Vorbi, verb Sinonime:
a spune, a zice, a grăi, a cuvânta, a discuta; (reflexiv) a se sfătui, a se înţelege, a se învoi.
Vorbire, substantiv feminin Sinonime:
limbaj, limbă, exprimare, rostire, cuvântare.
Vorbitor, adjectiv
Sinonime:
comunicativ, concludent, convingător, cuvântăreț, cuvântător, decisiv, edificator, elocvent, evident, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, semnificativ, serios, sociabil, solid, sonor, sugestiv, tare, temeinic, volubil, vorbăreț, vorbit, (variantă) vorbitoriu. Vorbitor, substantiv
Sinonime:
alocutor, conferențiar, emițător, interlocutor, locutor, orator, parloar, (învechit) parlatoriu, (popular) mesager, (rar) cuvântător, (Transilvania) pețitor, (variantă) vorbitoriu.
Vorbitorie, substantiv (învechit)
Sinonime:
bavardaj, elocvență, vorbărie.
Vorbitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
vorbărie.
Aiura, verb Sinonime:
a delira, a vorbi într-aiurea, a-şi pierde şirul, a bate câmpii, a divaga.
Aiureală, substantiv feminin
Sinonime:
aberație, absurditate, aiurare, bazaconie, delir, delirare, dezordine, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, sminteală, stupiditate, tulburare, țicneală, vorbire lipsită de sens, zăpăceală, (familiar și figurat) țăcăneală, (învechit și regional) bâiguială, (învechit și regional) bâiguire.
Arăta, verb Sinonime:
a indica, a demonstra, a preciza, a dezvălui, a da la lumină, a scoate la iveală, a dovedi; a exprima, a expune, a exterioriza, a formula, a vorbi, a zice, a spune, a comunica, a exemplifica.
Auzi, verb Sinonime:
a asculta, a înregistra, a reţine, a înţelege, a pricepe; (reflexiv) a se vorbi, a se zvoni, a se afla.
Bâigui, verb Sinonime:
a îngăima, a îngâna, a aiura, a vorbi într-aiurea, a delira; a vorbi incoerent, a vorbi încurcat; a spune prostii.
Bâlbâi, verb
Sinonime:
a bălmăji, a blodogori, a bogonisi, a bolborosi, a da în bâlbă, a se gângăvi, a se gângâi, a se încurca, a vorbi incoerent, a vorbi neînțeles, a-și pierde șirul vorbelor, (Banat) a pâtcăi, (impropriu) a se zbate (într-un lichid), (învechit) a se bolbâi, (regional) a clocoti, (regional) a se blibăi, (regional) a tântăvi, (regional) a trăncăni, (Transilvania și Oltenia) a șișcăvi, (variantă) a se bălbăi, (variantă) a se bălbui, (variantă) a se bâlbăi.
Bârfă, substantiv feminin
Sinonime:
bârfeală, bârfire, bârfit, bâzâit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, comeraj, defăimare, denigrare, discreditare, mahalagism, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbă, vorbire de rău, (argotic) prostituată, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (familiar) mâncătorie, (familiar) ștafetă, (învechit și regional) bârfitură, (învechit și regional) ponos, (învechit și regional) ponosluire, (învechit și regional) voroavă, (învechit) ascultătură, (învechit) balamuție, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) dosnicie, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră, (regional) cârcăială, (regional) lihăială, (regional) voșcot, (regional; la plural) pletcuri.
Bârfi, verb Sinonime:
a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni; a vorbi de rău, a cleveti, a calomnia, a denigra, a defăima, a huli, a ocărî, a ponegri, a spune minciuni.
Bodogăneală, substantiv feminin Sinonime:
mormăială, blodogoreală, boscorodeală, bombăneală, bolboroseală, dondăneală, vorbit printre dinți; cârteală, critică, protest.
