Vorbire, substantiv feminin
Sinonime: limbaj, limbă, exprimare, rostire, cuvântare.  

---

Calomnie, substantiv feminin
Sinonime: bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.  Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime: vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.  Dialect, substantiv neutru
Sinonime: limbă, vorbire; (regional) grai; (livresc) idiom; argou, jargon, slang.  Discurs, substantiv neutru
Sinonime: expunere, cuvântare, alocuţiune, cuvânt, (englezism) speech, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, logos; (discurs funebru) oraţie funebră, (învechit) propovedanie.  Expresie, substantiv feminin
Sinonime: alegorie, clișeu, exprimare, expunere, formulare, formulă, grup de cuvinte, idiotism, limbaj, locuțiune, vorbire, cuvânt, metaforă, sintagmă, slogan, termen, vocabulă, vorbă, (popular) zicere; înfăţişare, mimică, privire, figură, formă, fizionomie, mască; (expresie identic-adevărată) tautologie, (expresie validă) tautologie.  Galimatie, substantiv feminin
Sinonime: amestec, încâlceală, încurcătură; vorbire confuză, brambureală.  Gângăveală, substantiv feminin
Sinonime: bâlbâială, vorbire neclară, bolboroseală.  Grai, substantiv neutru
Sinonime: accent, alocuțiune, argou, cuvânt, dialect, discurs, glas, idiom, învoială, limbaj, limbă, proverb, rostire, târguială, termen, verb, voce, vorbă, vorbire, zicală.

Grăi, verb
Sinonime: a boteza, a conveni, a cuvânta, a denumi, a exprima prin grai, a glăsui, a intitula, a înţelege, a porecli, a reda prin cuvinte, a rosti, a scoate, a se chema, a se învoi, a se numi, a se pune de acord, a spune, a supranumi, a vorbi, a zice.  Idiom, substantiv masculin
Sinonime: grai, dialect, vorbire, limbă.  Intervenţie, substantiv feminin
Sinonime: operaţie, acţiune; amestec, participare, demers, luare de cuvânt, vorbire.  Limbă, substantiv feminin
Sinonime: limbaj, vorbire, cuvânt, verb; grai, glas; (învechit) informaţie, relaţie, veste, ştire; (învechit) popor, neam, naţiune.  Voce, substantiv feminin
Sinonime: glas, vorbire, intonare.  Zicere, substantiv feminin
Sinonime: cuvânt, vorbă, vorbire; expresie, zicală, zicătoare, maximă, aforism.  Convorbire, substantiv
Sinonime: conversație, discuție, dialog, vorbire.  Radotaj, substantiv
Sinonime: senilitate; redundanță, repetiție, vorbire, verbiaj.  Exprimare, substantiv
Sinonime: expresie, formulare, manifestare; articulare, limbă, vorbă, vorbire, limbaj; stil.  Rodomontadă, substantiv
Sinonime: vorbire emfatică, tiradă emfatică; lăudăroșenie, fanfaronadă.  Galimatias, substantiv
Sinonime: argou, cacografie, dialect, frazeologie, hieroglifă, imbroglio, jargon, limbaj ininteligibil, logogrif, nonsens, pidgin, sabir, scriere confuză, vorbire ininteligibilă; (variante) galimatie, galimație.  Hârâitură, substantiv
Sinonime: hârâială, mârâit (de câine), vorbire răgușită.  Colocvial, adjectiv
Sinonime: (despre vorbire sau stil) argotic, familiar, informal, simplu, vernacular.  Palilogie, substantiv
Sinonime: (tulburare de vorbire) palilalie, repetare.  Dialogare, substantiv
Sinonime: conversație, convorbire, discutare, vorbire în dialog.  Alofazie, substantiv
Sinonime: vorbire incoerentă.  Glosolalie, substantiv
Sinonime: afazie, vorbire în limbi, xenoglosie.  Coprofemie, substantiv
Sinonime: coprolalie, coprolalomanie, vorbire obscenă.  Cacolalie, substantiv
Sinonime: jargonafazie, vorbire defectuoasă.  Buiguire, substantiv (regional)
Sinonime: bâiguire, brodelnicitură, buiguit, buiguitură, buimăcire, buiuguire, extaz, îngăimeală, rătăcire, vedenie, vorbire fără înțeles, vorbire fără rost, zăpăcire.  Miorlăială, substantiv
Sinonime: mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăire, miorlăit, miorlăitură, (depreciativ) cântare, (depreciativ) smiorcăială, (figurat) cântare nearmonioasă, (figurat) plâns, (figurat) vorbire afectată, (regional) miaun, (regional) miaut.  Miorlăitură, substantiv
Sinonime: mieunare, mieunat, mieunătură, miorlăiala, miorlăire, miorlăit, (figurat) plâns, (figurat) vorbire afectată, (regional) miaun, (regional) miaut, (variantă) miurlăitură.