Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.
Vătăji, verb (regional)
Sinonime:
a haiduci.
Vătăma, verb
Sinonime:
a dăuna, a deteriora, a lovi, a păgubi, a răni, a strica, (învechit) a preavătăma.
Vătăman, substantiv (învechit)
Sinonime:
perceptor, primar, vătăşel, vornicel.
Vătămare, substantiv
Sinonime:
afecțiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, îmbolnăvire, lovire, lovitură, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rană, rănire, stricare, stricăciune, (livresc) lezare.
Vătămat, adjectiv
Sinonime:
atins, bolnav, boşorog, deteriorat, jignit, lezat, lovit, ofensat, rănit, stricat.
Vătămător (vătămătoare), adjectiv Sinonime:
dăunător, stricător, periculos.
Vătămătură, substantiv feminin
Sinonime:
colică, crampă, daună, hâitură, hernie, lovitură, pagubă, paralizie, pelagră, pierdere, prejudiciu, rană, schilodire, spasm, stricăciune, surpătură.
Vătărog, substantiv (regional)
Sinonime:
(zoologie) vătui.
Vătăşel, substantiv (învechit)
Sinonime:
cavaler de onoare, colăcar, isprăvnicel, logofăt, mesager, perceptor, slujbaș, subcomisar, șef, ștafetă, vătaf, vătăman, vornicel, (regional) chemător, (regional) comisar, (regional) curier, (regional) fecior boieresc, (regional) frate-de-mire, (regional) frate-de-mireasă, (regional) gardian, (regional) sol, (Transilvania și Banat) dever, (Transilvania) vifel, (variantă) vătăjel.
Vătăși, verb (învechit)
Sinonime:
a administra, a chivernisi, a conduce, a dirija, a fi vătaf, a guverna, a îngriji, a stăpâni, (variantă) a vătăji.
Vătășie, substantiv (învechit)
Sinonime:
căpitănie, (variantă) vătăjie, (vătășie de plai) subprefectură; podărit, (la plural) impozite, (la plural) taxe.
Vătășoaie, substantiv (regional)
Sinonime:
vătășiță.
Accidenta, verb
Sinonime:
a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.
Administrator, substantiv masculin Sinonime:
econom, intendent, manager, șef, patron, gestionar, gerant; (învechit) epistat, logofăt, vechil, vătaf.
Atinge, verb Sinonime:
a face contact, a lovi, a izbi, a pipăi, a palpa, a mângâia; a vătăma, a leza, a ofensa; a sosi, a ajunge.
Atins (atinsă), adjectiv
Sinonime:
alipit, apucat, contactat, emoționat, gustat, impresionat, insultat, îndeplinit, înduioșat, jignit, lezat, lovit, menționat, mişcat, ofensat, posedat, tulburat, ultragiat, vătămat. Atins, substantiv (învechit)
Sinonime:
asemănare, atacare, atingere, jignire, lovire.
Avaria, verb Sinonime:
a strica, a deteriora, a distruge, a vătăma, a altera.
Bate, verb Sinonime:
a lovi, a da pumni (palme sau picioare), a boxa, a brutaliza, a maltrata, a vătăma, (regional) a jupăi; (reflexiv) a se război, a se lupta, a se răfui, a se încăiera, (învechit) a se oşti; a învinge, a birui, a izbândi, a înfrânge, a zdrobi, a nimici; (despre inimă) a zvâcni, a pulsa, a palpita; a străbate, a cutreiera, a umbla.
Bătuci, verb
Sinonime:
a bate bine, a bătători, a face să se bătucească, a îndesa, a pilona, a presa, a se acoperi cu bătături, a se îngroșa, a tăpși, a transforma în bătătură; (despre fructe) a se înmuia, a se lovi, a se vătăma, a se zdrobi.
Beteag (beteagă), adjectiv Sinonime:
infirm, vătămat, schilod, betejit, beteşugit; (regional) bolnav, nesănătos, suferind, (învechit) morbos.
Beteji, verb Sinonime:
a se vătăma, a se schilodi, a se beteşugi; a se îmbolnăvi.
Beteșug, substantiv neutru Sinonime:
afecțiune, infirmitate, betegie, vătămare, betejeală, slăbiciune; (figurat) cusur, meteahnă, problemă, defect, imperfecţiune, racilă; (regional) boală, morb.
Brâglă, substantiv feminin (regional)
Sinonime:
vatală.
Brutaliza, verb Sinonime:
a maltrata, a molesta, a vătăma, a lovi, a bate, a brusca; a insulta, a umili, a ofensa, a supăra, a şicana.
Bumbac, substantiv neutru
Sinonime:
aţă, ațică, bumbăcel, coton, cotonadă, (Banat și Transilvania) pămucă, (învechit) vată, (regional, învechit) dimicoton.
Chemător (chemătoare), adjectiv
Sinonime:
care cheamă; (popular, substantivat) colăcar, vătaf, vătăşel, vornicel.
Conducător, substantiv masculin
Sinonime:
cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer. Conducător, adjectiv
Sinonime:
guvernant, guvernamental, hegemon.
Contraindicat (contraindicată), adjectiv Sinonime:
neindicat, nepotrivit, neprielnic, vătămător, dăunător.
Daună, substantiv feminin Sinonime:
pagubă, vătămare, detriment; stricăciune; despăgubire, contravaloare. Dăuna, verb Sinonime:
a prejudicia, a păgubi, a strica, a vătăma.