Calomnia, verb
Sinonime:
a bârfi, a cleveti, a defăima, a denigra, a discredita, a huli, a minţi, a murdări (imaginea unei persoane), a ocărî, a ponegri, a se autocalomnia, a vorbi de rău.
Calomnie, substantiv feminin Sinonime:
bârfă, bârfeală, defăimare, vorbire de rău, cleveteală, hulă, ocară, ponegrire, denigrare, blasfemie; acuzație, minciună, afirmaţie mincinoasă.
Clămpăni, verb Sinonime:
(figurat) a flecări, a pălăvrăgi, a vorbi vrute şi nevrute; a clănţăni.
Colporta, verb Sinonime:
a duce vorba, a purta vorba, a vorbi de rău.
Conferenţia, verb Sinonime:
a vorbi, a expune, a ţine conferinţe.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Cuvânta, verb Sinonime:
a vorbi, a grăi, a zice, a spune; a ţine un discurs, a conferenţia, a expune.
Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime:
alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.
Debita, verb Sinonime:
a spune, a vorbi, a pălăvrăgi; a recita, a declama.
Delira, verb
Sinonime:
a aiura, a vorbi fără control, a spune prăpăstii, (învechit şi regional) a bâigui, (Oltenia) a lozi.
Dialect, substantiv neutru
Sinonime:
limbă, vorbire; (regional) grai; (livresc) idiom; argou, jargon, slang.
Discurs, substantiv neutru
Sinonime:
apologism, expunere, cuvântare, alocuţiune, cuvânt, (englezism) speech, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, logos; (discurs funebru) oraţie funebră, (învechit) propovedanie.
Discuta, verb
Sinonime:
a convorbi, a conversa, a dialoga, a dezbate, a vorbi, (livresc) a se întreţine, (popular) a (se) sfătui, (învechit şi regional) a băsădi, (regional) a povesti, (Banat) a turvini, (învechit) a vorovi, a chibzui.
Disputa, verb
Sinonime:
a rivaliza, a se lupta pentru; a se desfăşura, a se juca; a contesta, a se certa, a purta o dispută, a discuta, a conversa, a vorbi în contradictoriu. Dispută, substantiv feminin
Sinonime:
dezbatere, controversă, ceartă, disensiune, neînţelegere, discuție aprinsă, diferend; meci, competiție, întrecere.
Expansiv (expansivă), adjectiv
Sinonime:
comunicativ, demonstrativ, expansibil, exuberant, prietenos, sociabil, social, vioi, volubil, vorbitor, (figurat) deschis, (învechit) espansiv, (învechit) soțios.
Expresie, substantiv feminin
Sinonime:
alegorie, clișeu, exprimare, expunere, formulare, formulă, grup de cuvinte, idiotism, limbaj, locuțiune, vorbire, cuvânt, metaforă, sintagmă, slogan, termen, vocabulă, vorbă, (popular) zicere; înfăţişare, mimică, privire, figură, formă, fizionomie, mască; (expresie identic-adevărată) tautologie, (expresie validă) tautologie.
Exprima, verb
Sinonime:
a vorbi, a zice, a spune, a exterioriza, a comunica, a declara, a expune, a formula, a reda, a reproduce, a manifesta, a prezenta.
Face, verb
Sinonime:
a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.
Galimatie, substantiv feminin Sinonime:
amestec, încâlceală, încurcătură; vorbire confuză, brambureală.
Gângăveală, substantiv feminin Sinonime:
bâlbâială, vorbire neclară, bolboroseală.
Glăsui, verb (popular)
Sinonime:
a boci, a căina, a cânta, a exprima, a executa, a grăi, a intona, a interpreta, a jeli, a jelui, a lamenta, a plânge, a rosti, a spune, a tângui, a văicări, a văita, a vorbi, a zice.
Glumi, verb
Sinonime:
a face glume, a face haz, a nu vorbi serios, a spune bancuri, a spune glume, a vorbi în glumă, (Moldova) a pruji, (Moldova, Bucovina şi Transilvania) a şugui, (prin Banat şi Oltenia) a şodi, (prin Oltenia) a zgondi.
