Vecinătate, substantiv
Sinonime: apropiere, contiguitate, împrejurime, jur, preajmă, (livresc) proximitate, (popular) megieșie, (prin Transilvania) preabăt, (regional) meleag; (învechit) iobăgie, împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire, rumânie, șerbie, vecinie, (livresc) servitute, (rar) servaj.  

---

Aproape, adverb
Sinonime: în apropiere, lângă, în preajmă, în vecinătate; cam, mai, aproximativ.  Apropiat (apropiată), adjectiv
Sinonime: din vecinătate, din apropiere; prietenos, intim, afabil, cordial; cunoscut.  Context, substantiv neutru
Sinonime: text; ambianţă, mediu, situaţie, vecinătate, caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, stare.  Preajmă, substantiv feminin
Sinonime: împrejurime, vecinătate, apropiere.  Proximitate, substantiv feminin
Sinonime: apropiere, vecinătate.  Rumânie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: șerbie, iobăgie, vecinătate.  Servitute, substantiv feminin
Sinonime: aservire, atârnare, captivitate, constrângere, convenţie, datorie, dependență, forță, iobăgie, îndatorire, înrobire, obligaţie, robie, rumânie, sclavie, servitudine, silă, silnicie, subjugare, subordonare, supunere, șerbie, vecinătate, vecinie, violență.  Împrejurime (împrejurimi), substantiv feminin
Sinonime: preajmă, vecinătate, împrejmuire, perimetru, apropiere.  Apropiere, substantiv feminin
Sinonime: împrejurime, jur, preajmă, vecinătate, proximitate; potrivire.  Prejmet, substantiv
Sinonime: apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.  Prejmuire, substantiv
Sinonime: apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.  Megieşie, substantiv
Sinonime: proximitate, vecinătate.  Servaj, substantiv
Sinonime: (în evul mediu) captivitate, constrângere, dependență, iobăgie, jug, opresiune, rumânie, sclavaj, servitudine, șerbie, vecinătate, vecinie.  Preabăt, substantiv
Sinonime: (regional) apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.  Vecinie, substantiv (învechit)
Sinonime: iobăgie, rumânie, servitute, șerbie, vecinătate, (rar) servaj.  Contiguitate, substantiv
Sinonime: apropiere, proximitate, vecinătate.  Promiscuitate, substantiv
Sinonime: amestec, coabitare penibilă într-un spațiu restrâns, conviețuire în imoralitate, familiaritate, proximitate, vecinătate.  Învecina, verb
Sinonime: a avea un hotar comun, a deveni vecin, a locui în vecinătate, a se face megieș, a se mărgini, a sta alături; (învechit și regional) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși; (învechit) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri.  Învecinare, substantiv
Sinonime: vecinătate, (învechit) megieșie.  Vecinime, substantiv (învechit)
Sinonime: împrejurime, vecinătate.