Dăunător (dăunătoare), adjectiv
Sinonime:
păgubitor, vătămător, stricător, distrugător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, (livresc) pernicios, (învechit şi popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (figurat) contraproductiv.
Distruge, verb
Sinonime:
a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.
Dubi, verb (învechit; popular) Sinonime:
a tăbăci, a argăsi; a se muia, a se topi, a se destrăma; a se răni, a se vătăma.
Econom, substantiv masculin Sinonime:
intendent, administrator, vătaf, logofăt.
Greşi, verb
Sinonime:
a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.
Insalubru (insalubră), adjectiv Sinonime:
nesănătos, neigienic, vătămător.
Intendent, substantiv masculin
Sinonime:
administrator, econom, (învechit și regional) șpan, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) pristav, (învechit) provizor, (învechit) vătaf, (învechit) vechil, (învechit, în Transilvania) șofariu; (ofițer de intendență) intendant.
Invalid (invalidă), adjectiv Sinonime:
infirm, mutilat, beteag, vătămat.
Isprăvnicel, substantiv masculin (învechit)
Sinonime:
administrator de moșie, ispravnic (tânăr), logofăt, subprefect, vătaf, vătăjel, vătășel, vechil, zapciu, (regional) fecior boieresc, (variantă) isprămnicel.
Leza, verb Sinonime:
a vătăma, a răni, a dăuna; (figurat) a jigni, a ofensa, a nedreptăţi.
Leziune, substantiv feminin
Sinonime:
bubă, daună, pagubă, plagă, prejudiciu, rană, vătămare, (învechit și regional) beleaznă, (învechit) rănitură, (popular) meteahnă, (regional) oajdă.
Logofăt, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
epistat, vătaf; secretar, grămătic, diac, pisar, copist; econom, intendent, administrator.
Lovitură, substantiv feminin
Sinonime:
atac, atingere, bătaie, corecție, izbitură, percuție, plesnitură, rană, salvă, șoc, zvârlitură, (învechit) loveală, (învechit) vătămătură, (popular) pălitură, (regional) ștos; (sport) croșeu, directă, lob, sving, upercut, voleu, (lovitură de colț) corner, (lovitură de picior căzută) dropgol; (figurat) durere sufletească, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, supărare.
Majordom, substantiv masculin Sinonime:
vătaf, administrator, logofăt, intendent, econom.
Maltrata, verb Sinonime:
a chinui, a brutaliza, a martiriza; a vătăma, a bate, a lovi.
Nociv (nocivă), adjectiv Sinonime:
vătămător, dăunător, stricător, distrugător, nimicitor.
Păgubitor (păgubitoare), adjectiv Sinonime:
stricător, dăunător, vătămător, pernicios.
Pernicios (pernicioasă), adjectiv
Sinonime:
dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
Prejudicia, verb
Sinonime:
a afecta, a cauza, a dăuna, a strica, a ştirbi, a vătăma.
Prejudiciabil (prejudiciabilă), adjectiv Sinonime:
păgubitor, vătămător, nociv.
Prejudiciu, substantiv neutru Sinonime:
pagubă, daună, neajuns, vătămare, ştirbire.
Primejdios (primejdioasă), adjectiv
Sinonime:
amenințător, contraindicat, critic, dăunător, de temut, expus, grav, greu, hazardat, imprudent, malign, negativ, neindicat, nepotrivit, nesigur, nociv, păgubitor, periclitant, periculos, pernicios, prejudiciabil, rău, riscant, riscat, serios, stricător, vătămător, (familiar) urât, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) piericios, (învechit) prejudicios, (învechit) pricuros, (învechit) primejdiitor, (învechit) primejduicios, (învechit) primejduincios, (învechit) primejduitor, (învechit) stricăcios, (rar) sever, (regional) daunăcios, (regional) dăunos, (regional) poznaș.
Pristav, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
crainic, vestitor; ispravnic, vătaf; ordonanţă, ordin, poruncă.
Putred (putredă), adjectiv Sinonime:
stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.
Rană, substantiv feminin Sinonime:
leziune, plagă, vătămătură; (figurat) suferinţă, chin, durere. Rână, substantiv feminin Sinonime:
coastă, şold, parte.
Răni, verb Sinonime:
a contuziona, a vătăma, a accidenta, a leza; (figurat) a jigni, a ofensa, a insulta. Râni, verb Sinonime:
a curăţa, a scoate gunoiul.
Sminti, verb Sinonime:
a-şi pierde minţile, a înnebuni; a înşela, a păcăli; a greşi; a clinti, a deplasa; a strica, a vătăma; (popular) a răstălmăci, a altera.
Spasm, substantiv neutru
Sinonime:
bronhospasm, colică, contractură, contracție, convulsie, crampă, crispare, frison, grimasă, încordare, (învechit) săltătoare; (regional) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strâns, strânsoare, strânsură, vătămătură.
Strica, verb Sinonime:
a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.
Stricăcios (stricăcioasă), adjectiv Sinonime:
dăunător, vătămător, degradant.
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime:
avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.
Stricător (stricătoare), adjectiv
Sinonime:
corupător, dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pervers, pervertitor, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) prejudicios, (învechit) stricăcios, (livresc) pernicios, (regional) dăunăcios, (regional) dăunos.
Ştirbi, verb Sinonime:
a se ciobi, a se sparge, a se strica; (figurat) a diminua, a vătăma, a ciunti, a trunchia, a încălca.