Grai, substantiv neutru
Sinonime:
accent, alocuțiune, argou, cuvânt, dialect, discurs, glas, idiom, învoială, limbaj, limbă, proverb, rostire, târguială, termen, verb, voce, vorbă, vorbire, zicală.
Grăi, verb
Sinonime:
a boteza, a conveni, a cuvânta, a denumi, a exprima prin grai, a glăsui, a intitula, a înţelege, a porecli, a reda prin cuvinte, a rosti, a scoate, a se chema, a se învoi, a se numi, a se pune de acord, a spune, a supranumi, a vorbi, a zice.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Huli, verb (popular)
Sinonime:
a batjocori, a bârfi, a blama, a blasfemia, a calomnia, a cleveti, a da-n tărbacă, a defăima, a denigra, a discredita, a face de ocară, a insulta, a înnegri, a ocărî, a pângări, a ponegri, a profana, a supune unui sacrilegiu, a trata cu hule, a vorbi de rău.
Idiom, substantiv masculin Sinonime:
grai, dialect, vorbire, limbă.
Intervenţie, substantiv feminin Sinonime:
operaţie, acţiune; amestec, participare, demers, luare de cuvânt, vorbire.
Îngăima, verb Sinonime:
a vorbi nelămurit, a o încurca, a îndruga, a bolborosi, a (se) bâlbâi.
Învoi, verb
Sinonime:
a (se) angaja, a (se) tocmi, a (se) uni, a accepta, a adera la, a admite, a aproba, a concilia, a consimţi, a conveni, a face pe voie, a fi în concordanță, a încuviința, a îngădui, a lăsa, a pactiza, a permite, a primi, a se împăca, a se îndupleca, a se înțelege, a se potrivi, a se reconcilia, a se vorbi, a trăi în bună înțelegere, a voi, a vrea, (Banat) a se toldui, (grecism învechit) a se simfonisi, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se grăi, (învechit și regional) a se pleca, (învechit) a aprobălui, (învechit) a favoriza, (învechit) a fi de acord, (învechit) a mulțumi, (învechit) a ogodi, (învechit) a pristăni, (învechit) a se lovi, (învechit) a se târgui, (învechit) a veni, (livresc) a concede, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (popular) a se ajunge, (popular) a se pogodi, (prin Muntenia) a se îndogăți.
Limbă, substantiv feminin Sinonime:
limbaj, vorbire, cuvânt, verb; grai, glas; (învechit) informaţie, relaţie, veste, ştire; (învechit) popor, neam, naţiune.
Logoree, substantiv feminin
Sinonime:
bavardaj, facondă, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, frazeologie, incontinență (verbală), limbuție, locvacitate, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, verbiaj, verbigerație, verbomanie, verbozitate, volubilitate, vorbărie, (învechit) vorbăreție, (învechit) vorbitorie, (învechit) vorbitură, (rar) vorbăraie, (regional) leorbăială.
Ocărî, verb Sinonime:
a mustra, a certa, a dojeni; a vorbi de rău, a defăima, a insulta.
Palavrăgi, verb
Sinonime:
a bate apa-n piuă, a bârfi, a cleveti, a flecări, a îndruga, a sporovăi, a spune lucruri fără importanță, a spune palavre, a tăifăsui, a trăncăni, a vorbi mult și fără rost, (variantă) a pălăvrăgi.
Parloar, substantiv neutru
Sinonime:
vorbitor, (învechit) parlatoriu.
Perora, verb Sinonime:
a parlamenta, a vorbi (mult), a dezbate, a argumenta.
Pleda, verb Sinonime:
a susţine, a apăra, a vorbi pentru (ceva sau cineva).
Ponegri, verb
Sinonime:
a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a detracta, a huli, a ponosi, a trata cu hule, a vorbi de rău.
