Vocifera, verb Sinonime:
a vorbi răstit, a ţipa, a zbiera, a striga.
Vociferant, adjectiv
Sinonime:
arţăgos, certăreţ, fulminant, gâlcevitor, scandalagiu.
Vociferare, substantiv
Sinonime:
clamoare, gălăgie, hărmălaie, invectivă, strigăt, tumult, zbierat, zgomot.
Vociferație, substantiv
Sinonime:
vociferare.
Vociferațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
vociferare, vociferație.
Vociferator, substantiv
Sinonime:
vociferant.
Certăreţ (certăreaţă), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime:
arţăgos, agresiv, gâlcevitor, gură-mare, scandalagiu, (rar) vociferant, (învechit şi popular) zavragiu, (popular) ţâfnos, zurbagiu, (popular) pricinaş, rânzos, (învechit şi regional) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (regional) arţăgaş, gâlcevos, potcaş, scandalos, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş, (Moldova şi Bucovina) cârciogar, (Transilvania) porav, (prin Oltenia) pricinelnic, (prin Oltenia şi Banat) pricinos, (învechit) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (figurat) clonţos, colţos, ţăndăros.
Rage, verb Sinonime:
a mugi; (figurat) a ţipa, a striga, a zbiera, a urla, a răcni, a vocifera.
Răcni, verb Sinonime:
a zbiera, a urla, a striga, a vocifera, a ţipa, a se răsti.
Răţoi, verb Sinonime:
a se răsti, a se stropși, a vocifera, a vorbi tare. Rățoi, substantiv
Sinonime:
(pentru rață) bărbătuș, bărbățel, mascul; (depreciativ) bărbat înfumurat.
Striga, verb Sinonime:
a vocifera, a ţipa, a răcni, a urla; a se văicări; a chema, a solicita, a face apel.
Vuiet, substantiv neutru Sinonime:
vuire, vâjâit, freamăt, foşnet, bubuit, muget, duduit, huruit; gălăgie, vacarm, larmă, vociferare; (învechit) zvon, ştire, veste, ecou.
Tapajos, adjectiv
Sinonime:
răcnitor, țipător, vociferant, zgomotos.
Răcnitor, adjectiv
Sinonime:
mugitor, răgitor, strigător, tapajos, turbulent, țipător, urlător, vociferant, vociferator, zbierător, (învechit) răcnitoriu, (regional) răgnitor.
