, (Moldova) a (se) chefălui, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) tehui, (popular) a (se) bâigui, (popular) a (se) turlăci, (prin Transilvania) a (se) amnări, (rar) a (se) târnosi, (regional) a (se) flecui, (regional) a (se) hăbăuci, (regional) a (se) uimăci, (Transilvania și Banat) a (se) șumeni.  Ameţit (ameţită), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, năucit; beat, turmentat, pilit, cherchelit.  Bazaochi (bazaoache), adjectiv (regional)
Sinonime: saşiu; nebunatic, ştrengar, aiurit, zăpăcit.  Bălmăji, verb
Sinonime: a amesteca, a încurca, a zăpăci, a ameţi; (figurat) a îmbrobodi, a înşela, a duce de nas (pe cineva), a îmbolmăji; a îngăima, a îndruga, a articula.  Bezmetic (bezmetică), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, şui, năuc, capiu, împrăştiat, fără căpătâi, nebun.  Bâiguit (bâiguită), adjectiv
Sinonime: neclar, neînţeles, încurcat; zăpăcit, uluit, buimăcit, aiurit, ameţit, buimac, năuc, prostit, tâmpit, stupid, dezorientat, derutat.  Buimac (buimacă), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, aiurit, ameţit, amorţit, uluit, năuc, buimăcit, buimatic, hăbăuc, prostit, apatic, îndobitocit, tâmpit, cretin, stupid.  Buimăci, verb (reflexiv)
Sinonime: a se ameţi, a se aiuri, a se zăpăci, a se pierde, a se năuci, a se ului, a se prosti, a se îndobitoci, a se tâmpi.  Candriu (candrie), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, ţicnit, aiurit, sucit, bramburit, hăbăuc; beat, afumat, grizat, cherchelit, pilit, ameţit.  Capiu (capie), adjectiv
Sinonime: năuc, zăpăcit, bezmetic, aiurit, şui, nebun.  Căpia, verb
Sinonime: a înnebuni, a se zăpăci, a se ţicni, a se scrânti, a-şi pierde minţile; a pierde măsura.  Căscat (căscată), adjectiv
Sinonime: (familiar) holbat, mirat, nătăfleţ, neatent, prost, uimit, uituc, zăbăuc, zăpăcit, zgâit; deschis, crăpat, desfăcut, răscrăcănat.  Căscăund (căscăundă), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, neatent, uituc, gură-cască, zăbăuc, nătăfleţ, prost.  Deconcerta, verb
Sinonime: a tulbura, a zăpăci, a încurca, a deruta, a descumpăni, a dezorienta.  Deranja, verb
Sinonime: a răvăşi, a răscoli, a învălmăşi; (figurat) a tulbura, a stingheri, a stânjeni, a incomoda; a se obosi, a se osteni, a face eforturi, a zăpăci, (regional) a răntui, a rostopoli, a strica, a se defecta, a încurca, a jena, a supăra, (livresc) a conturba, a importuna, a inoportuna, (rar) a sinchisi, (popular) a zăticni, (Moldova şi Bucovina) a zăhăi, (învechit) a sminti, a perturba.  Deranjat (deranjată), adjectiv
Sinonime: răvăşit, răscolit, stânjenit, stingherit, defectat, tulburat, în neorânduială, mutat din loc, zăpăcit, ciufulit, defect, stricat.  Deruta, verb
Sinonime: a dezorienta, a zăpăci, a încurca, a înşela.

Derută, substantiv feminin
Sinonime: dezorientare, zăpăceală, învălmăşeală, încurcătură, haos.  Descumpăni, verb
Sinonime: a dezorienta, a dezechilibra, a deruta, a zăpăci.  Deşucheat (deşucheată), adjectiv
Sinonime: nebun, smintit, ţicnit; dezmăţat, destrăbălat, deşănţat, aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu, alienat, dement, descreierat, înnebunit.  Exaltat (exaltată), adjectiv
Sinonime: entuziasmat, înflăcărat, aprins, însufleţit, ieşit din minţi, nebun, smintit, zăpăcit, ţicnit, surescitat.  Fâstâci, verb
Sinonime: a se zăpăci, a se intimida, a se încurca, (regional) a se teşmeni, a se ului, (Transilvania) a se îngăimăci, (Oltenia, Muntenia şi Transilvania) a se rătuti, (figurat) a se pierde.  Haihui (haihuie), adjectiv
Sinonime: (adesea substantivat) aiurit, hoinar, năuc, neglijent, neserios, zănatic, zăpăcit.  Hăbăuc (hăbăucă), adjectiv
Sinonime: aiurit, amețit, bleg, bramburit, buimac, buimăcit, candriu, clătit, inabil, împrăştiat, nătăfleț, nătărău, nătâng, nătântoc, năuc, năucit, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, redus, smintit, stupid, sucit, tâmpit, tont, tontălău, ţicnit, zănatic, zăpăcit, (regional) nebun.  Intimida, verb
Sinonime: a speria, a zăpăci, a înfricoşa, a copleşi.  Îmbăta, verb