Ponosi, verb Sinonime:
a se uza, a se strica, a se învechi, a se paradi, a se mototoli, a se degrada; a ponegri, a defăima, a calomnia, a vorbi de rău.
Pronunţa, verb
Sinonime:
a (se) rosti, a (se) spune, a articula, a comunica, a consimţi, a da o sentință, a emite, a exprima, a face cunoscut, a formula, a grăi, a lua atitudine, a opina, a scoate, a se declara, a ține, a vorbi, a zice, a-şi da avizul, a-și spune părerea, (învechit) a proforisi, (învechit) a pronuncia, (învechit) a pronunția, (prin Moldova) a blești.
Răţoi, verb Sinonime:
a se răsti, a se stropși, a vocifera, a vorbi tare. Rățoi, substantiv
Sinonime:
(pentru rață) bărbătuș, bărbățel, mascul; (depreciativ) bărbat înfumurat.
Rosti, verb Sinonime:
a zice, a spune, a vorbi, a glăsui, a comunica, a pronunţa, a articula.
Sociabil (sociabilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, accesibil, acomodant, afabil, atașabil, comunicativ, expansiv, prietenos, social, volubil, vorbitor, (figurat) deschis, (învechit) soțios.
Sonor (sonoră), adjectiv
Sinonime:
acustic, aerofon, armonios, asurzitor, cordofon, emfatic, fonic, idiofon, intens, melodic, melodios, membranofon, muzical, pătrunzător, plin, puternic, răsunător, renumit, rezonant, ronflant, sonic, strident, timbrat, tonant, tonitruant, unduios, unduit, vibrant, vorbit, vorbitor.
Spune, verb Sinonime:
a zice, a vorbi, a se exprima, a grăi, a rosti, a declara, a comunica, a se adresa, a glăsui, a relata, a povesti, a istorisi, a nara, a expune, a evoca; (figurat, popular) a cânta, a recita; a explica, a lămuri, a clarifica, a limpezi; a mărturisi, a destăinui, a dezvălui, a da pe faţă, a divulga.
Şuşoti, verb Sinonime:
a şopti, a şopoti, a murmura, a vorbi în şoaptă.
Tăifăsui, verb
Sinonime:
a conversa, a discuta, a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi, a sta la taifas, a vorbi mult și pe îndelete, (popular şi familiar) a sfătui.
Temeinic (temeinică), adjectiv
Sinonime:
adânc, amănunțit, capital, chibzuit, concludent, considerabil, consistent, convingător, crucial, cumpănit, decisiv, deosebit, edificator, elocvent, esențial, fundamental, fundamentat, gândit, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, important, intens, îndreptățit, însemnat, întemeiat, judicios, just, justificat, legitim, logic, mare, matur, motivat, notabil, organic, pilduitor, prețios, priceput, primordial, probant, profund, puternic, radical, remarcabil, rezistent, sârguincios, serios, sigur, socotit, solid, stăruitor, structural, substanțial, tare, trainic, valoros, vital, vorbitor, (figurat) binecuvântat, (figurat) pătrunzător, (figurat) sănătos, (învechit) înduplecător, (învechit) temeielnic, (învechit) temelnic, (livresc) îndrituit.
Turui, verb
Sinonime:
a deszăpezi; a durăi, a durui, a gânguri, a grunguni, a gurlui, a hodorogi, a hurui, a pălăvrăgi, a se obosi tare, a trăncăni, a vorbi (întruna și repede), a-i merge gura ca o moară. Țurui, verb (regional)
Sinonime:
a se scurge.
Voce, substantiv feminin Sinonime:
glas, vorbire, intonare.
Vocifera, verb Sinonime:
a vorbi răstit, a ţipa, a zbiera, a striga.
