Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Vătaf
Vătaf, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: administrator, bulibașă, căpetenie, căpitan, cioban, comandant, conducător, director, garant, inspector, intendent, împuternicit, îngrijitor, logofăt, șef, vătășel, (învechit) epistat, (învechit) ispravnic, (învechit) vechil, (regional) birău, (regional) jude, (vătaf de aprozi) portar principal, (vătaf de plai) subprefect, (vătaf de vistierie) șef de percepție; (variante învechite) vatav, vătah, vătaș, vătav.  
Vătăji
Vătăji, verb (regional)
Sinonime: a haiduci.  
Vătăma
Vătăma, verb
Sinonime: a dăuna, a răni, a lovi; a păgubi, a deteriora, a strica.  
Vătăman
Vătăman, substantiv (învechit)
Sinonime: perceptor, primar, vătăşel, vornicel.  
Vătămare
Vătămare, substantiv
Sinonime: afecțiune, avariere, boală, daună, deteriorare, hernie, îmbolnăvire, lovire, lovitură, maladie, pagubă, pierdere, prejudiciu, rană, rănire, stricare, stricăciune, (livresc) lezare.  
Vătămat
Vătămat, adjectiv
Sinonime: atins, bolnav, boşorog, deteriorat, jignit, lezat, lovit, ofensat, rănit, stricat.  
Vătămător (vătămătoare)
Vătămător (vătămătoare), adjectiv
Sinonime: dăunător, stricător, periculos.  
Vătămătură
Vătămătură, substantiv feminin
Sinonime: colică, crampă, daună, hâitură, hernie, lovitură, pagubă, paralizie, pelagră, pierdere, prejudiciu, rană, schilodire, spasm, stricăciune, surpătură.  
Vătărog
Vătărog, substantiv (regional)
Sinonime: (zoologie) vătui.  
Vătăşel
Vătăşel, substantiv (învechit)
Sinonime: cavaler de onoare, colăcar, isprăvnicel, logofăt, mesager, perceptor, slujbaș, subcomisar, șef, ștafetă, vătaf, vătăman, vornicel, (regional) chemător, (regional) comisar, (regional) curier, (regional) fecior boieresc, (regional) frate-de-mire, (regional) frate-de-mireasă, (regional) gardian, (regional) sol, (Transilvania și Banat) dever, (Transilvania) vifel, (variantă) vătăjel.  
Vătăși
Vătăși, verb (învechit)
Sinonime: a administra, a chivernisi, a conduce, a dirija, a fi vătaf, a guverna, a îngriji, a stăpâni, (variantă) a vătăji.  
Vătășie
Vătășie, substantiv (învechit)
Sinonime: căpitănie, (variantă) vătăjie, (vătășie de plai) subprefectură; podărit, (la plural) impozite, (la plural) taxe.  
Vătășoaie
Vătășoaie, substantiv (regional)
Sinonime: vătășiță.  

Accidenta
Accidenta, verb
Sinonime: a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.  
Administrator
Administrator, substantiv masculin
Sinonime: econom, intendent, manager, șef, patron, gestionar, gerant; (învechit) epistat, logofăt, vechil, vătaf.  
Atinge
Atinge, verb
Sinonime: a face contact, a lovi, a izbi, a pipăi, a palpa, a mângâia; a vătăma, a leza, a ofensa; a sosi, a ajunge.  
Atins (atinsă)
Atins (atinsă), adjectiv
Sinonime: ofensat, vătămat, lezat, lovit; (figurat) impresionat, mişcat, emoționat.  
Avaria
Avaria, verb
Sinonime: a strica, a deteriora, a distruge, a vătăma, a altera.  
Bate
Bate, verb
Sinonime: a lovi, a da pumni (palme sau picioare), a boxa, a brutaliza, a maltrata, a vătăma, (regional) a jupăi; (reflexiv) a se război, a se lupta, a se răfui, a se încăiera, (învechit) a se oşti; a învinge, a birui, a izbândi, a înfrânge, a zdrobi, a nimici; (despre inimă) a zvâcni, a pulsa, a palpita; a străbate, a cutreiera, a umbla.  
Bătuci
Bătuci, verb
Sinonime: a bate bine, a bătători, a face se bătucească, a îndesa, a pilona, a presa, a se acoperi cu bătături, a se îngroșa, a tăpși, a transforma în bătătură; (despre fructe) a se înmuia, a se lovi, a se vătăma, a se zdrobi.  
Beteag (beteagă)
Beteag (beteagă), adjectiv
Sinonime: infirm, vătămat, schilod, betejit, beteşugit; (regional) bolnav, nesănătos, suferind, (învechit) morbos.  
Beteji
Beteji, verb
Sinonime: a se vătăma, a se schilodi, a se beteşugi; a se îmbolnăvi.  
Beteșug
Beteșug, substantiv neutru
Sinonime: afecțiune, infirmitate, betegie, vătămare, betejeală, slăbiciune; (figurat) cusur, meteahnă, problemă, defect, imperfecţiune, racilă; (regional) boală, morb.  
Brâglă
Brâglă, substantiv feminin (regional)
Sinonime: vatală.  
Brutaliza
Brutaliza, verb
Sinonime: a maltrata, a molesta, a vătăma, a lovi, a bate, a brusca; a insulta, a umili, a ofensa, a supăra, a şicana.  
Bumbac
Bumbac, substantiv neutru
Sinonime: aţă, ațică, bumbăcel, coton, cotonadă, (Banat și Transilvania) pămucă, (învechit) vată, (regional, învechit) dimicoton.  
Chemător (chemătoare)
Chemător (chemătoare), adjectiv
Sinonime: care cheamă; (popular, substantivat) colăcar, vătaf, vătăşel, vornicel.  
Conducător
Conducător, substantiv masculin
Sinonime: cap, căpetenie, cârmuitor, comandant, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (învechit şi popular) oblăduitor, (învechit) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (figurat) cârmaci, guvernator, (turcism învechit) zabet; guvernant, hegemon, şef, (rar) diriguitor, (învechit) principal, ştab, vătaf, (învechit) staroste, (regional) birău, jude; şofer.