Sinonime: (familiar) a se afuma, a se ameţi, a se chercheli, a se turti, a se pili, a se aghesmui; (figurat) a încânta, a fermeca, a ameţi, a zăpăci, a tulbura, a seduce.  Împrăştiat (împrăștiată), adjectiv
Sinonime: (figurat) distrat, zăpăcit, dezordonat.  Înnebunit (înnebunită), adjectiv
Sinonime: nebun, scos din minţi, ţicnit, aiurit, zurliu, stricat la cap; zăpăcit, uluit.  Învălmăşi, verb
Sinonime: a amesteca, a pune claie peste grămadă, a înghesui; a (se) încurca, a (se) zăpăci.  Mahmur (mahmură), adjectiv
Sinonime: indispus, fără chef, plictisit, apatic, posomorât; buimac, zăpăcit, aiurit.  Năuc (năucă), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, buimac, ameţit, hăbăuc, aiurit, capiu, bezmetic, uimit, perplex, dezorientat, uluit, buimăcit; prost, nepriceput, netot, prostănac.  Năuci, verb
Sinonime: a uimi, a se dezorienta, a se zăpăci, a se buimăci, a se ului, a se tulbura, a se prosti, a se îndobitoci.  Nebun (nebună), adjectiv
Sinonime: alienat, dement, smintit, zălud, ţicnit, zăpăcit, bezmetic, capiu; nesocotit, nechibzuit, imprudent, neprevăzător, necugetat; neastâmpărat, zvăpăiat, zburdalnic, zglobiu, nebunatic; turbat, furios, aprins, apucat, violent, fără control.  Pierde, verb
Sinonime: a dispărea, a pieri, a se face nevăzut; (reflexiv) a leşina, a agoniza, a se sfârşi, a muri; a se rătăci, a se răzleţi; (figurat) a se zăpăci, a se emoţiona, a se intimida, a se încurca, a se speria.  Prostit (prostită), adjectiv
Sinonime: copleşit, uluit, zăpăcit, dezorientat, năuc, tembel; înşelat, păcălit, dus de nas, tras pe sfoară, păgubit; istovit, vlăguit, stors.  Rătuti, verb (popular)
Sinonime: a se zăpăci, a-şi pierde capul, a înnebuni.  Sanchiu (sanchie), adjectiv (popular)
Sinonime: aiurea, aiurit, bezmetic, bizar, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, indolent, inexplicabil, insociabil, insolit, încăpăţânat, îndărătnic, leneș, mocnit, morocănos, mut, năstrușnic, nebun, necomunicativ, neobișnuit, neprietenos, nesociabil, original, paradoxal, posac, posomorât, puturos, recalcitrant, refractar, singular, smintit, straniu, taciturn, tăcut, trândav, trântor, țicnit, urâcios, ursuz, zănatic, zăpăcit, zurliu, (popular) hursuz.  Sastisi, verb (învechit)
Sinonime: a tulbura, a zăpăci; a plictisi, a sătura, a copleşi.  Sărit (sărită), adjectiv
Sinonime: (figurat) smintit, ţicnit, smucit, zărghit, nebun, aiurit, zăpăcit, într-o ureche; omis, uitat, trecut cu vederea.  Scrânti, verb
Sinonime: a luxa, a se fractura; (figurat) a se zăpăci, a se ţicni, a-şi pierde dreapta judecată.  Sfii, verb
Sinonime: a face să se sfiască, a fi cuprins de rușine, a fi jenat, a nu îndrăzni, a se intimida, a se jena, a se reține, a se ruşina, a se stânjeni, a se stidi, a se stingheri, a se teme, a se zăpăci, (învechit) a se scăndăli, (regional, figurat) a se teşi.  Silhui (silhuie), adjectiv (popular)
Sinonime: nepătruns, neumblat, sălbatic; (figurat) dezordonat, împrăştiat, zăpăcit, bezmetic.  Speria, verb
Sinonime: a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa, a (se) tulbura, a se buimăci, a (se) zăpăci, a-şi pierde firea, a tresălta, a-şi pierde cumpătul.  Stropşit (stropşită), adjectiv
Sinonime: zdrobit, sfărâmat, strivit, stricat, deformat; (figurat) zăpăcit, smintit, năbădăios, îndrăcit; pocit, desfigurat, schimonosit.  Sturlubatic (sturlubatică), adjectiv (popular)
Sinonime: drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic; (variante) sturlubatec, sturluibatec, sturluibatic, șturlubatic.  Şui (şuie), adjectiv
Sinonime: subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.  Tulburat (tulburată), adjectiv
Sinonime: neliniştit, îngrijorat, frământat, zbuciumat, agitat, zăpăcit, turmentat, confuz, încurcat, buimac, năuc, ameţit.  Ţicni, verb
Sinonime: a se sminti, a se zăpăci, a înnebuni, a-şi pierde mintea, a se ţăcăni, a se prosti.  Ţicnit (țicnită), adjectiv
Sinonime: smintit, zăpăcit, trăsnit, nebun.  Uimi, verb
Sinonime: a provoca mirare, a stârni admiraţie, a surprinde, a impresiona, a tulbura, a zăpăci, a buimăci, a ului.