Vorbire, substantiv feminin
Sinonime: limbaj, limbă, exprimare, rostire, cuvântare.  

---

Aiureală, substantiv feminin
Sinonime: aberație, absurditate, aiurare, bazaconie, delir, delirare, dezordine, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, sminteală, stupiditate, tulburare, țicneală, vorbire lipsită de sens, zăpăceală, (familiar și figurat) țăcăneală, (învechit și regional) bâiguială, (învechit și regional) bâiguire.  Bârfă, substantiv feminin
Sinonime: bârfeală, bârfire, bârfit, bâzâit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, comeraj, defăimare, denigrare, discreditare, mahalagism, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbă, vorbire de rău, (argotic) prostituată, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (familiar) mâncătorie, (familiar) ștafetă, (învechit și regional) bârfitură, (învechit și regional) ponos, (învechit și regional) ponosluire, (învechit și regional) voroavă, (învechit) ascultătură, (învechit) balamuție, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) dosnicie, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră, (regional) cârcăială, (regional) lihăială, (regional) voșcot, (regional; la plural) pletcuri.  Calomnie, substantiv feminin
Sinonime: bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.  Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime: vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.  Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime: alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.  Dialect, substantiv neutru
Sinonime: limbă, vorbire; (regional) grai; (livresc) idiom; argou, jargon, slang.  Discurs, substantiv neutru
Sinonime: apologism, expunere, cuvântare, alocuţiune, cuvânt, (englezism) speech, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, logos; (discurs funebru) oraţie funebră, (învechit) propovedanie.  Expresie, substantiv feminin
Sinonime: alegorie, clișeu, exprimare, expunere, formulare, formulă, grup de cuvinte, idiotism, limbaj, locuțiune, vorbire, cuvânt, metaforă, sintagmă, slogan, termen, vocabulă, vorbă, (popular) zicere; înfăţişare, mimică, privire, figură, formă, fizionomie, mască; (expresie identic-adevărată) tautologie, (expresie validă) tautologie.  Galimatie, substantiv feminin
Sinonime: amestec, încâlceală, încurcătură; vorbire confuză, brambureală.  Gângăveală, substantiv feminin
Sinonime: bâlbâială, vorbire neclară, bolboroseală.  Grai, substantiv neutru
Sinonime: accent, alocuțiune, argou, cuvânt, dialect, discurs, glas, idiom, învoială, limbaj, limbă, proverb, rostire, târguială, termen, verb, voce, vorbă, vorbire, zicală.

Grăi, verb
Sinonime: a boteza, a conveni, a cuvânta, a denumi, a exprima prin grai, a glăsui, a intitula, a înţelege, a porecli, a reda prin cuvinte, a rosti, a scoate, a se chema, a se învoi, a se numi, a se pune de acord, a spune, a supranumi, a vorbi, a zice.  Idiom, substantiv masculin
Sinonime: grai, dialect, vorbire, limbă.  Intervenţie, substantiv feminin
Sinonime: operaţie, acţiune; amestec, participare, demers, luare de cuvânt, vorbire.  Limbă, substantiv feminin
Sinonime: limbaj, vorbire, cuvânt, verb; grai, glas; (învechit) informaţie, relaţie, veste, ştire; (învechit) popor, neam, naţiune.  Voce, substantiv feminin
Sinonime: glas, vorbire, intonare.  Zicere, substantiv feminin
Sinonime: cuvânt, vorbă, vorbire; expresie, zicală, zicătoare, maximă, aforism.  Aiurare, substantiv
Sinonime: aiureală, delir, delirare, vorbire fără sens, (învechit și regional) bâiguială, (învechit și regional) bâiguire, (rar) revenire, (variantă) aiurire.  Convorbire, substantiv
Sinonime: conversație, discuție, dialog, vorbire.  Radotaj, substantiv
Sinonime: senilitate; redundanță, repetiție, vorbire, verbiaj.  Exprimare, substantiv
Sinonime: expresie, formulare, manifestare; articulare, limbă, vorbă, vorbire, limbaj; stil.  Rodomontadă, substantiv
Sinonime: fanfaronadă, gasconadă, lăudăroșenie, tiradă emfatică, vorbire emfatică.  Galimatias, substantiv
Sinonime: argou, cacografie, dialect, frazeologie, hieroglifă, imbroglio, jargon, limbaj ininteligibil, logogrif, nonsens, pidgin, sabir, scriere confuză, vorbire ininteligibilă; (variante) galimatie, galimație.  Hârâitură, substantiv
Sinonime: hârâială, mârâit (de câine), vorbire răgușită.  Colocvial, adjectiv
Sinonime: (despre vorbire sau stil) argotic, familiar, informal, simplu, vernacular.  Palilogie, substantiv
Sinonime: (tulburare de vorbire) palilalie, repetare.  Dialogare, substantiv
Sinonime: conversație, convorbire, discutare, vorbire în dialog.  Alofazie, substantiv
Sinonime: vorbire incoerentă.  Glosolalie, substantiv
Sinonime: afazie, vorbire în limbi, xenoglosie.  Coprofemie, substantiv
Sinonime: coprolalie, coprolalomanie, vorbire obscenă.  Cacolalie, substantiv
Sinonime: jargonafazie, vorbire defectuoasă.  Buiguire, substantiv (regional)
Sinonime: bâiguire, brodelnicitură, buiguit, buiguitură, buimăcire, buiuguire, extaz, îngăimeală, rătăcire, vedenie, vorbire fără înțeles, vorbire fără rost, zăpăcire.  Miorlăială, substantiv
Sinonime: mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (depreciativ) cântare, (depreciativ) smiorcăială, (figurat) cântare nearmonioasă, (figurat) plâns, (figurat) vorbire afectată, (regional) miaun, (regional) miaut.  Miorlăitură, substantiv
Sinonime: mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăiala, miorlăire, miorlăit, (figurat) plâns, (figurat) vorbire afectată, (regional) miaun, (regional) miaut, (variantă) miurlăitură.  Pioncăneală, substantiv (regional)
Sinonime: migală, migăleală, mocăială, mocoșire, pițigăială, slăbire, topire, vedere slabă, vorbire înceată, (variantă) piorcăneală; (regional) pioceală, piocit, pioncăială, pioncăit, pioncăitură, pioncănit, pioncănitură.  Sociolect, substantiv
Sinonime: dialect social, vorbire.  Îngăimare, substantiv
Sinonime: bâlbâire, bolboroseală, bolborosire, bolborosit, ezitare, fredonare, încurcătură, îngăimeală, îngânare, nedumerire, nehotărâre, vorbire confuză, (învechit și regional) slomnire, (învechit) aflare în impas, (învechit) îngălare, (învechit) purtare cu vorba, (învechit) tărăgănare, (regional) îndoială, (regional) întrolocare, (regional) pregetare, (regional) slomneală, (regional) șovăire.  Bădăduire, substantiv (Moldova)
Sinonime: hoinărire; trăncăneală, vorbire fără rost, (Moldova) bădădăire, (Moldova) bădădăit.  Bădăduit, substantiv (Moldova)
Sinonime: hoinăreală, hoinărit, trăncăneală, vorbire fără rost, (Moldova) bădădăire, (Moldova) bădădăit, (Moldova) bădăduire.

Bădăduit, adjectiv (Moldova)
Sinonime: gonit, hoinărit, vorbit fără rost, (Moldova) bădădăit.