Conducător, adjectiv
Sinonime: guvernant, guvernamental, hegemon.  
Contraindicat (contraindicată)
Contraindicat (contraindicată), adjectiv
Sinonime: neindicat, nepotrivit, neprielnic, vătămător, dăunător.  
Daună
Daună, substantiv feminin
Sinonime: pagubă, vătămare, detriment; stricăciune; despăgubire, contravaloare.

Dăuna, verb
Sinonime: a prejudicia, a păgubi, a strica, a vătăma.  
Dăunător (dăunătoare)
Dăunător (dăunătoare), adjectiv
Sinonime: păgubitor, vătămător, stricător, distrugător, negativ, nociv, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, (livresc) pernicios, (învechit şi popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (figurat) contraproductiv.  
Decadent (decadentă)
Decadent (decadentă), adjectiv
Sinonime: vătămător, corupt, imoral.  
Distruge
Distruge, verb
Sinonime: a (se) nimici, a (se) ruina, a desfiinţa, a face praf, a stârpi, a devasta, a pârjoli, a (se) prăpădi, a pustii, (regional) a pustului, (învechit) a sfârşi, a (se) strica, a lichida, (figurat) a topi; a masacra, a rade, a zdrobi, (învechit şi regional) a sparge, (figurat) a pulveriza, a şterge; a (se) nenoroci, (învechit şi regional) a (se) ticăloşi, a vătăma, a mistui, (figurat) a sfărâma, a ucide, a (se) mânca, a (se) roade.  
Dubi
Dubi, verb (învechit; popular)
Sinonime: a tăbăci, a argăsi; a se muia, a se topi, a se destrăma; a se răni, a se vătăma.  
Econom
Econom, substantiv masculin
Sinonime: intendent, administrator, vătaf, logofăt.  
Greşi
Greşi, verb
Sinonime: a cădea în păcat, a comite o greșeală, a comite un păcat, a confunda, a da greş, a executa ceva greșit, a face cuiva un rău, a face o faptă rea, a face rău, a greși, a încurca, a lua un lucru drept altul, a nu nimeri ținta, a păcătui, a rătăci, a se abate de la regulile de conduită, a se face vinovat, a se înşela, a vătăma.  
Insalubru (insalubră)
Insalubru (insalubră), adjectiv
Sinonime: nesănătos, neigienic, vătămător.  
Intendent
Intendent, substantiv masculin
Sinonime: administrator, econom, (învechit) vechil, vătaf.  
Invalid (invalidă)
Invalid (invalidă), adjectiv
Sinonime: infirm, mutilat, beteag, vătămat.  
Isprăvnicel
Isprăvnicel, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: vătăşel, (regional) fecior boieresc; subprefect.  
Leza
Leza, verb
Sinonime: a vătăma, a răni, a dăuna; (figurat) a jigni, a ofensa, a nedreptăţi.  
Logofăt
Logofăt, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: epistat, vătaf; secretar, grămătic, diac, pisar, copist; econom, intendent, administrator.  
Lovitură
Lovitură, substantiv feminin
Sinonime: atac, atingere, bătaie, corecție, izbitură, percuție, plesnitură, rană, salvă, șoc, zvârlitură, (învechit) loveală, (învechit) vătămătură, (popular) pălitură, (regional) ștos; (sport) croșeu, directă, sving, upercut, voleu, (lovitură de colț) corner, (lovitură de picior căzută) dropgol; (figurat) durere sufletească, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, supărare.  
Majordom
Majordom, substantiv masculin
Sinonime: vătaf, administrator, logofăt, intendent, econom.  
Maltrata
Maltrata, verb
Sinonime: a chinui, a brutaliza, a martiriza; a vătăma, a bate, a lovi.  
Nociv (nocivă)
Nociv (nocivă), adjectiv
Sinonime: vătămător, dăunător, stricător, distrugător, nimicitor.  
Păgubitor (păgubitoare)
Păgubitor (păgubitoare), adjectiv
Sinonime: stricător, dăunător, vătămător, pernicios.  
Pernicios (pernicioasă)
Pernicios (pernicioasă), adjectiv
Sinonime: vătămător, dăunător, păgubitor.  
Prejudicia
Prejudicia, verb
Sinonime: a afecta, a cauza, a dăuna, a strica, a ştirbi, a vătăma.  
Prejudiciabil (prejudiciabilă)
Prejudiciabil (prejudiciabilă), adjectiv
Sinonime: păgubitor, vătămător, nociv.  
Prejudiciu
Prejudiciu, substantiv neutru
Sinonime: pagubă, daună, neajuns, vătămare, ştirbire.  
Pristav
Pristav, substantiv masculin (învechit)
Sinonime: crainic, vestitor; ispravnic, vătaf; ordonanţă, ordin, poruncă.  
Putred (putredă)
Putred (putredă), adjectiv
Sinonime: stricat, alterat, descompus, dezagregat, putrezit; (figurat) viciat, corupt, decăzut; stătut, clocit, nesănătos, vătămător; cangrenat, purulent.  
Rană
Rană, substantiv feminin
Sinonime: leziune, plagă, vătămătură; (figurat) suferinţă, chin, durere.