Vorbărie, substantiv feminin
Sinonime:
bavardaj, exprimare prolixă, flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, locvacitate, logoree, papotaj, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, poliloghie, sporovăială, sporovăire, sporovăit, taifas, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vanilocviu, verbalism, verbiaj, verbozitate, vorbăraie, (figurat) clănțăneală, (figurat) dârdâială, (figurat) dârdâit, (figurat) frazeologie, (figurat) gargarism, (figurat) onanie, (învechit) vorbăreție, (învechit) vorbitorie, (învechit) vorbitură, (Moldova) leorbăială, (prin Muntenia) procovanță, (regional) pălăvăcăială, (regional) pălăvrăgitură, (regional) pălăvrit, (regional) trancana, (regional) treanca-fleanca, (Transilvania) stroncănire.
Zice, verb Sinonime:
a spune, a exprima, a vorbi, a rosti, a pronunţa; a comunica, a transmite, a face cunoscut, a afirma, a declara, a susţine, a pretinde; a răspunde, a riposta, a reproşa, a obiecta; a îndemna, a porunci, a ordona, a dispune; a cânta, a doini, a hori.
Zicere, substantiv feminin Sinonime:
cuvânt, vorbă, vorbire; expresie, zicală, zicătoare, maximă, aforism.
Zvoni, verb Sinonime:
a se spune, a se vorbi, a se răspândi, a se comunica, a (se) anunţa, a (se) auzi.
Edificator (edificatoare), adjectiv
Sinonime:
clarificator, concludent, convingător, decisiv, edifiant, elocvent, exemplar, explicativ, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, lămuritor, pilduitor, probant, puternic, serios, solid, tare, temeinic, vorbitor, (învechit) înduplecător.
Aborda, verb
Sinonime:
(despre nave) a acosta la țărm, a se opri lângă o navă bord la bord; (figurat) a trata o problemă, a începe o discuție; a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
Adresa, verb
Sinonime:
a expedia, a înainta, a orienta către cineva, a prevedea cu adresă, a trimite direct; a (se) exprima, a face apel la, a formula, a lua cuvântul, a vorbi cuiva.
Adresă, substantiv
Sinonime:
destinație, domiciliu, loc, (la plural) coordonate; dexteritate, îndemânare, pricepere; (informatică) pointer; petiție, scrisoare oficială, (învechit) mehtup; (adresă electronică) e-mail, poștă electronică.
Afirma, verb
Sinonime:
a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (popular) a cuvânta, (învechit) a mărturi; a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (învechit) a (se) suna, (reg.) a se slomni; a manifesta; a susţine; a se evidenţia, a se impune, a se remarca.
Aiurare, substantiv
Sinonime:
aiureală, delir, delirare, vorbire fără sens, (învechit și regional) bâiguială, (învechit și regional) bâiguire, (rar) revenire, (variantă) aiurire.
Bârfire, substantiv
Sinonime:
bârfă, bârfeală, bârfit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, criticare, criticat, defăimare, defăimat, denigrare, discreditare, flecărire, hulă, hulire, năpăstuire, pâră, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbire de rău, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (învechit și regional) ponosluire, (învechit) balamuție, (învechit) balamuțire, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) defaimă, (învechit) defăimăciune, (învechit) defăimătură, (învechit) mozavirie.
Bârfitor, adjectiv
Sinonime:
calomniator, calomnios, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, fluieros, ponegritor, slab de gură, (învechit) mozavirnic, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (popular) dosnic, (popular) hulitor, (popular) prost, (regional) pontoros, (turcism învechit) mozavir. Bârfitor, substantiv
Sinonime:
calomniator, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, ponegritor, vorbitor de rău, (argotic) trâmbițar, (familiar) farfara, (familiar) ștafetar, (învechit) balamut, (învechit) bârfelnic, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (învechit) vorovitor, (popular) hulitor, (regional) orfălău, (turcism învechit) mozavir.
Conferenţiar, substantiv
Sinonime:
orator, sentențios, vorbitor, (rar) cuvântător.
Conlocutor, substantiv
Sinonime:
interlocutor, locutor, convorbitor, vorbitor.
Convingător, adjectiv
Sinonime:
concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (învechit) înduplecător.
Convorbi, verb
Sinonime:
a sta de vorbă, a conversa, a dialoga, a discuta, a vorbi.
Convorbire, substantiv
Sinonime:
conversație, discuție, dialog, trialog, vorbire.
Convorbitor, substantiv
Sinonime:
interlocutor, vorbitor.
Cotcodăci, verb
Sinonime:
(regional) a cotcorozi, a cotcozi; (figurat) a vorbi fără rost, a flecări, a îndruga, a trăncăni, a pălăvrăgi, a sporovăi.
Cuvântăreţ, adjectiv
Sinonime:
(rar) cuvântător, vorbitor.
Cuvântător, adjectiv
Sinonime:
orator, vorbitor. Cuvântător, substantiv
Sinonime:
conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.
Radotaj, substantiv
Sinonime:
senilitate; redundanță, repetiție, vorbire, verbiaj.
Declamator, substantiv
Sinonime:
evanghelizator, orator, predicator, recitator, retor, vorbitor.
Denigra, verb
Sinonime:
a vorbi de rău, a huli, a ponegri, a ponosi, a blama, a defăima, a cleveti, a calomnia, a bârfi, a discredita.
Alocutor, substantiv
Sinonime:
destinatar, interlocutor, vorbitor.
Divaga, verb
Sinonime:
a se abate, a face o divagație, a elucubra; a vorbi aiurea, a bate câmpii, a deraia.
Aposiopeză, substantiv
Sinonime:
reticență; întrerupere a vorbirii.
Exprimare, substantiv
Sinonime:
expresie, formulare, manifestare; articulare, limbă, vorbă, vorbire, limbaj; stil.
Rodomontadă, substantiv
Sinonime:
fanfaronadă, gasconadă, lăudăroșenie, tiradă emfatică, vorbire emfatică.
Fârnâi, verb
Sinonime:
a vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi.
Flencăni, verb
Sinonime:
a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, a vorbi fără rost.
Fonfăi, verb
Sinonime:
a fi fonf, a fârnâi, a fornăi, (regional) a mohnăi, (Muntenia) a sfornăi, a vorbi pe nas.
Gomoni, verb (regional)
Sinonime:
a discuta, a flecări, a se învoi, a se pune de acord, a trăncăni, a vorbi.
Galimatias, substantiv
Sinonime:
argou, cacografie, dialect, frazeologie, hieroglifă, imbroglio, jargon, limbaj ininteligibil, logogrif, nonsens, pidgin, sabir, scriere confuză, vorbire ininteligibilă; (variante) galimatie, galimație.
Prelege, verb
Sinonime:
a conferenţia, a vorbi.
Glăsi, verb
Sinonime:
a boci, a căina, a cânta, a executa, a intona, a interpreta, a jeli, a jelui, a lamenta, a plânge, a rosti, a spune, a tângui, a văicări, a văita, a vorbi, a zice.
Debater, substantiv (englezism)
Sinonime:
orator, vorbitor.
Fulmina, verb
Sinonime:
a invectiva, a profera amenințări, a vitupera, a vorbi vehement.
Pichirisi, verb
Sinonime:
a chema puii la mâncare, a flecări, a îndruga, a pălăvrăgi, a se formaliza, a se picarisi, a se simți atins, a se simți jignit, a se supăra, a sporovăi, a trăncăni, a vorbi repede (neînțeles).
Piscui, verb
Sinonime:
a ciripi, a piui; a orăcăi; (figurat) a vorbi cu voce subțire; (regional) a cânta din fluier; (regional, despre mămăligă) a răsufla.
Hămăi, verb
Sinonime:
a face ham-ham, a lătra, (figurat) a vorbi mult, (variantă) a hâmâi.
Parlatoriu, substantiv
Sinonime:
parloar, vorbitor.