Rână, substantiv feminin
Sinonime: coastă, şold, parte.  
Răni
Răni, verb
Sinonime: a contuziona, a vătăma, a accidenta, a leza; (figurat) a jigni, a ofensa, a insulta.

Râni, verb
Sinonime: a curăţa, a scoate gunoiul.  
Sminti
Sminti, verb
Sinonime: a-şi pierde minţile, a înnebuni; a înşela, a păcăli; a greşi; a clinti, a deplasa; a strica, a vătăma; (popular) a răstălmăci, a altera.  
Spasm
Spasm, substantiv neutru
Sinonime: bronhospasm, colică, contractură, contracție, convulsie, crampă, crispare, frison, grimasă, încordare, (învechit) săltătoare; (regional) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strâns, strânsoare, strânsură, vătămătură.  
Strica
Strica, verb
Sinonime: a deteriora, a degrada, a defecta, a sparge; a se descompune, a se altera; a vătăma, a răni; a tulbura, a deranja, a zădărnici; a se corupe, a decădea, a se deprava, a se desfrâna; a dărâma, a nărui, a distruge; (figurat) a anula, a desfiinţa, a abroga; (figurat) a se certa, a se gâlcevi.  
Stricăcios (stricăcioasă)
Stricăcios (stricăcioasă), adjectiv
Sinonime: dăunător, vătămător, degradant.  
Stricăciune
Stricăciune, substantiv feminin
Sinonime: avarie, corupție, daună, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, deteriorare, dezmăț, hernie, imoralitate, lepră, lezare, pagubă, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierdere, pierzanie, pierzare, prejudiciu, viciu, (figurat) descompunere, (figurat) putreziciune, (învechit și popular) pricaz, (învechit și regional) smintă, (învechit și regional) sminteală, (învechit) aselghiciune, (învechit) aselghie, (învechit) desfătare, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) scădere, (învechit) stricare, (învechit) stricătură, (învechit) vătămătură, (învechit, figurat) putrejune, (popular) vătămare, (prin Banat) ștetă, (rar) deșănțare, (rar, figurat) putrefacție.  
Stricător (stricătoare)
Stricător (stricătoare), adjectiv
Sinonime: corupător, dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pervers, pervertitor, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (învechit și popular) pierzător, (învechit) pagubnic, (învechit) prejudicios, (învechit) stricăcios, (livresc) pernicios, (regional) dăunăcios, (regional) dăunos.  
Ştirbi
Ştirbi, verb
Sinonime: a se ciobi, a se sparge, a se strica; (figurat) a diminua, a vătăma, a ciunti, a trunchia, a încălca.  
Toxic (toxică)
Toxic (toxică), adjectiv
Sinonime: otrăvitor, dăunător, vătămător.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/



Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie